De morți, numai de bine. Când am aflat că Zina DUMITRESCU, doamna modei românești a plecat în lumea celor drepți, m-am gândit cât de trecător este omul.
A fost o emisiune Tv în care a apărut marea creatoare de modă. Era o tristețe a omului ajuns în acea parte a vieții sale, când știe că bucuriile sale sunt mărunte, iar singurătatea gândurilor este un tovarăș de nădejde.
Prea, avidă de lucruri senzaționale, căuta să răscolească acolo ceea ce de fapt nu exista. Zina DUMITRESCU a trăit intens și a fost creatoare de școală. Ea a fost o prezență cu totul specială, deși vremurile i-au fost potrivnice.
Eu credeam că tinerii pe care ea i-a fosmat sunt în stare să scrie o carte despre:
- activitatea artistei,
- realizările ei în lumea modei,
- școala pe care a fosmat-o,
- tendințele pe care le-a imprimat.
Era foarte bine ca acum doi ani, la împlinirea unei frumoase vârste, ca un omagiu adus lui Zina DUMITRESCU, acei tineri, acum maturi, să fi venit acolo unde artista trăia cu acel volum. mă așteptam ca undeva, în sferele înalte, să i se acorde o decorație, căci Zina DUMITRESCU are mertite incontestabile în domeniul modei.
Oamenii prinși în vârtejurile vieții cotidiene au uitat de maestra lor și acum în ceas de maximă tristețe, lacrimile lor nu-i aduc bucurii, deși probabil ea, de acolo de sus le zâmbește cu înțelepciune și discreție.
(01 aprilie 2019)
No comments:
Post a Comment