Arta de a deveni oribilă

Secolul al XXI-lea a adus progrese importante în transformarea din punct de vedere estetic a oamenilor, femei sau bărbați. 
Bărbații au posibilitatea de a-și modifica forma gambelor, forma bicepșilor, forma pectoralilor și de a realiza la comandă pătrățele pe abdomen, dar mai ales de a-și realiza visul secret de mărire a lungimii penisurilor, exact la nivelul de gigantism dorit. Nici eliminarea ridurilor, corectarea designului de la nas și de la buze nu este lăsată la voia întâmplării de unii domni, așa cum nici implantul de păr nu trece pe un plan secund la bărbații cu calviție mai mult sau mai puțin pronunțată. Toate acestea pălesc în fața transformărilor pe care și le impun doamnele.

Aici nu mă refer la acele transformări nevinovate pe care le realizează medicii pe corpurile unor doamne, ci la acele transformări care fac din niște femei frumoase, femei oribile, cu buze îngrozitor de groase și de ridicate, cu nasul atât de în vânt încât depășește limitele năsului obrăznicuș, cu pomeții obrajilor nu corectați, ci de-a dreptul umflați, cu fruntea nu îndreptată și inexpresivă și lucioasă, cu pleoapele de sorginte inumană. În final, dintr-o femeie superbă, respectiva devine o femeie oribilă. Să se înțeleagă clar: nu sunt împotriva micilor retușuri ale chipului unei femei, fie pentru a păcăli trecerea anilor și a o face pe femeie mai tânără cu zece ani, fie pentru a face corecții absolut necesare acolo unde natura sau viața impune corecții, femeia devenind cu mult mai frumoasă sau mai interesantă după intervenția chirurgicală, comparativ cu aspectul pe care îl avea înainte. 

Eu mă refer la femeile care devin oribile din cauză că exagerează pe fondul transformării intervențiilor chirurgicale din evenimente izolate în viața lor, în lucruri obișnuite, ca o a doua natură, prin realizarea de adăugiri la capitolul volume în toate zonele corpului, crezând că orice creștere în exces este benefică. Mergând pe stradă acum 20 de ani, din 1.000 de femei pe care le vedeam, toate erau frumoase, indiferent de vârstă, înălțime, culoarea ochilor, culoarea părului, mers, ținută. Acum lucrurile nu mai stau așa. Din 1.000 de femei pe care le văd pe stradă într-un interval oarecare, 10 sau 20 dintre ele au o înfățișare oribilă pentru că nu au știut unde să se oprească cu corecțiile, exagerând îngrozitor de mult, devenind din ființe agreabile, niște chipuri acricaturale. Există un proverb care spune că dacă într-o oală de ciorbă pui o lingură de c-c-t, totul c-c-t se numește. Dacă din 1.000 de femei, într-o zi oarecare, una singură dintre femei îmi apare în fața ochilor ca fiind persoana care a suferit transformări ale corpului la nivelul exagerărilor necontrolate, ziua aceea este pentru mine o zi ratată.



(23 martie 2024)