Unanimitatea necunoscutului

Viața este extrem de complicată, chiar dacă noi nu ne dorim acest lucru. Uneori ne surprinde prin ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Și mie mi s-au întâmplat niște lucruri care m-au uimit și nu am avut niciodată o explicație, cât de cât rezonabilă.

În vremurile comuniste, pe când se mergea cu studenții în practica agricolă, eram cel care an de an mergea de colo-colo, căci eu nu eram în stare nici să minte că-mi scot apendicele, nici să spun că sunt chemat la cc al pcr pentru a lucra la nu știu ce material pentru Tovarășul și cu atât mai puțin nu eram în stare să mă gudur pe lângă șefi ca să-mi asigur protecție de a rămâne acasă la căldurică. Și în anul acela, eram într-o bază de practică undeva în zona podgoriilor viticole din Vrancea și-mi desfășuram programul așa cum știam eu, fără să fac zgomot, nici că eram singurul asistent universitar cu doctorat și nepromovat ca lector și nici că aveam o carte de 500 pagini, publicată în Litografia ASE ca singur autor. M-am trezit că a venit o mașină și a trebuit să plec spre București. Nu mi-a zis nimeni nimic. M-am speriat, știind că acasă aveam doi copii școlari și soția cu servici, fără un sprijin din afară. M-am liniștit când mașina a oprit în fața ASE la Piața Romană, la intrarea profesorilor și m-a preluat un coleg care mă aștepta în hol. Am mers cu el la o sală de la etajul întâi, cred sala 101 de pe vremuri și acolo am fost dus spre o bancă unde mai erau și alți colegi din Catedra de Cibernetică Economică, pe care-i știam bine. S-a făcut o pauză. Nu m-am dumirit deloc care era rostul meu acolo. Ceva mai târziu m-am lămurit. Era o ședință de partid pentru alegerile biroului organizației de bază - BOB. A început partea a doua a ședinței, destinată alegerilor. S-au făcut propuneri. Mi-am auzit numele și o mică descriere a activității mele, făcută de cineva. La un moment dat s-a supus la vot. S-a încheiat votul și s-a dat citire procesului verbal. Eu eram necunoscut în rândul studenților din acea sală. Spre surpriza mea, fusesem ales în BOB cu unanimitate de voturi. Era prima dată când mi s-a întâmplat așa ceva.

Peste câțiva ani buni, mi s-a zis că la o anumită oră să fiu prezent la sala 2013 căci voi participa la partea a II-a a unei adunări de partid. M-am înființat acolo, dar nu înainte de a trece pe la Cofetăria Dorobanți de unde mi-am cumpărat o amandină dublă, care era prăjitura mea preferată. Am mâncat-o tacticos. Îmi aduc aminte ca și acum cum eram îmbrăcat și încălțat. Aveam niște sandale comode, pe care le purtam fără ciorapi. Aveam niște pantalon fără buzunare. Aveam un tricou chinezesc de bumbac de culoare albă și purtam un lanț de aur destul de gros la gât, nu de cocalar, dar nici prea departe. Am așteptat la ușă până s-a terminat ședința. După ce s-a terminat, un coleg de catedră mi-a zis că trebuie să intru că începe partea a doua. În partea a doua se derulau alegeri pentru biroul organizației de bază - BOB la seria A, deși eu aveam cursuri la seria D a studenților. A început partea a doua și mi-am auzit numele propus pentru a face parte din BOB, dar propunerea cu numele meu a fost ultima. În BOB trebuiau să fie alese 7 persoane și eu eram al VIII-lea. Un profesor pe care nu l-am văzut în viața mea, m-a prezentat în niște culori căci nu-mi venea să-mi aud urechilor câte știa omul despre mine și eu nu știam acele lucruri. S-a trecut la vot și după aceea s-a trecut la numărătoarea de voturi. Eu nu figuram în cărți, deci nu aveam avizele organelor superioare. Numai că eu obținusem unanimitate de voturi. Era unanimitatea necunoscutului și așa am devenit secretar de BOB pentru doi ani. Nici de această dată nu aveam o explicație rezonabilă la ceea ce se întâmplase, dar peste ani și ani am conchis că există și o unanimitate a celui necunoscut, în care lumea își pune speranțe, mai ales când cei vechi au dezamăgit.

După 1989, mai precis, undeva prin 1996, am participat la o ședință, la rugămintea unui prieten, unde erau adunați peste 300 de inși. S-au făcut propuneri. Prietenul meu, deși nu discutasem în prealabil, m-a propus pe o listă de consilier la o primărie de sector. Am fost prezentat din punct de vedere profesional. S-a supus la vot. Și de această dată am obținut unanimitate și m-am convins pentru totdeauna că unanimitatea necunoscutului nu este o poveste, ci o realitate, de care cei care au chef să obțină un anume rezultat, trebuie să țină seama cu strictețe. În vremea în care s-au derulat alegeri, am auzit pe mulți prieteni că au votat pe X sau pe Y, nu pentru că cei de dinainte erau mai răi, ci doar pentru că X sau Y erau necunoscuți și prietenii mei ca votanți, doreau să le ofere o șansă pentru a arăta de ce sunt în stare. Într-un fel, aplicau și ei tehnica acordării de voturi necunoscuților. Nu se obținea unanimitate, pentru că era prea neomogenă masa votanților, dar multe majorități s-au constituit pe principiul unanimității necunoscutului, care nu era unanimitate, dar care potența masa alegătorilor canibalizați, prin alăturarea celor ce acordau încredere unuia necunoscut lor, pentru a-i da o șansă prin vot.

(25 septembrie 2025)

B-222-YON

Coincidențele mele

Sunt lucruri pe care nu am cum să mi le explic și le consider doar simple coincidențe.

Pe când eram elev de liceu în clasa a X-a, în toamna anului 1963, am visat că urcam în podul magaziei să iau porumb pentru a da mâncare la porci și dintr-o dată am văzut în vis un șuvoi imens de vin curgând pe cimentul din magazie. M-am trezit speriat din somn. Toată dimineața am avut obsesia de a nu merge în magazie, de a nu urca pe scară să iau știuleți de porumb din pod pentru a prepara mâncarea porcilor. După ce am venit de la liceu, primul lucru pe care l-am făcut a fost să merg să mă îngrijesc de mâncarea porcilor. Am urcat pe scară să deschid ușa de la podul magaziei. când am făcut acest lucru, un fier, nu știu de cine aruncat neglijent în pod, s-a desprins, a căzut din pod și a aterizat de. o damigeană mare, care nu era îmbrăcată cu coș de nuiele și a făcut-o țăndări. S-a scurs din ea tot vinul pentru nunta sorei mele. A fost mare durere, căci acel vin era și mult și de calșitate și trebuia înlocuit cât ai bate din palme, căci era în vinerea nunții. Totul s-a petrecut ca în acel vis. La început m-am mirat, căci vinul se scurgea ca în vis, pe ciment, cioburile damigenei erau ca în vis și tot ca în vis era și bucata de metal ruginit care produsese dezastrul. În final am aflat și cine a adus bucata de fie și cum a arubcat-o de pe casră în pod. Nu ai conta, căci răul se produsese. Nu ma crezut că mi se va mai întâmpla să visez ceva și să mi se întâmple exact ceea ce am visat.

În studenție, prin anul al V-lea, în sesiunea de iarnă și în noaptea de 16 spre 17 februarie a anului 1970, am visat că am tras un bilet la examenul de Programarea calculatoarelor, am citit subiectele, am recunoscut semnătura profesorului, am mers în bancă, m-am apucat să scriu rezolvările. După ce au răspuns cei din fața mea, mi-a venit și rândul meu. Profesorul examinator era îmbrăcat într-un anume fel, m-a ascultat, mi-a luat foile pe care eu scrisesem programul ce trebuia scris la ultimul punct de pe bilet. Mi-a pus câteva întrebări, după care a discutat cu asistentul, care era unul dintre cercetătorii din Centrul de Calcul al ASE. A mers la catedră, a luat carnetul meu de note, mi-a trecut nota. Mi-a întins carnetul și am plecat din sala de examen. Eram bucuros în vis că luasem nota zece. La examen, am avut surpriza că am tras chiar biletul cu numărul pe acre-l visasem. Subiectele erau cele pe care le visasem. Semnătura era aceeași ca în vis. Profesorul era îmbrăcat exact cum visasem, căci visasem în culori. Totul a decurs ca în vis, de parcă era copie la indigo. Nu-mi venea să cred. Chiar și stiloul cu care mi-a scris nota în carnet era exact stiloul din vis. Niciodată nu l-am văzut pe profesor scriind la cursuri cu stiloul, pentru a spune că știam eu de dinainte cu ce avea el să-mi scrie nota. Nici până în ziua de azi nu am o explicație la acel vis.

După mulți ani, după 18 ani, mi-am făcut crosul pe Drumul care lega Cartierul Berceni de IMGB și trecea pe lângă Serele Berceni, am făcut dușul de rigoare, după care m-am culcat. Am visat-o pe nepoata mea, care alerga pe un câmp verde, neted și luminat de un soare strălucitor și când m-am întâlnit cu ea, mi-a spus că tatăl ei a plecat dintre noi. Nu am dat importanță visului, numai că spre seară, nepoata mea mi-a dat telefon și cu vocea din somn, mi-a zis aceleași cuvinte pe care le mai auzisem în somn. Nici de această dată nu am o explicație.

În primăvara anului 2025, mă întâlnisem cu un fost doctorand care lucra în poliție, să bem o cafea. Îi povesteam că am fost la un examen la Academia de Poliție, pentru un concurs de ocupare a unui post de asistent universitar și am fost foarte impresionat de disciplina de la sala de seminar, mai ales faptul că studenții parcă zburau să șteargă tabla, căci concurenta era o tânără doamnă, căreia i-am și zis numele. N-am terminat de vorbit despre acel subiect, că pe lângă mine tocmai a trecut fosta concurentă la postul de asistent universitar. M-am bucurat foarte mult și am făcut schimb de telefoane, după care am schimbat câteva cuvinte.

Nu sunt multe aceste coincidențe, dar sunt și am rămas fără o explicație. nu cred în miracole, nu cred în vrăji, nu cred în premoniții, ci doar am constatat niște întâmplări din viața mea, pentru acre nu am explicație de niciun fel, ci doar au fost și atât.


