Corupția în folclorul de altădată

În cântecul  La Gherla la ferestruica, interpretat de Cristian Pomohaci sunt niște versuri care evidențiază clar că nu este vorba nici de DNA, nici de secția specială de anchetare a magistraților, ci de o trăsătură care vine din adâncurile istoriei în ceea ce privește corupția.

Deși sunt lăsate mai spre urmă, corupția a ajuns la fincții de execuție. Noi avem zicerea ultimii, dar nu cei din urmă:

Închide mândro ochii

Și cumără gărzile.

Se ia de fapt cu corupția spre staf, la nivelul doi al ierarhiei:

Vondeți mândră pe Bălanul

Și cumpără căpitanul.

Se merge, cu oferte mult mai tentante spre vârful piramidei.

De nu mi-ii putea salva,

Vindeți mândră și salba

Și cerceii și inelul 

Și umpără colonelul.

Sunt mulți interpreți de folclor care interpretează cântecul Căpitane de județ, în care lucrurile sunt foarte clare, împricinatul se adresează direct:

Căpitane de judeţ, 

Căpitane de judeţ, 

De ce mă bagi la coteţ? 

Pentr-un pui de murguleţ, măi, măi... 

Pentr-un pui de murguleţ

Că nu l-am vândut cu preţ! 

Împricinatul are și soluții pentru a ieși din necaz:

Dă-mi drumul până-n chindie

Să-ţi aduc o herghelie

Să-ţi aduc, neică, o mie. 

Măi, măi! 

Of, of, of, of! 

Ţi-aduc tata cailor

Şi mama cârlanilor

Şi pe păzitorul lor, 

Măi, măi!

Nu trebuie să facem un efort prea mare de a descifra raporturile între căpitanul de județ și împricinat, din moment ce există acest dialog. dacă există asemenea versuri, cu siguranță că fum fără foc nu a existat în vremurile de demult. Acum ne întrebăm unde se produceau artiștii populari? La nunți? La botezuri? Erau prezenți și căpitanii de județ sau gărzile sau coloneii? Nu prea cred, că astfel de personaje nu se prezentau la petreceri pentru a roși. Cred că rapsozii le cântau în pădure să-i audă codrul și râul. Numai după 1989 când lumea a devenit mai liberă și tot timpul oamenilor le place să fie nostalgici, acceptă la petreceri și cântecele de acest tip, căci nu au caracter mobilizator, din moment ce caii sunt doar la herghelii, iar salbă și vacă nu prea mai are omul în bătătură. Cât despre statul la pârnaie, mulți vorbesc de stat la facultate și așteaptă despăgubirile deciziilor de la CEDO. Acum se cântă versuri despre înstrăinații plecați în pribegie pentru o bucată de pâine, căci patria lor le-a refuzat cele mai elementare drepturi legate de viața decentă și cinstită.

(02 martie 2019)