Indisciplina dintr-o sală de forță

Am umblat la viața mea prin multe săli de forță, dar dezordine ca în sălile de pe Dâmbovița mai rar. Am fost la săli și am lucrat suficient de mult în USA, în Bulgaria, în Mexic, în Franța și în Republica Moldova.

Nu voi comenta nimic despre faptul că se face gălăgie, pentru că efortul depus de sportivi presupune ca aceștia să scoată anumite sunete. Nici râsul uneori strident nu-l discut, căci nu trebuie să fiu eu atât de excentric să cenzurez bucuriile oamenilor. Nu am să fiu însă de acord cu:

- lăsatul peturilor goale pe oriunde,

- aruncarea la întâmplare a discurilor, când există suporți peste tot,

- depunerea la întâmplare a ganterelor, chiar dacă există locuri bine stabilite,

- ocuparea mai multor aparate cu prosoape, sticle cu lichide sau telefoane,

- împrăștierea de hîrtii unde nici nu te aștepți,

- abandonarea de covorașe după utilizare unde nici nu gândești,

- utilizarea pantofilor de oraș în sală,

- abandonarea echipamentului cu sarcină, când normal era să nu fie așa,

- utilizarea de șervețele în exces,

- folosirea de improvizații care sunt însoțite de riscuri de accidentare,

- deschiderea ferestrelor când funcționează aerul condiționat,

- ocuparea simultană a mai multor echipamente, deși sunt utilizate secvențial,

- efectuarea de pauze în compania telefonului, ocupând un aparat.

Am încercat să fac niște statistici. Am observat că din 20 de sportivi, dor doi pun discurile pe suporți după folosirea lor la un echipament, restul de 18 le lasă fie pe echipament, fie le împrăștie pe mochetă. Mai nou, la sala unde merg acum, în 7 luni, am văzut doar un sportiv că a lăsat echipamentele fără sarcină și a pus discurile pe stativ și eu merg la sală zi de zi.

Dacă stau să mă gândesc bine, cei care vin la sală aici și au un comportament neglijent, în comparație cu cei care frecventează sălile de culturism și fitness să zicem din America, au ceva carențe în ceea ce privește respectul de sine, căci numai un om care nu se respectă pe sine câtuși de puțin face lucruri care intră în zona unui comportament vecin cu indisciplina. Aici nu este vorba nici de educație, nici de conștiință, nici de regulamente. Este vorba doar de autoexigența pe care fiecare o avem față de noi înșine, care este strict legată de respectul de sine. Punct.

(01 octombrie 2019)