(25 septembrie 2025)

B-222-YON

Stadiile mele

Am a mă lăuda că am parcurs cam toate stadiile pe care le poate atinge un om.
Mi s-a zis, rând pe rând:
- măi, copile,
- puiule,

- piciule, 
- puștiule,
- băiețaș,

- băiete, 
- tinere, 
- bărbate,
- domnule,

- omule,
- nene,
- băi, ăsta,
- băi, mortăciune,
- neică,
- tataie, 
- boșorogule,
- moșule,
- bunicule, 

- senilule,
- uncheșule,
- babalâcule,
- bătrâne.
Am observat înclinația oamenilor de a găsi moduri de adresare mai puțin convenabile când mă aflu la vârsta a III-a, tocmai atunci când ar trebui respectul să fie undeva la cote mai ridicate, ceea ce nu am văzut să se întâmple. Norocul meu este că știu cine am fost, cine sunt, iar cocoșul meu nu a cântat și nici nu cântă pe gardul cuiva, iar cu mâna întinsă nu am stat să-mi arunce nimeni o firimitură. Aș suferi îngrozitor dacă cei care mi s-au adresat necuviincios ar rămâne veșnic tineri. Cum acest lucru nu se întâmplă, sunt sigur că atunci când și ei vor primi apelative de moși, boșorogi, bătrâni, nu le vor cădea bine și-și vor da seama că roata se învârtește fără încetare, uneori chiar în defavoarea lor.




(25 septembrie 2025)

Burțile dansatorilor români

Urmăresc pe canalele de televiziune specializate în folclor, dar și la showul Tezaur folcloric de pe TVR1 diferite ansambluri de dansatori, cu denumiri extrem de pompoase, din care nu lipsesc cuvintele național și profesionist, ansambluri care execută oarece dansuri populare și mă minunez de calitatea slabă a execuțiilor, de șabloanele exersate acolo, dar mai ales de burțile dansatorilor. Acele ansambluri au dansatori angajați pe state de plată, deci oameni care lucrează zilnic 8 ore, care semnează condică de prezență. nu mă apuc eu să le analizez programul zilnic, dar faptul că ei nu arată așa cum ar trebui mă duc cu gândul că privesc munca lor funcționărește, cu chiolhanuri, cu paranghelii și mai puțin cu cumpătare, cumpătare necesară asigurării performanței în păstrarea dinamicii mișcărilor, mai ales.

Acum nenumărați ani, când ne mai vizitau și pe noi ansambluri de dans celebre și televiziunea transmitea de la Sala Palatului în direct și pe alb-negru, că așa era pe atunci, spectacole cu ele, vedeam artiști de dansuri populare, care erau adevărați performeri, fără burți atârnânde, fără nădușeli din cauza greutății și lipsei de antrenament, dansatori cu mișcări coordonate atingând perfecțiunea pentru toate execuțiile. Mă apucă jalea să văd dansatori profesioniști burtoși, greoi, nădușiți, lenți, fără ritm, fără coordonare, care însăilează și ei ceva pe scenă, cu opinteli, ca orice amator luat de la coada vacii. Este mult de lucrat și dacă se vor introduce niște standarde și mai ales, o corelație între salariu și biletele vândute, pentru a-i face pe dansatori să se gândească tot timpul la cum arată, ce fac și cum își asigură pâinea cea de toate zilele, se va ajunge să nu mai văd burtoși auto-suficienți pe scenă, ci bărbați adevărați, vână nu alta, cu mișcări fulgerătoare, cu dragoste de joc bărbătesc, drăcesc, ca să zic așa.




(25 septembrie 2025)

Vârstele celor care au lucrat la filmul SOLOMON și regina din SABA

Eu am început de ceva vreme să analizez vârstele celor implicați în diferite acte de creație, pentru a-mi da seama dacă există sau nu o vârstă optimă pentru artiști. De aceea, la unii soliști de operă am fost interesat de vârsta de debut și de vârsta la care s-au retras de pe scenă. Mi-am dat seama cum actori care au trecut de mult de momentele lor de glorie, fac turnee și cântă pe scene ceva mai periferice, fiind totuși anunțați ca fiind în perioadele lor bune, deși adevărul este cu totul altul.

Actorul Yul BRYNNER avea 39 de ani când a interpretat rolul Regelui Solomon.

Actrița GINA LOLLOBRIGIDA avea 32 de ani când a interpretat-o pe Regina din Saba.

Actrița Marisa PAVAN  avea în anul 1959 vârsta de 27 ani cân a jucat rolul lui Abishag în film.

Actorul Harry ANDREWS avea 48 de ani când l-a jucat pe  Baltor.

Actorul Laurence NAISMITH avea 51 de ani când a interpretat rolu lui Hezrai.

Când s-a realizat filmul:

- regizorul King VIDOR avea 63 de ani,

- scenaristul Anthony VEILLER avea 56 de ani,

- producătorul, celebrul Tyrone POWER avea 45 de ani.

Desprer actorii David FARRAR, Jean ANDERSON, John CRAWFORD, José NIETO, George SANDERS, Julio PEÑA, Finlay CURRIE, nu am găsit date pe Internet pentru a indica vârstele lor. Concluzia mea este că scenaristul avea experiența necesară, regizorul de asemenea, iar actorii erau în plină maturitate creatoare și echipa, așa cum a fost ea alcătuită, oferea garanția realizării unui act artistic de calitate. Filmul proiectat după 66 ani pe TVR1 a rămas proaspăt, cu jocul de calitate al vedetelor, chiar dacă unele realizări de ordin tehnic dacă s-ar reface cu tehnologia de acum ar arăta mult mai credibile.




(24 septembrie 2025)

Rechinii imobiliari

Incendiul din noaptea de 23 spre 24 septembrie 2025 din zona Pantelimon, care a poluat sectoarele 2, 3, 4, 5, a adus pe tapet din nou și din nou chestiune rechinilor imobiliari. Se zice că în zona unde s-a produs incendiul., erau niște depozite și terenul pe care se găseau acestea era râvnit de niște rechini imobiliari. S-au făcut și calcule, estimându-se numărul de apartamente care s-ar construi acolo, dacă. Mă și gândeam la anii 90 când se făceau greve și unii estimau pierderile suferite după urma respectivelor greve fie referitoare la producția nerealizată, fie la încasările din biletele de călătorie pe CFR dacă greva se referea la trenurile de călători, în toate cazurile, exagerările fiind la ele acasă.

Așa cum este și corect, la noi, conceptul de rechin imobiliar este mai mult o metaforă, decât o realitate, pentru că nu-mi amintesc să fie vorba de un nene sau de o tanti cu geamantane sau cu saci de bani, care s-au pogorât în București sau altundeva și s-au pus pe miluirea cetățenilor, în a le construi case. În realitate, ceea ce noi numim rechini imobiliari sunt doar niște pisoi sau căței, calici, dar cu curajul de a porni din nimic, afaceri de milioane de euro, vânzând pielea ursului din pădure. S-a văzut clar cum stau lucrurile. Se lansează o ofertă. Unii pun botul cu banul și se pornește construcția. În multe cazuri, întreprinzătorii finalizează, cumpărătorii se mută în apartamentele pe care le-au plătit când erau doar pe hârtie, dar au fost și cazuri în care visul investitorilor de ocazie s-a năruit și justiția chiar dacă le dă dreptate, ei rămân doar cu dreptatea, dar fără bani. Este interesant doar faptul că rechinii imobiliari sunt doar expresia corupției, căci prin corupție se obțin acele autorizații de a construi blocuri în care locatarii își suflă mucii în balcoanele vecinilor aflate la sub 6 metri de ei sau se bucură de verdeața din parcul unde se află blocul lor, căci între corupți totul este posibil, inclusiv obținerea unei autorizații de a construi bloc în parc. Transformarea stațiunii Mamia într-un cartier dormitor cu blocuri înghesuite, să nu-mi spună mie nimeni că nu miroase a corupție, cât despre rechini imobiliari nici nu este vorba, dar de calici imobiliari, da.





(25 septembrie 2025)

Despre videochat în showul Casa iubirii de pe Kanal D

Am fost surprins să văd cum moderatoarea, dar ci concuenții de la showul casa iubirii se străduiau să ocolească cuvântul videochat, ca și cum ar fi fost un cuvânt obscen, deși filmul TAXIMETRIȘTI  din 2023, este plin de înjurături, care s-au auzit cu mult înainte de miezul nopții pe multe canale de televiziune, unde acest film a rulat.
Trebuie spus cu caritate că există videochat. Trebuie spus că multe tinere practică videochatul, căci este bine plătit, nu trebuie studii și nici certificate care atestă vreo calificare. Mai trebuie spus că din videochat se câștigă fără efortul dintr-un atelier de croitorie sau dintr-o fabrică de pâine, sume consistente de bani, pentru satisfacerea de nevoi izvorâte din mintea superficială a celei care are un astfel de job care se face la un studio sau chiar și acasă, unde mijloacele tehnice nu sunt deloc costisitoare.
Am văzut care era atitudinea ovarășilor de competiție față de concurenta ALEXANDRINA și mi-am adus aminte de ședințele De UTC în care erau înfierați unii dintre tinerii utecițti care o luaseră pe arătură și nu mai împărtășeau aceleași idealuri cu masa tăcută  și amorfă a celor pe care partidul îi credea mugurii care urmau să devină oameni noi, ai făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate de la noi. 

Eu știam că videochatul pe plaiurile mioritice este un business controversat, din care se câștigă foarte bine și unde activează  câteva zeci de mii de modele, atât femei, cât și bărbați.


