Ieșirea din scenă a lui Augustin LAZĂR

Nici pe departe nu sunt eu acela care să-i ridice osanale lui Augustin LAZĂR și acest raționament îl am datorită unor chestiuni de ordin subiectiv.

Niciodată nu am apreciat pe acei bărbați care-și colorează părul.

Niciodată nu i-am apreciat pe cei cu dare de mână care nu-și repară dinții.

Aș fi apreciat pe Augustin LAZĂR dacă:

- mi-ar fi dovedit că știe meserie,

- ar fi avut ieșiri publice civilizate,

- nu s-ar fi lansat în zicei aproximative,

- ar fi făcut un dosar beton al Revoluției,

- l-ar fi combătut cu argumente solide pe TOADER,

- n-ar fi băgat foaia aceea în dosarul de concurs.

Augustin LAZĂR a fost identificat ca marele rău din cauza căruia se întâmplă aici cele mai groaznice lucruri.

Nu avem autostrăzi din cauza lui Augustin LAZĂR.

Trenurile rulează cu sub 45 km pe oră din cauza lui Augustin LAZĂR.

Iarna ninge din cauza lui Augustin LAZĂR.

Ziua are 24 de ore din cauza lui Augustin LAZĂR.

Alfabetul începe cu a că așa vrea Augustin LAZĂR.

Se lucrează în baza 10 că este de vină Augustin LAZĂR.

Până și algoritmul adunării este cel cu care lucrăm și suntem nemulțumiți din cauza aceluiași Augustin LAZĂR.

Acum că Augustin LAZĂR a plecat în pensia de invidiat de 27.000 lei,

- se vor construi 5.000 km de autostradă,

- ziua va avea 25 de ore,

- PI nu va nai fi un număr irațional,

- zona seismică Vrancea se va liniști pe vecie,

- șansele să ne calificăm la EURO 2020 au crescut infinit,

- va curge numai lapte și miere.

Numai că lucrurile nu vor sta așa decât vreo 5 minute, pentru că vom căuta un alt rău absolut care ne ține în loc și nu vom avea liniște până nu va ieși și acela din scenă.

Suntem ca în Evul Mediu când vrem arderi pe rug, decapitări, lapidări și spectacole în Turnul Londrei. Este mai spectaculos circul decât munca onestă.

(25 aprilie 2019)