(24 septembrie 2025)

Condamnații în dosarul TELEPATIA

În data de 8 august a anului 2014 s-a finalizat dosarul TELEPATIA și completul de judecată a dat următoarele sentințe:
Dan VOICULESCU -  10 ani de închisoare cu executare  
Gheorghe MENCINICOPSCHI - 8 ani de închisoare cu executare
Corneliu POPA -  8 ani de închisoare cu executare
Sorin PANTIS -  7 ani de închisoare cu executare
Vlad Nicolae SĂVULESCU - 6 ani de închisoare cu executare
Jean Cătălin SANDU - 6 ani de inchisoare cu executare
Flavius POP -  5 ani de închisoare cu executare
Gheorghe SIN - 4 ani de închisoare cu suspendare
Vica ENE -  3 ani de închisoare cu suspendare
Grigore MARINESCU - 3 ani de închisoare cu suspendare
Petre ALEXANDRU - 3 ani de închisoare cu suspendare
În total au fost 50 de ani de pușcărie cu executare. În data de 11 septembrie 2025, de Înalta Curte de Casație și Justiție  conchide că:

Schimbă temeiul de drept al clasării dispuse pentru infracțiunea de abuz în serviciu, prevazută de art. 297 alin. 1 C.pen., cu referire la intimata BOGDAN Camelia, din art. 16 alin. (1) lit. a) si respectiv, art. 16 alin. (1) lit. b) C.proc.pen., în art. 16 alin. (1) lit. f) C.proc.pen., respectiv, a intervenit prescripția răspunderii penale. Menține celelalte dispoziții ale ordonanței de clasare. În baza art. 275 alin. (3) C.proc.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Decizia istorică a Înaltei Curți de Casație și Justiție schimbă din temelii sensul în care s-a derulat actul de justiție, punând accent pe seria de abuzuri săvârșite de judecătoarea Camelia BOGDAN.

(24 septembrie 2025)

INTELIGENȚA ARTIFICIAȘĂ și acoperirea petelor albe din conținutul digital

Am căutat să văd detalii legate de distribuția din filmul Solomon și regina din Saba care a rulat pe TVR1 aseară și am văzut că la actrița Marisa PAVAN  care interpreta rolul lui  Abishag nu existau informații minimale, ceea ce m-a dus cu gândul că INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ, folosind informații disparate de prin distribuțiile filmelor, pe baza unui șablon destul de simplu, ar avea posibilitatea de a compune texte care să completeze petele albe cu CV-urile actorilor de demult, mai mult sau mai puțin importanți.

Acele prezentări construite cu INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ ar prezenta denumiri de filme în care respectivii actori au jucat, roluri, anii în care au fost realizate filmele, regizorii și eventual o listă de artiști pe care i-au avut parteneri.

Mai mult, dacă un cetățean intră pe Internet și caută ceva, INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ trebuie să intre în acțiune și să construiască un conținut digital, dacă acesta nu există, astfel încât cetățeanul să nu mai fie confruntat cu pete albe sau cu anunțuri prin acre să i se zică vrute și nevrute despre absența din online aceea ce el caută.


(24 septembrie 2025) 

E clar că Ilie BOLOJAN trebuie să plece

 Premierul Ilie BOLOJAN s-a comportat ca un provincial oarecare în momentul când a spus că are demisia scrisă, crezând în mod eronat că cei din jurul lui, își vor smulge părul din cap și-l vor implora să nu plece, ca să nu-i lase de izbeliște. Ilie BOLOJAN nu știe că în clipa în care el pleacă de la șefia guvernului sunt alții 1.000 care vor să-i ia locul, din care 100 sunt cu mult mai buni decât el. Îmi aduc aminte că prin anii '80 un coleg s-a îmbolnăvit și a lipsit de la catedră cam 3 săptămâni. Când s-a anunțat că va lipsi, mulți se întrebau cine-i va lua locul temporar, desigur. Era o mare neliniște. S-a găsit un coleg și acesta a fost atât de bun încât când s-a reîntors colegul nostru, studenții îl regretau pe cel ce-l înlocuise. Eu am învățat bine lecția și niciodată nu mi-a ieșit din gură chestia cu demisia, ca mijloc de presiune. Când am demisionat, am demisionat și punct.

Eu îl înțeleg pe Ilie BOLOJAN că are pe cap o pălărie cu mult mai mare decât capul său, pălărie care i-a căzut pe frunte, i-a acoperit ochii și nu mai vede ce e în jurul lui. Am zis undeva că o coaliție este un sistem colaborativ unde activitățile sunt coordonate, unde lumea comunică și oamenii cooperează între ei, încât nu face nimeni nimic ce-i bubuie prin cap. În coaliție, numeni nu bârfește, nimeni nu insultă, nimeni nu critică, nimeni nu face pe deșteptul, ci toți vorbesc frumos, știu să se adreseze, știu cum să pună problemele și mai ales, nu iau decizii fără să se consulte, călcându-se pe bătături ca niște indivizi care nu se respectă, care se înghesuie să ia bilete la meci.

Ilie BOLOJAN nu a știut să acționeze ca în coaliția sistem colaborativ și nici nu a știut să impună de pe poziția de eșf de partid comunicatorilor care apar pe la televiziuni să nu atace nici pe PSD, nici pe USR și nici pe UDMR, căci PNL nu e un partid de 51% în parlament, ci un partid de pe locul al III-lea mi se pare. Să nu uităm că prin creșeterea TVA, Ilie BOLOJAN l-a supărat pe președinte.

(23 septembrie 2025)

Complexul celui care merge pentru prima dată la sala de fitness

Pentru toate există un început. Cel care-și propune să meargă pentru prima dată la o sală de fitness, are un complex, pe care eu l-am numit complexul începătorului, complex pe care și eu l-am avut. Acest complex apare de la nenumăratele întrebări care apar în mintea celui care vrea să meargă la sala de fitness.
Oare se merită?
Oare e o decizie bună?
Oare ce vor zice cei din sală când mă vor vedea?
Oare arăt cum trebuie?
Oare nu voi fi penibil?
Oare mă voi ține de a veni la sală mereu?
Oare vârsta mă dezavantajează?

Acum 20 de ani mi-am pus mult mai multe întrebări decât acestea. Există acum Internet și avem tot ce trebuie încât să ne documentăm. 
Identificăm sălile.

Ne documentăm despre antrenorii personali de acolo.

Vedem despre echipamente și moduri de utilizare.

Sunt filme cu exerciții pentru începători.

Ne interesăm despre programul sălii și despre costuri.

În viață, totul este să vrei. Apoi îți iei inima-n dinți și aplici principiul: dacă merg pe bicicletă 100 de oameni și eu voi fi al 101-lea. Sacă merge pe sârmă care leagă două blocuri un nene dintr-un milion, eu nu voi merge pe sârmă, pentru a fi al II-lea.

Acum 20 de ani:

- am depășit complexul vârstei,

- m-am documentat,

- mi-am luat echipament,

- am făcut abonament,

- am mers la sală,

- am discutat cu un antrenor personal,

- am primit informații,

- am început să lucrez cu grijă, fără să exagerez,

- am scăpat de complexul a ceea ce se va zice despre mine.

Au trecut anii și am schimbat mai multe săli, am păstrat ritmul de a merge la sală, am învățat să lucrez la aparate și de fiecare dată am făcut antrenamente fără exagerări, în condiții de maximă siguranță.

În viață, totul este să vrei.

(23 septembrie 2025)

Ce va face CCR mâine?

Dacă dai cuiva o sută de lei, îți va mulțumi și va crede că i se cuvine. Mulțumește sau nu mulțumește, dar ia  suta de lei, o bagă în buzunar și pleacă. Dacă data viitoare îi dai respectivului nouăzeci și nouă de lei, se va uita la tine, te va măsura din priviri și în gând te va înjura că în loc de o sută de lei, i-ai dat mai puțin cu un leu, deși banii respectivi sunt un cadou.

Dacă un nene are salariu de 2450,35 de lei în fiecare zi de plată semnează statul de plată, își numără banii și pleacă. Dacă în ziua de salariu, acel nene vede pe statul de plată 2450,34 lei va fi contrariat și va întreba de ce i-a scăzut salariul. Nu se lasă până nu are explicație și până nu se corectează greșeala. Dacă nu este o greșeală și chiar salariu i s-a diminuat de la 2450,35 lei la 2450,34 lei se va lupta cu toate mijloacele pentru a obține revenirea la salariul inițial.

Este puțin probabil ca mâine CCR să accepte acele noi condiții pentru pensionarea magistraților, chiar dacă ele nu se aplică de mâine. Eroarea a fost a celor care au scris legile acum mulți ani și dacă a fost făcută, corectarea nu se va face decât așa cum s-a procedat în 22 Decembrie 1989, când țara a trecut de la Republica Socialistă România, la România, a dispărut partidul unic, constituția s-a anulat și totul a pornit pe un drum nou, căci democrația de după comunism a presupus altă abordare. Până atunci, pa!

(23 septembrie 2025)

Coaliție sau un fel de adunătură?

Deși se vorbește despre stabilitate, cei din coaliția de guvernare formată din PSD, PNL, UDMR și USR se comportă ca o adunătură de indivizi care s-au trezit într-o căruță trasă de niște mârțoage, gata-gata să pice din de-a-n picioarelea. Îi văd pe nefericiții din toate partidele coaliției cum caută să-și lovească sub centură tovarășii de drum, uitând că sunt acolo doar pentru faptul că nu au 50% plus un vot ca să-și asigure majoritatea simplă și să guverneze de unii singuri și sunt condamnați să se suporte. Numai că nici PSD-iștii, nici PNL-iștii și nici USR-iștii, prin marionetele pe care le trimit seară de seară prin televiziuni, nu au învățat lecția că atunci când trei se ceartă, al IV-lea câștigă ceva, dar al V-lea câștigă enorm.

Nu voi înțelege de ce PSD, PNL, USR, trimit în televiziuni pe cei mai slabi comunicatori, care în loc să aducă o imagine de calitate pentru partidele lor, fac tot posibilul ca imaginea despre partidele pe care le reprezinte să fie nu nasoală, ci catastrofală. L-am văzut pe Iulian Alexandru MURARU spunând numai prostii. L-am văzut pe Ionuț MOȘTEANU, aberând pur și simplu. L-am văzut și pe bietul Alexandru RAFILA bălmăjind și el niște aiureli de doi bani. Parcă s-au terminat politicienii și au fost exterminați oamenii deștepți din partide, de au rămas doar rebuturile irecuperabile.

Acum mulți ani am lucrat cu niște echipe și am reușit să fac ceea ce nu se făcuse 3 ani, adică să soluționăm zeci de probleme, care trenau doar pentru că nu exista un mod clar de lucru și nu se hotăra nimic, iar ceea ce se decidea, a doua zi era negat și lucrurile o reluau de la capăt. Când:

- se definesc proceduri,

- lumea acceptă procedurile,

- deciziile luate nu se mai schimbă,

- hotărârile sunt semnate,

totul devine cristal și ceea ce era un set de discuții nesfârșite are finalitate și toate merele discordiei sund de domeniul trecutului, căci ordinea instalată, lipezește totul și se merge mai departe. Se pare că în coaliția PSD, PNL,, USR și UDMR nu s-au stabilit clar lucrurile și face fiecare ce-i bubuie în țeastă și mai ales, face ce visează peste noapte, ca și cum fiecare lucrează de capul lui. Schimbarea șefului vămilor, schimbările de la ROMSILVA, sunt doar câteva exemple de lucru haotic. Aceleași probleme s-ar rezolva bine dacă și numai dacă ar exista cooperare, comunicare, coordonare în coaliția lui pește prăjit.


(22 septembrie 2025)

DIANA de ma MIREASA, se miorlăie fără rost

Azi 22 septembrie am văzut-o pe DIAN, concurenta de la MIREASA, cea mai falsă persoană, cea mai puțin puternică și cea mai puțin asumată, cum se miorlăie fără rost, atunci când KYPRIANOS i-a pus oblida adevărului în față. Ea provine dintr-o țară mică și crede că modul de a se afirma este acela de a merge prin showuri tv obscure, crezând că-și consolidează notorietatea. O fi adevărat, dar în perioade de criză, notorietatea nu folosește la nimic. DIANA și SORIN sunt prieteni, deși la showul MIREASA nu despre prietenie este vorba, dar s-au găsit sacul cu petecul, iar la tv ratingul este esențial, chit că numărul de cupluri după 6 săptămâni de emisiune este insignifiant. Dacă ar fi să-i dau o notă DIANEI pentru ceea ce face ea în acest show este 2(doi), căci nu aduce nimic interesant, este banală, este predictibilă, nu dă dovadă de niciun talent, căci celelalte concurente din Republica Moldova din anii anteriori îi erau net superioare ca atitudine, comportament, vocabular, pregătire, comunicare și mai ales din punctul de vedere al prezenței în relații. Cel mai potrivit ar fi ca ADRENALINIA s- dea afară din competiție pe DIANA, că ea nu aduce nimic bun acestui show.

(22 septembrie 2025)

ZOE, cade guvernul!

Îmi aduc aminte de celebra replică a lui TIPĂTESCU: ZOE, cade guvernul! Și acum în zilele noastre se vaită lumea care vrtea stabilitate că guvernul se clatină. Șturlubaticii din USR fac tot felul de ghidușii care-i irită pe cei din PSD, dar nici PNL-iștii nu sunt prea liniștiți, dar știu să suporte cu stoicism ce se întâmplă. Coaliția este un sistem colaborativ și ca orice sistem colaborativ și coaliția PSD, PNL, UDMR, USR trebuie să fie caracterizată prin:
- comunicare,
- coordonare,
- cooperare,
iar ceea ce vedem de la o poștă arată că niciuna dintre părți și aici mă refer la PSD, PNL și USR nici nu comunică, nici nu cooperează și cu atât mai puțin, nu colaborează, ci se bârfesc ca niște țate pe malul șanțului, își dau la gioale, se sabotează și se arată cu degetul ori de câte ori au ocazia.

Chestia cu stabilitatea,, cu haosul este doar o sperietoare, căci guvernul BOLOJAN care credea că mută munții din loc, nu a fost în stare să facă mare brânză, iar CCR dacă-i dă un bobârnac miercuri, se va rostogoli ca și cum nici nu ar fi existat. Toate amânările de până acum arată că guvernul este incapabil să facă reforme, ci doar i-a regulat pe toate părțile pe cei nevoiași, căci a umbla la burse, la pensii, la ajutoare, la TVA, ni s-a arătat mărura incompetenței căci trebuia ca peștele împuțit de la cap tot de la cap să înceapă a fi curățat, căci nu de valabilitatea proverbelor avem noi acum nevoie în 2025.


(22 septembrie 2025)

Mitingurile bolșevice de pe stadioane, la români

 În vremurile comuniste, lui Nicolae CEAUȘESCU îi plăceau adunările populare de pe stadionul 23 August, unde se strângeau cam 70.000 de spectatori, adunări prilejuite de diferite aniversări rotunde. Și eu am participat la astfel de adunări, unde:
- artiști interpretau cu cântece, dansuri, poezii,
- sportivi evoluau cu diferite exerciții tematice,
- tineri muncitori reconstruiau momente simbolice.

Un astfel de eveniment era pregătit cu multe luni înainte pentru că în ziua derulării, totul trebuia să meargă șnur, fără greșeală, mai ales, că exista o parte de tribună, formată din spectatorii care erau în fața tribunei oficiale, unde tinerii aveau niște plăcuțe numerotate, care ridicate de aceștia formau drapelul RSR, stema partidului, chipul lui Nicolae CEAUȘESCU, cuvintele CEAUȘESCU P.C.R., R.S.R., chipul Elenei CEAUȘESCU, dar și altele. Totul trebuia să fie fără greșeală. Ca să înceapă la ora 17:00 un astfel de spectacol, care dura 90 de minute, accesul cetățenilor pe stadion începea de la ora 11:00 până la ora 14:00, după care se aștepta și din difuzoare se auzea muzică revoluționară, interpretată de coruri ale sindicatelor, armatei, radiodifuziunii sau ale Palatului Pionierilor. Noi, cetățenii așteptam în soare să se scurgă timpul și să vină conducătorii de partid și de stat, să înceapă și să se deruleze spectacolul, ca apoi să plecăm acasă și pe drum să bem o bere bună și rece, cu care partidul ne recompensa la 25 de lei sticla.

Îmi aduc aminte că la un asemenea spectacol s-a pornit ploaia. Spectacolul a continuat un timp, după care a fost întrerupt. Cei de la corul Madrigal își scoseseră umbrelele și cineva de pe marginea stadionului le făcea semne disperate să le închidă, că nu dădeau bine la televizor. A doua zi, spectacolul s-a reluat, desigur, la cererea telespectatorilor. Îmi plăcea tare mult că existau aplauze înregistrate și la terminarea numerelor artistice sau sportive, dar mai ales când glăsuia CEAUȘESCU, din difuzoare răsunau ropote de aplauze și de urale care nu mai conteneau. Îmi amintesc câtă înghesuială era la actorii cu voci grave pentru a fi selectați să recite versuri la comandă dedicate marelui conducător, actori care după Revoluția din Decembrie 1989 pozau în disidenți, nu le-ar fi rușine... Sunt sigur că televiziunea are înregistrări cu acele megaspectacole și ele fac parte din istoria noastră jenantă, drept care ar merita să fie reluate din când în când pentru a stopa elanurile unor indivizi care încă mai pierd contactul cu realitatea și trăiesc nostalgii încărcate de penibil, prin translatoarea de chestii vetuste, la contextul nostru trist din ziua de azi.



(22 septembrie 2025)

ȘTEFANIA este concurenta de la MIREASA, care știe ce vrea

ȘTEFANIA este singura concurentă din showul MIREASA care are capul pe umeri. Ea știe exact ce vrea.  Ea are 28 de ani. A terminat o facultate. Are servici. Are casă în Italia. Ea nu este venită la show pentru a face rating, pentru a deveni celebră. Ea are nevoie de un bărbat,, care să îndeplinească niște condiții:
- să aibă studii,
- să aibă meserie,
- să nu fi fost însurat,
- să nu aibă copii,
- să nu fie fiul ploii.

Dacă îi luăm pe băieți la o analiză ceva mai atentă, vedem că doar LIVIU este cel care trece prin filtrul lui ȘTEFANIA. Dar el este indecis.  Imediat ce va apare un bărbat care să treacă prin filtrele ȘTEFANIEI, LIVIU va fi dat laoparte, căci ȘTEFANIA are nevoie de un bărbat adevărat. În Italia ea trebuie să meargă cu un bărbat hotărât cu care să construiască, ori LIVIU nu este nici puternic și nici asumat. Acum ȘTEFANIA este în tatonări, căci ea crede că LIVIU poate fi transformat, dar munca ei va fi muncă de SISIF și există riscul ca rezultatul să nu fie cel așteptat, iar la final, LIVIU să nu fie bărbatul de la brațul ȘTEFANIEI ca soț, că prea ezită, vai steaua lui!



(21 septembrie 2025)

LIVIU, concurentul de la MIREASA are ezitări

LIVIU  este concurentul din Showul MIREASA care a apărut a fi un tip  cu idei clare, cu obiective bine definite. A fost numai o impresie de moment, căci la prima petrecere s-a văzut că lucrurile nu sunt chiar așa cum a crezut el. El este un șaten cu ochii albaștri, care avea definită tipologia de femeie care prezenta interes pentru el și chiar se contura un început de cunoaștere, care însă, aplicând proverbul că nu este pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește, așa s-a făcut că bietul LIVIU a rămas cu buza umflată și cea cu care se părea că ar forma un mugure de cunoaștere a zburat altundeva, ca nici acolo să nu stea și mai mult, să aibă respectiva un set de replici acide cu o doamnă, mamă de băiat.
Așa că LIVIU a început co cunoaștere cu ȘTEFANIA, ca în timp să-și dea seama că nu este ceea ce caută el, drept care de comun acord au pus stop unei cunoașteri care și așa nu ducea niciunde. Se pare că LIVIU cel nehotărât, a reconsiderat poziția față de ȘTEFANIA, dar amână momentul recunoașterii că este în cunoaștere, cerând de fiecare dată când e întrebat, un răgaz pentru a se clarifica. El e nehotărât, iar fata are răbdare, căci cu răbdarea, trece marea și în cazul lui LIVIU este singura soluție pentru a construi ceva.


(21 septembrie 2025)

Fotografii de la comemorarea lui Charlie KIRK, în în timp real

 

Donald TRUMP

Erika KIRK

 

Ben Carson 22:30

(21 septembrie 2025)

Cafeaua la nisip

Azi 21 septembrie 2025 în Parcul Titan, pe aleea principală se aflau instalate chioșcuri cu produse turcești, care din punctul meu de vedere reprezentau o noutate și mi-au dat posibilitatea să iau cunoștință cu multe dintre produsele culinare ale acestui popor. Am văzut aici cafea turcească la ibric, preparată pe nisip, așa cum am văzut în vremurile de demult undeva la o cafenea din Mamaia anului 1976. 

Chiar dacă în București sunt multe restaurante cu specific turcesc, ori de câte ori am întrebat de cafea la nisip, ospătarii se uitau nedumeriți și-mi spuneau că la ei nu se prepară așa ceva. Azi am retrăit momentele de demult, când am băut o cafea turcească făcută la nisip, cu gustul acela remarcabil, care face diferența între ea și oricare altă cafea, făcută la ibric și fiartă la aragaz, făcută la aparat, făcută la filtru sau orice altă variantă, căci nu suportă comparație. Este ceva special, o experiență care trebuie trăită. Ar trebui ca multe dintre cafenelele din spațiul nostru cel dâmbovițean să treacă la comercializarea și a cafelei la nisip, pentru că nu este un lucru dificil de a realiza un astfel de produs. Era acum câțiva ani un restaurant în ParkLke care avea pretenția că face cafea la nisip, dar băiatul care chiar credea că servește așa ceva, servea cafea la filtru, făcută la un aparat rudimentar. El sărăcuțul nu știa despre ce era vorba. A fost o mare surpriză pentru mine azi să dau 10 lei pe o cafea făcută meseriaș de un om care avea ibrice, avea cafea turcească, avea nisip și talentul de a lucra curat, pentru a-mi servi un produs care mi-a adus aminte de vremurile bune când cafeaua la nisip era un adevăr.


(21 septembrie 2025)

SORIN, concurentul de la MIREASA și-a găsit sora

SORIN, concurentul de la showul matrimonial MIREASA este un bărbat de 28 de ani, antrenor de fitness, despre care am avut impresia că are suficientă experiență de viață pentru a demara un nou început, debarasându-se de un trecut care-l urmărește artificial. El își plânge pe umăr cu DIANA și ea sportivă la viața ei, care este în căutarea marii iubiri, dar care nu știe cum să înceapă și mai ales, cu cine. SORIN este pentru mine o dezamăgire din mai multe motive căci este:
- superficial,
- neasumat, 
- slab,
- ambiguu,
- nedefinit,
- fals.
El a definit niște condiții de a începe un parcurs, ca după câteva ore să se schimbe la 180 de grade și să anuleze ceea ce și-a propus, transformând o eventuală cunoaștere, în relație de frate și soră, iar împricinata s-a și resemnat, fără să-i zică de la obraz vreo câteva, de pe poziția femeii rănite. SORIN nici el nu știe ce vrea, din moment ce bea alcool din același pahar cu LAVINIA care formează un cuplu, dar nu cu el și dansează cu respectiva, deși ADIN, cel cu care ea formează un cuplu, stătea supărat undeva izolat. Probabil SORIN are în minte ceva și așteaptă momentul prielnic pentru a-și înhăța prada, dar lasă pe toată lumea cu ochii-n soare, așteptând să treacă timpul și fetele din casă să se reorienteze, pentru a fi disponibilă cea la care el, SORIN tânjește în tăcere și nu are curajul să vorbească cu voce tare.


(21 septembrie 2025)

ALINO, ce fel de mamă ești?

Până acum am văzut la televizor tot felul de mame, care mai de care mai mame, dar am văzut și mame care mai de care mai ne-mame, așa cum este concurenta ALINA de la showul MIREASA. Viața ei este un roman, ceea ce pentru rating nu e rău deloc, dar pentru climatul moral al nației noastre, nu prea e ce trebuie. Nu este deloc o laudă pentru o femeie care a dat naștere unei fiice să spune că și-a văzut fiica acum 1.000 de ani, că fiica ei nu vrea să stea la ea, ci la bunicii din partea fostului soț. Eu nu știu ce bărbat apreciază o femeie ajunsă într-o astfel de situație, pentru că ceea ce a povestit ALINA nu este deloc încurajator pentru unul care nu a mai fost însurat și care nu are copii. După mine, ALINA ar trebui să vină cu lămuriri mult mai importante, pentru a vedea cum stau lucrurile, căci nu exclud situația în care ea să fie victima unor comploturi în cascadă și izolarea ei față de fetiță să aibă cu totul alte cauze, pe care oamenii trebuie să le cunoască, pentru a nu plana asupra ALINEI tot felul de ipoteze, care-i sunt defavorabile.

Un dialog cu fiica ei, o poveste a relației sale cu fiica ei, sunt necesare pentru a clarifica lucrurile și pentru a-i aduce ALINEI niște retușuri la fotografia creată după prezentarea profilului de la înc eputu showului.

(21 septembrie 2025)

SAMINA este omul cu caracterul mic

SAMINA este concurenta din showul matrimonial MIREASA care mi-a creat cea mai proastă impresie, căci s-a comportat exact cum era o colegă a mea din catedră, dar cum sunt și alții cu caractere tot așa de mici, care au darul de a strica buna dispoziție a celor din jur prin modul lor infect de a se comporta. Îmi amintesc seara când s-a organizat sărbătorirea GABRIELEI și era nevoie de o sticlă de șampanie, care din întâmplare era în proprietatea SAMINEI. Aceasta în loc să înțeleagă situația de excepție în care s-a încropit evenimentul, s-a dat în spectacol, cu o scenă de un penibil rar întâlnit, depășind-o pe fosta mea colegă de catedră, dar tot gustul amar al rezultatului generat de SAMINA a fost cu mult mai amar. Nu vreau să scriu aici nimic despre zicerile SAMINEI și nici despre destăinuirile, celei care se crede puternică și asumată, fără a fi nici puternică și nici asumată. Mă așteptam ca măcar realist să fie SAMINA și invitația să i se poarte chiloții mi s-a părut ultimul lucru pe acre aș fi vrut să-l aud la Tv, din gura unei individe care se zice că a terminat Facultatea de Drept, deși în copilăria mea, pe malul șanțului am auzit ziceri cu mult mai profunde și mai colorate, dar nu transmiteau la televizor și rămâneau acolo în mahalaua mea.


(21 septembrie 2025)

VIRGIL sau omul care nu știe ce vrea

VIRGIL este un concurent din showul MIREASA,  Iubire mediteraneană, de pe canalul Tv Antena 1, care la început mi-a creat o impresie foarte bună, impresie care s-a deteriorat rapid, când am văzut că are ezitări nepermis de mari și că chiar nu știe ce vrea. În show lucrurile sunt foarte clare. Sunt 10 băieți și 10 fete și regula jocului este că dintre ei se formează cupluri care spre sfârșitul sezonului merg la primărie și-și oficializează relația printr-o căsătorie. Toți concurenții știu pentru ce sunt veniți și ideea că nu sunt vindecați din relații anterioare este ridicolă, falsă, penibilă, neavenită și doar un pretext de a refuza pe cineva care încearcă să se apropie de cineva care nu-i este convenabil. VIRGIL este un concurent care are o carte de vizită foarte interesantă, fiind absolvent de liceu și antrenor de fitness. El a intrat în dialog cu foarte multe concurente și a stabilit relații de prietenie cu acestea, numai că showul nu este despre prietenii, ci despre cunoașteri, cupluri, căsătorii. VIRGIL are ezitări și nu este în stare să spună clar ceea ce vrea. El bâjbâie de colo-colo și ambiguitatea limbajului său face ca nimeni să nu mai înțeleagă nimic. Se consideră puternic și asumat, dar se smiorcăie ca o muiere, ceea ce arată că nici puternic nu este și nici asumat nu este. El a venit însoțit de doamna CRISTINA, o prezență recunoscută prin televiziuni, care a migrat în showul MEDICOOL tot de pe Antena1 și l-a lăsat pe VIRGIL cun ochii-n soare.

Interacțiunile lui VIRGIL cu fetele din casă dau senzația că ceva-ceva este regizat, din moment ce sărăcuțul de el este pus să-și ceară iertare că ceea ce a vrut el să spună nu s-a înțeles corect nici de către SAMINA, nici de către GABRIELA, de parcă acestea ar trăi într-o lume paralelă, iar VIRGIL ar vorbi chinezește și ar transmite mesaje pentru marțieni, nu pentru muritorii de rând.

Cred că cei de la casting nu și-au făcut treaba din moment ce alegerile de start au dus la 20 de concurenți care după 6 săptămâni au fosrma un cuplu firav, în bătaia vântului cu un ADIN oarecare, dar gelos și o LAVINIA bețivană și dornică să danseze cu oricine altcineva decât cu partenerul cu care s-a declarat în cuplu. Cât privește VIRGIL, el face parte din categoria celor veniți acolo doar pentru a se afla în treabă, căci timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim.


(21 septembrie 2025)

Ce înseamnă să fii needucat în vestiarul de la sala de fitness

Eu merg din 2005 foarte frecvent la sala de fitness și am toate cele necesare pentru a spune ce înseamnă a fi needucat în vestiarul de acolo.  Un nene este needucat în vestiarul de la sala de fitness atunci când:
- lasă ușile de la dulapurile de haine deschise vraiște și pleacă acasă,

- lasă peturi goale în mod neglijent pe unde apucă,

- vine de la duș cu apa târâș după el,

- aruncă hârtii pe jos ca la mă-sa acasă,

- aruncă încălțările neglijent pe unde apucă,

- sparge recipienți pe jos și nu se sinchisește de cioburi,

- ocupă o băncuță de schimb doar cu lucrurile lui,

- nu salută niciodată pe nimeni.

Sunt prea mulți în această situație și mă întreb dacă vreodată vom ajunge la acel nivel pe care-l au bărbații din alte țări, care la vestiare sunt extrem de atenți cum se comportă și de fiecare dată m-au făcut să-i apreciez pentru nivelul lor de educație, în condițiile în care acolo sunt mult mai multe facilități și ar fi mult mai multe situații în care să greșească, dar nu greșesc, pentru că educația lor de acasă este la acel nivel la care face ca totul să meargă ca uns și vestiarele să arate civilizat.


(21. septembrie 2025) 

EMILY de la MIREASA se supraevaluează

Este adevărat că EMILY concurenta din showul tv MIREASA de pe canalul ANTENA 1 este o femeie care arată foarte bine. 
EMILY este blondă.
EMILY are ochii albaștri.
EMILY are personalitate.
EMILY se îmbracă cu gust.
EMILY are vorbele la ea. 
EMILY știe să danseze.
Dacă s-ar alcătui un top al preferințelor bărbaților din Ro, cred că EMILY ar figura pe primul loc pentru 83,754197231% dintre ei, ceea ce arată că este o femeie frumoasă.

Parcursul acestei concurente în show arată că ea mai are mult de lucrat cu sine însăși pentru că alegerile făcute și comportamentul arată că EMILY se supraevaluează,, din moment ce după 6 săptămâni de competiție este singură și tatonează, tatonează și iar tatonează. Ea a știut unde a venit, a știut că aria ei de selecție este limitată la cei 10 bărbați aflați în competiție, deci ceva nu a funcționat în aplicarea criteriilor de selecție, căci nimeni nu are cum să spună că CRISTIAN, LIVIU, KYPRIANOS, SORIN, sunt concurenți  de sub nota 9,00 în raport cu diferite combinații de criterii, numai că atunci când există supraevaluări, combinațiile de criterii dau cu virgulă, atunci când sunt aplicate de cele ce se supraevaluează și totul pute, mai ales dacă nu știu să se poarte cu viitoarele soacre.


(21 septembrie 2025)

Statul dodoloț

Statul dodoloț își merită acest nume pentru că așa cum s-a tot ajustat, arată ca un bulgăre rotund, ușor supradimensionat. Întotdeauna există tendința de a se dezvolta excrescențe pe corp cu trecerea timpului, numai că în cazul statului, este vorba de schimbarea formei, asemeni schimbărilor obținute prin mișcări de rotație ale planetelor, rotunjimile fiind evidente. Guvernanții își imaginează tot felul de goluri, pe care le umplu cu construcții care mai de care mai inutile și mai artificiale, mergând pe ideea că organul crează funcția. Așa au apărut bănci de stat care nu au activitate, așa au apărut tot felul de organizații, agenții, companii care se ocupă de monitorizare și de control, care acordă asistență, dar care în final își dovedesc inutilitatea, din moment ce avem poduri care stau să se prăbușească, avem azilurile groazei și orașele arată îngrozitor din cauza clădirilor abandonate, pentru acre nu există soluții constituționale de rezolvare.
Azi, statul dodoloț ni se arată ca o gogoașă crescută cu mult mai mult decât ar putea fi mușcată de o gură normală, gogoașă deloc gustoasă, din moment ce este formată din aluat îmbibat cu suficiență, imobilism, lene și alte ingrediente specifice lipsei de activitate și de consistență. Se încearcă oarece reforme, dar care se dovedesc a fi palide cosmetizări, care au lovit la baza celor săraci, căci statul a rămas la fel de dodoloț ca acum 6 luni, iar deficitul bugetar nu a scăzut semnificativ, căci nici creștere economică nu este, din moment ce producția bate pasul pe loc și anul agricol nu a fost unul de excepție.
A făcut cineva analiza exporturilor pentru a vedea ponderea materiilor prime în total exporturi? Exportăm grâu. Importăm aluat pentru pâine. Exportăm bușteni. Importăm cherestea și mobilier de tip industrial....

(21 septembrie 2025)

Genialitatea nu se transmite ereditar!

În tinerețea mea circula un banc. Se zice că atunci când savantul Nicolae IORGA era întrebat despre calitățile intelectuale obișnuite ale fiilor lui, acesta punea degetul  la tâmplă și arăta că nu i-a făcut cu acel cap. De fiecare dată când aud părinți speciali, de succes, care vorbesc despre genialitatea copiilor lor, mă gândesc la acel banc și îmi crește convingerea că genialitatea nu se transmite ereditar.

Au existat Johann STRAUSS tatăl și Johann STRAUSS fiul, amândoi celebrii, dar se știe că Johann STRAUSS fiul a fost genial.

Au existat pictorul Pieter BRUEGEL cel Bătrân și fiii lui Pieter BRUEGEL cel Tânăr, Jan BRUEGEL, dar și nepotul Jan BRUEGEL au fost pictori, dar Pieter BRUEGEL cel Bătrân a fost cel genial. În istoria picturii și Pieter BRUEGEL cel Tânăr e considerat un pictor foarte mare, dar genial rămâne Pieter BRUEGEL cel Bătrân.

În literatură există scriitorii Heinrich MANN și Thomas MANN, Heinrich fiind fratele mai mare. Frații MANN sunt recunoscuți în literatura universală, dar numai Thomas MANN a obținut premiul NOBEL pentru literatură și este cunoscut pentru romanele sale Casa Buddenbrook, Muntele vrăjit și Moartea la Veneția. Heinrich  este cunoscut pentru romanele dedicate lui Henric al IV-lea.

În Statele Unite, George H. W. BUSH a fost al 41-lea președinte al USA, iar fiul său George W. BUSH a fost al 43-lea președinte al USA, ceea ce presupune calități deosebite pentru a întruni majoritatea voturilor electorilor pentru a ajunge în această demnitate a statului. Amândoi au fost foarte buni, dar mai bun a fost George H. W. BUSH Sr. Și noi am avut pe Nicolae CEAUȘESCU și pe Nicu CEAUȘESCU și doar evenimentele din iarna lui 1989 au făcut să nu se producă transformarea în dinastie  ca în Korea de Nord a succesiunii la conducerea unui stat bolșevic.

Văd în zona showbizzului dorința părinților de a transmite meseria copiilor și uneori le reușește, alteori, nu. Văd pe scenă un tată celebru cum își târâie fiul să cânte cu el și se vede de departe că fiului nu-i prea ies cântecele, căci vocea sa este modestă. Tot așa se întâmplă și în sport, mai ales în fotbal, unde se câștigă bine, numai că genialitatea părintelui nu se transmite și la fiu. Nu dau nume, căci ar trebui să scriu un articol de zeci de pagini și aș plictisi. Dacă părintele avocat celebru vrea să-și facă odraslele avocați, este OK, că pe lumea aceasta există avocați de succes fără a fi și geniali. Tot așa stau lucrurle și cu doctorii care vor ca odraslele lor să facă medicina, căci există doctori foarte buni și nici nu contează dacă sunt sau nu geniali, din moment ce dintr-o 1.000 de pacienți îi vindecă pe toți.



(20 septembrie 2025)

DOROBANȚU și VERONICA se visează vedete tv

Veteranii DOROBANȚU și VERONICA din showul Casa iubirii de pe Kanal D au devenit banali, plictisitori, predictibili și mai ales enervanți, căci și-au epuizat toate resursele ca roluri, ca vocabular, ca ritm  și ca nivel de creativitate. nici nu avea cum să fie altfel că DOROBANȚU și VERONICA nu au geniu creator, ci sunt doar niște bieți indivizi picați la Kanal D printr-un casting în raport cu mediocritatea tematicii respectivului show.

DOROBANȚU și VERONICA se cred vedete din moment ce ne amintesc de fiecare dată că stau în emisiune de 10 luni, timp în care doar au vorbit vorbe și au generat niște intrigi ieftine de doi bani, folosind chestii din online, referitoare la ceilalți concurenți. Îmi aduc aminte de porcărica lansată de VERONICA cu dansul pe masă al ALEXANDREI, deși îmi amintesc de un film celebru cu Bolero unde balerina tot pe un soclu dansa în jurul unor bărbați musculoși, cu bustul gol.

DOROBANȚU și VERONICA au făcut ca showul să ruginească mai ales limbajului de lemn pe care l-au dezvoltat și a faptului că se învârt în jurul acelorași banalități pe care ei ca personaje le generează din imposibilitatea de a-și construi relații, deși showul se cheamă Casa iubirii, ei ca elemente de bază, ne-au arătat că nu sunt în stare să iubească, drept pentru care trebuie să ne lase în pace, ea să-și crească nepoții de pe la rude că cu psihologia concurența e mare, el să-și vadă de meserie, căci cu sportul se câștigă frumos ca antrenor pe undeva, iar la 25 de ani, dacă termină agronomia, e multă treabă pe ogoarele patriei.

(20 septembrie 2025)

Soluția facilă a lui BOLOJAN...

L-am auzit mai zilele trecute pe premierul Ilie BOLOJAN zicând că e dificil să umbli la contractele celor cu salarii babane și acolo de aceea nu s-a umblat. În opinia mea, cum a procedat Guvernul BOLOJAN a fost total eronat. S-a apelat la soluția facilă, de a lovi în cei năpăstuiți, sărăcindu-i și mai mult.

În primul rând trebuia să umble unde este miezul corupției și deficitului bugetar și acest lucru trebuia făcut prin rectificare bugetară, în sensul că diminua fondurile acolo unde este generat dezmățul cu cel puțin 50% și reducând fondurile, evident, fiecare se întindea cât îi era plapuma.În al doilea rând, trebuia mers la structurile ineficiente, care trebuiau reorganizate, invocând chiar ineficiența și reorganizarea nu presupune a umbla la personal, ci la fonduri, la indicatorii de performanță. Inspirația trebuia să vină din trecut, câcn la CAP se stabileau normele ce nimeni nu avea posibilitatea să le realizeze, pe cât de mari erau. La plăcinte înainte, la război, înapoi.În al treilea rând trebuia lucrat la nivelul de performanță care trebuia să cearnă acordarea de burse și nimeni nu mai zicea nimic, mai ales, dacă bursele pentru elevii și studenții excepționali cu adevărat creșteau semnificativ, simultan cu reducerea numărului de bursieri. Era un semnal clar că se reintroduce scara valorilor pe plaiurile mioritice.În al patrulea rând, trebuia umblat la reașezarea pensiilor pe criterii valabile, încât un raport de 1 la 20 să fie rezonabil, fără a reduce pensii sau a le impozita, ci prin procesul de translatare.În al cincilea rând o stabilizare a banilor cu restricții stricte de conversie ar fi dus la reașezarea societății pe principii de moralitate adevărate.În al șaselea rând definirea unui moment T0 de pornire a tuturor tranzacțiilor ar fi scos la vedere toți banii din societate și ceea ce se petrece acum ca acte de corupție ar fi dispărut cu desăvârșire.

Morala: nimeni nu ia două pietroaie să-și lovească puternic fuduliile că nu este nebun.




(20 septembrie 2025)

Ai, Ai, Ai Ai, SUKU, SUKU...

Pe vremea mea, era o melodie SUKU - SUKU și văd că este de mare actualitate, căci deși la showul de televiziune MIREASA de la Antena 1 se interzice vorbirea codificată, alcoolul este înlocuit cu cuvântul suc, pentru a nu-i face pe concurenți bețivani, respectiv, bețivane, deși sunt mulți dintre ei bețivani, respectiv, bețivane. Cântecul SUKU SUKU avea și o interpretare a unei cântărețe din spațiul nostru, cel mioritic, ceea ce mă duce că se gândeau unii la suc încă de acum câteva zeci de ani.

Eu i-am studiat pe bețivi și am găsit că alcoolismul are la bază lăcomia indivizilor care nu mai au măsură, când băutura este gratis. Mai ales atunci când bețivii sunt și șefi, cei din jurul lor știu că-și rezolvă problemele aducându-le băutură. Și cum nimeni nu cheltuie sume imense pe licori fine, le furnizează bețivilor tot felul de băuturi de proastă calitate, fără ca ei să mai țină seamă și sunt mulțumiți că primesc și din pix rezolvă orice pentru băutură. La noi băutura e ieftină și de aceea la sindrofii de tot felul curge băutura în cascade și se strâng și bețivanii și bețivanele să-și potolească năravul, mai ales că în Showul MIREASA băutura e gratis și este oricât de multă, pe săturate. Bețivanii și bețivanele din show crează premise ca o săptămână să se vorbească despre ei și cu ei, dar cel mai mult, apare situația de a-și pune cenușă-n cap, că nu mai fac, pentru ca săptămâna următoare s-o ia de la capăt.

(20 septembrie 2025)

ADINE, fugi, bre de rupi pământul!

ADIN, concurentul de la showul matrimonial MIREASA, IUBIRE MEDITERANEANĂ de pe canalul Tv Antena 1, a trăit niște momente destul de grele, generate de LAVINIA și ea concurentă în același show, o tânără bețivană, care a pierdut controlul și doar după o zi de la declararea că formează un cuplu cu ADIN a dansat cu SORIN și el concurent, dar s-a lansat și în tot felul de considerații, care mai de care mai bizare, dezvăluindu-și adevăratul caracter de om de nota 2(doi).
După ce toată săptămâna trecută s-a derulat telenovela siropoasă dintre ADIN și LAVINIA cu lacrimi, cu ziceri fără cap și fără coadă, vineri ADIN a zis c-o iartă pe LAVINIA, ceea ce mi-a arătat că el este un masochist autentic, căruia îi place suferința, căci LAVINIA tot bețivă va fi și tot dansuri nepotrivite cu alți indivizi va exersa atât în emisiune, cât și în afara Casei Mireasa, căci așa este ea, un om de nota 2(doi), neasumat, cu porniri primitive, pentru care alcoolul este prioritar și satisfacerea chemărilor primare trec peste orice, inclusiv peste decizii luate atunci când era trează și gândea limpede. Așa cum stau lucrurile, sunt sigur că nu va trece mult timp și LAVINIA va recidiva, făcându-l pe bietul ADIN, cel care a avut 53 de femei, să sufere, căci probabil la a 54-a a sosit karma și se manifestă. Bietul de el e orbit de iubire și nu are puterea să rupă răul de la rădăcină. Va suferi săracul ADIN, dar karma lucrează și nu are cum să se împotrivească, deși toată lumea i-a spus pe bună reptate ce are de făcut.

(20 septembrie 2025)

Cum s-a ajuns aici, în prăpastie?

Toată lumea se întreabă cum s-a ajuns aici, în prăpastie, de parcă totul s-ar fi întâmplat în câteva secunde. Totuși, creșterea deficitului bugetar s-a realizat de-a lungul mai multor ani și mai precis după anul 2019, când acesta a crescut constant, din ce în ce mai mult, semănând cu un bolovan care a luat-o la vale și a devenit de neoprit, până când guvernul BOLOJAN, cu scremerile lui bizare, s-a pus în calea lui, încercând să-i acopere huruitul asurzitor.

Eu am o teorie: un om de nota 10, tot ceea ce face, face de nota 10. Un om de nota 5, tot ceea ce face, face de nota 5. Dacă luăm și analizăm, în intervalul 2019 - 2025 au fost premieri:

Viorica DĂNCILĂ

Ludovic ORBAN

Florin CÎȚU

Nicolae CIUCĂ

Marcel CIOLACU

Ilie BOLOJAN.

Ar fi interesant să ne uităm prin foile matricole ale lui Ludovic ORBAN, Florin CÎȚU și Marcel CIOLACU, pentru a ne convinge că teoria mea funcționează ca unsă cu vaselină, din moment niciunul din cei trei nu a înțeles nimic din ceea ce se mișca în jurul lor. Pentru oamenii care au fost elevi slabi la școală nu există semnale de alarmă. Să nu uităm că un nene devenit premier a dat admiterea la liceu de mai multe ori, pentru că nu-l ducea bibilica și că a apărut că a terminat o oarece facultate care nu exista în primele 1400 de universități ale lumii. Să nu uităm că despre un alt nene, devenit premier, s-a comentat ani în șir problema diplomei de bacalaureat. Având limitări severe de înțelegere a celor ce se întâmplă în jurul lor, ORBAN, CÎȚU, CIOLACU au luat decizii greșite în cascadă, crezând că fentează realitatea, iar realitatea s-a răzbunat, dar nu pe ei, ci pe noi. ORBAN cu fotografia aceea din pandemie în care se sărbătorea lângă un nene cu trabuc sfidător, mi-a dat măsura nivelului zero de înțelegere a lumii din jurul lui, cum și împrumutul lui CÎȚU și zâmbetul constant al lui CIOLACU, tot semnale dezastruoase au transmis. Niște specialiști în macroeconomie, le-ar fi spus încă din 2020 ce trebuie făcut. Totul era să-și scoată vata din urechi, să asculte și să treacă la implementarea soluțiilor date de aceștia. N-au făcut nimic pentru că s-au crezut deștepți, ceea ce nu era cazul. S-a ajuns în prăpastie datorită premierilor ORBAN, CÎȚU, CIUCĂ și CIOLACU, inși care nu au înțeles încotro mergea corabia la cârma cărora se aflau și au lăsat-o să navigheze la voia întâmplării, punând mai presus interesele de partid. 

OCCC, ce urât sună!


(20 septembrie 2025)

Ehei, cât de greu mai era și doctoratul de pe vremea mea...

Pe vremea mea și când spun pe vremea mea mă gândesc la câțiva ani de după 1970. Deci, pe vremea mea, doctoratul era doctorat pentru că:
- numărul de conducători de doctorat nu era foarte mare, ci era foarte mic,
- numărul de teze care se susțineau într-un an era și el un număr foarte mic,
- erau doar absolvenți valoroși care doreau să facă doctoratul căci le trebuia,
- nu avea nimic de fudulie în el, pentru a da bine în CV și doar atât,
- dacă te înhămai să faci un doctorat, cinci ani cel puțin trebuia să te sacrifici muncind din greu, 

- nu se vorbea despre plagiat, căc i așa ceva era de neconceput pentru mediul academic,

- era o mare rușine de nu te mai spășa o mie de ape dacă teza de doctorat era respinsă,

- unul cu teza respinsă devenea un paria și toată lumea îl evita, lucru știut și nedorit.
Dacă în intervalul 1922 - 1939 existau cel mult 80 de doctoranzi, iar numărul celor care susțineau tezele de doctorat nu depășea 30 într-un an, în intervalul 1956 - 1965, numărul celor care terminau stagiul doctoral nu a depășit 13 candidați în științe anual, ca în intervalul 1968 - 1985, numărul de doctoranzi  în ASE nu a depășit 537 într-un an, iar numărul tezelor susținute în intervalul 1981 - 1985 a fost de teze de doctorat, niciodată nu s-au susținut mai mult de 30 de teze într-un an. Între 1956 și 1989 numărul de teze de doctotat în ASE niciodată nu a fost mai mare de 81 teze pe an. În anul în care am susținut eu teza de doctorat, adică 1978, numai 38 de doctoranzi au finalizat la toate specializările din ASE, dar în 1988 numai 23 de doctoranzi au susținut tezele de doctoranzi, cam 1 din 20 de doctoranzi reușeau să susțină teza de doctorat în final.

După 1989 a crescut numărul de domenii și de specializări de doctorat, a crescut foarte mult numărul conducătorilor de doctorat și a crescut foarte mult numărul doctoranzilor. S-a creat cumva impresia că doctoratul a devenit o formă de masă de calificare a persoanelor.

În anul universitar 2019 -2020 au fost în ASE 206 conducători de doctorat și s-au înscris la doctorat după ce au promovat colocviul de admitere, un număr de 383 de doctoranzi. În intervalul 2012 - 2019 au fost susținute în ASE 1003 teze de doctorat. În anul 2012 au fost susținute 269 teze de doctorat, dar au fost și ani cu doar 67 teze de doctorat susținute. În intervalul 2012 - 2019 au fost susținute 1003 teze de doctorat, dar să nu uităm că atunci a fost implementat software anti-plagiat și filtrele legate de calitatea și originalitatea tezelor a făcut să scadă elanul celor care ar fi îndrăznit să se prezinte în ședințele publice cu sub-produse. Nu-mi amintesc ca în ASE să fi fost cazuri de conducători de doctorat cărora să li se fi retras dreptul de conducere de doctorat, cum nu-mi amintesc nici de teze de doctorat retrase ca fiind plagiate dovedite sau de anulări ale diplomelor de doctor pentru că ulterior acordării titlului s-a dovedit că teza este un plagiat, ceea ce este o notă excelentă pentru ASE. Dacă pe vremea mea, urmăreau să facă doctorate inși care lucrau fie în învățământul superior, fie în cercetarea științifică, acum sunt și tineri care fac doctorate pentru a-și dovedi că sunt în stare și de așa ceva, pur și simplu. Pe vremea mea doctoratul era cu mult mai greu, pentru că stagiul doctoral dura peste 4 ani obligatoriu, erau examene și referate, iar teza se elabora separat în doi sau mai mulți ani și nu prea era timp pentru alte activități, căci documentarea și munca de cercetare ocupa mult timp din programul zilnic, doctoranzii nu prea aveau munci de conducere, ci erau preponderent asistenți universitari sau cercetători științifici la început de drum, iar conducătorii erau adevărați monștri sacri, prin notorietatea realizărilor lor.




(19 septembrie 2025)

Doctoratul lui Alexandru Ionuț NIȚU

Am avut privilegiul să lucrez la masterul de Securitate Informatică cu studentul Alexandru Ionuț NIȚU și mi-am dat seama că el este exact ceea ce trebuie pentru un tânăr să facă un stagiu doctoral . Eu am două metode secrete prin care îmi dau seama că o persoană este sau nu este ceea ce trebuie pentru o activitate de lungă durată, așa cum este stagiul doctoral, care presupune disciplinăm, ambiție, creativitate și dorința de a duce la un sfârșit ceva.
Cu tânărul absolvent de master și proaspăt doctorand Alexandru Ionuț NIȚU am mai discutat și mi-am verificat metodele mele de identificare a tipologiei de persoană care este croită să deruleze un stagiu doctoral și cu trecerea timpului, mi-am dat seama că cele două metode se verifică, așa cum s-au verificat și în toate celelalte cazuri pe care le-am antrenat în așa ceva. 
A venit luna liulie și Alexandru Ionuț NIȚU m-a anunțat că a finalizat teza, iar în august mi-a comunicat că în septembrie va susține teza de doctorat intitulată Dezvoltarea soluțiilor software agile în cloud pentru managementul adaptiv al stocurilor sub coordonarea profesorului universitar doctor Marian STOICA. Așa că în data de 19 septembrie 2025, la ora 13:30 m-am înființat în sala B604 din ASe și am participat la ședința publică de susținere a acestei teze. Tânărul Alexandru Ionuț NIȚU  a făcut o prezentare foarte frumoasă, într-un ritm foarte bine ales, cu punctarea contribuțiilor. Rând pe rând au vorbit membri comisiei prof. univ. dr. Amelia  BĂDICĂ, conf. univ. dr. Costel Marian IONAȘCU, ambii de la Universitatea din Craiova, prof. univ. dr. Cristian Eugen CIUREA  de la ASE, dar și conducătorul științific prof.univ.dr. Maria,  STOICA. Lucrările ședinței au fost conduse de prof.univ.dr. Claudiu HERȚELIU, decanul Facultății CSIE din ASE. Au fost puse întrebări și doctorandul a răspuns cu profesionalism și a fost foarte concis, cei care pus întrebările au fost mulțumiți. Și eu am pus întrebarea dacă inteligența artidficială atrage după sine reduceri de personal și să explice cauzele, iar  tânărul Alexandru Ionuț NIȚU a dat un răspuns bine argumentat. S-a dat citire procesului verbal, audiența stând în picioare și i s-a acordat calificativul foarte bine lui Alexandru Ionuț NIȚU, poaspătul doctor în economie, specializarea informatică economică. Trebuie să mă laud și eu un pic, prin faptul că această specializare a apărut în vremea în care eu eram director la Ministerul Educației, iar profesorul Miron DUMITRU era secretar de stat și a susținut propunerea mea.

(19 septembrie 2025)

Ce înseamnă reformă în administrația publică?

Prima dată, trebuie să definim ce este aceea administrație publică. Noi trebuie să privim administrația publică asemeni unui sistem cibernetic, format din componente așezate pe niveluri, între care există tot felul de legături. Să vedem care sunt conexiunile dintre componente, care sunt fluxurile financiare, care este randamentul acestui sistem și după ce studiem cu mare grijă ce și cum, să vedem ce înseamnă reformă, ce înseamnă cosmetizare, care sunt costurile și să stabilim ce obiective ne propunem și mai ales să vedem cum le aducem la îndeplinire.
Când vorbim despre administrația publică, vorbim despre:

- instituția prezidențială, 
- guvern,

- ministere și alte structuri centrale,

- autoritățile administrative autonome, 

- consiliul județean,

- prefectura,

- primării,

- consilii locale,.

În toate cazurile vorbim despre:

- funcționalități,

- personal,

- atribuții,

- salarii.

Cine are chef, are posibilitatea să construiască structura sistemului cibernetic al administrației publice și va constata vastitatea acestui sistem. Cine merge mai în adâncime și construiește matricea funcționalităților are posibilitatea să vadă cât de ortogonale sunt sau din contră, nu sunt aceste componente și mai ales să identifice punctele slabe care au dus la catastrofa în care se află țara datorită modului defectuos de funcționare a administrației publice, căci deficitul de 9,7% nu l-au făcut pensionarii, nici elevii și nici bolnavii din spitale, categorii asupra cărora s-a năpustit fără milă și fără compasiune guvernul BOLOJAN, știut fiind faptul că aceste categorii sunt tăcute și sunt de jupuit fără pic de remușcări.

A face reformă în administrația publică înseamnă:

- a reduce numărul de componente ale sistemului,

- a reduce numărul de niveluri,

- a schimba legăturile dintre componente,

- a elimina unele componente,

- a adăuga noi componente,

- a transforma calitativ sistemul cibernetic al administrației publice.

Reducerile cu 10% sau 50% sunt schimbări de ordin calitativ, iar până la a obține transformarea de succesiuni de schimbări cantitative în schimbări calitative, trebuie să treacă multă apă pe Dunăre, cam 500 de ani și timpul nu așteaptă pe nimeni, inclusiv indeciziile și bâlbâielile guvernanților. Reforma înseamnă modificări structurale de sistem, astfel încât sistemul greoi, mimposibil de azi al administrației publice, să devină un sistem colaborativ suplu și eficient.


(19 septembrie 2025)

Ehei, cum erau studenții de pe vremea mea... (I)

Pe vremea mea, ca și acum, studenții erau săraci, pentru că pe vremea mea comunismul era generator de sărăcie, cum și acum, democrația de cumetrie, tot sărăcie generează, în ambele cazuri explicațiile sunt pertinente, dar nu țin de cald.

Pe vremea mea, calitatea de student se obținea dacă și numai dacă reușeai la examenul de admitere la facultate, examen care nu era deloc ușor, căci în acele vremuri nu existau meditații decât în rare cazuri pentru Facultatea de medicină și pentru Facultatea de arhitectură. Cei mai mulți studenți erau admiși la bursă, căci statul comunist sprijinea tineretul merituos să facă facultate.
Pe vremea mea, studenții erau obligați să vină la cursuri și la seminarii, pentru că prezența era obligatorie. Nu era o prezență nici din plăcere și nici din conștiința omului nou pe care societatea comunistă dorea să-l construiască cu disperare. Era prezența izvorâtă din presiunea de a nu acumula absențe care duceau automat la tăierea bursei sau chiar la pierderea bursei, ceea ce era o calamitate căci pe vremea mea, bursa acoperea costurile cu cazarea și cu cantina pe durata cât aveai acea bursă. O bursă era un pmare decât jumătate din salariu uni muncitor calificat și cu vechime, ceea ce înseamnă că peste 80% din familii nu-și permiteau să țină pe banii ei un copil în facultate. Fiecare grupă de studenți avea condică de prezență și șeful de grupă consemna absențele, iar dacă profesorul verifica prezența și identifica neconcordanțe, șeful de grupă era propus spre sancționare.

Studenții de pe vremea mea, petreceau foarte mult timp în bibliotecă. Existau și cursuri de vâncare, dar studentul primea în mână, lună de lună, dacă era bursier și dacă era căminist, numai 30 de lei bani ghiață, sumă absolut insuficientă să ia abonament la tramvai, ceva rechizite și o acadea, iar pentru a cumpăra cărți după care să învețe nici nu încăpea vorbă. La bibliotecă studentul citea pentru seminarii, elabora proiecte, căci erau necesare cărți cu enunțuri și metodologii, făcea conspecte și-și completa notițele luate la cursurile din ziua cu pricina. Bibliotecile erau ticsite de studenți. Uneori parchetul scârțâia și era enervant, dar într-o săptămână te obișnuiai și nu mai deranja.

Studenții de pe vremea mea mergeau la cursuri 6 zile, câte 6 ore cel puțin, iar ora de curs avea 50 de minute. Profesorii veneau să predea sau să conducă seminarii exact când se suna de intrare și plecau din sală când se suna de ieșire. Profesorii mei nu stăteau la taclale cu studenții, nu fumai cu studenții pe holuri și nu-și spuneau bancuri cu studenții. 

Studenții de pe vremea mea, mergeau la avizierele catedrelor și-și notau sarcinile pentru seminarul din săptămâna următoare, iar cei care nu studiau sau nu rezolvau problemele cerute, nu erau evaluați, iar evaluarea de la seminarii cântărea foarte mult în nota de la examen, căci asistentul avea un carnețel cu punctajele de la seminarii, carnețel de care se folosea atunci când se definitiva nota de la examen. Erau cazuri în care studentul nu avea dreptul să participe la examen, că nu-și îndeplinise sarcinile în timpul semestrului, cazuri în care promovabilitatea anuluilui universitar era deja o mare problemă. Erau secretari de facultate care le spuneau studenților că prima lor îndatorire este să cunoască ceea ce este afișat la aviziere, numai după aceea să meargă la cursuri și săse apuce să învețe...

Pe vremea mea, studenții nu aveau voie să aibă job, căci nu exista timpul fizic pentru a mai merge și la muncă. Cursurile începeau la 07:30 și se terminau la 13:30, dar erau zile când mai exista un seminar după amiaza. Erau zile în care cursurile începeau la ora 14:00 și se terminau la ora 20:00, chiar și sâmbăta erau situații în care un curs se finaliza la ora 20:00. Studentul trebuia să facă proiecte, care necesitau multe ore de mi=uncă. Studentul trebuia să citească literatură de specialitate și să facă conspecte, căci la seminarii discuțiile erau aplicate și în orice moment erai solicitat să dai răspunsuri, iar dacă încercai scuze, penalizările curgeau în carnețelul asistentului.

Pe vremea mea erau proceduri stricte legate de modul în care se derulau examenele și de aceea, nu-mi amintesc de incidente care să fi generat comentarii, așa cum se întâmplă acum în democrație. Nota profesorului nu se contesta. Studenții nu solicitau recorectarea lucrărilor scrise de la examene. Ca și acum și în comunism, studentul prins copiind era exmatriculat. Pentru că notele la examene cântăreau 100% în obținerea bursei, studenții învățau pentru a obține note cât mai mari și în acest fel își asigurau bursa. Studenții care luau note foarte, foarte mari în toți anii de facultate, spre final primeau bursa GHEORGHIU-DEJ care era de 500 de lei, adică dublul salariului unui profesor de liceu.

Pe vremea mea, studenția se încheia cu susținerea lucrării de diplomă, lucrare care se făcea în ultimul semestru din anul al V-lea și care însemna multă, foarte multă muncă, pentru căci lucrarea de diplomă trebuia să rezolve o anumită problemă de mare complexitate. Pe tot parcursul cât se elabora lucrarea de diplomă, studentul nu mai avea nici cursuri și nici seminarii, dar stătea multe ore în bibliotecă sau în camera de cămin să muncească pentru acea lucrarea de diplomă și la finalul zilei era stors, iar progresele făcute erau mici, căci dificultatea temei nu permitea salturi uriașe în niciun caz.

(19 septembrie 2025)