Acum foarte mulți ani, am asistat la o scenă terifiantă, în care s-a decis să se scoată admiterea de la instituția de învățământ superior unde lucram. Era o ședință a senatului în care la un punct oarecare al ordinei de zi se discuta această problemă. Au fost voci pro, dar au fost și voci contra. M-a mirat că studenții care făceau parte din senat s-au opus acestei scoateri a examenului de admitere și argumentul lor forte gravita în jurul scăderii calității viitorilor studenți.
După ce s-a supus la vot, propunerea de scoatere a examenului de admitere a întrunit majoritatea și deci din acel moment, nu se mai dădea examen de admitere, iar profeția studenților s-a adeverit. Atunci, argumentul forte era legat de faptul că examenul de admitere joacă un rol nefast în atragerea studenților la noi și mulți dintre candidați se vor îndrepta spre universitățile unde nu se susține examen de admitere. Totul a luat-o pe tobogan, iar mulți care au organizat examene de admitere au scăzut nivelul complexității și exigenței probei, încât echivala cu a nu se da niciun examen de admitere, căci ceea ce se producea acolo era o chestie caricaturală.
Anii au trecut și se văd efectele. Absolvenții de liceu sunt din ce în ce cu o pregătire mai slabă și nu este vina lor, ci a sistemului care permite acel mod deficitar de asimilare a cunoștințelor, astfel încât chiar un elev dornic să facă ceva, se trezește că după terminarea liceului cu o medie de peste 9,00 este deținătorul unor cunoștințe a căror inutilitate depășește 80%. În acest context, un examen de admitere serios, ar însemna ca bietul candidat să facă meditații intensive care să-i asigure asimilarea a peste 90% din materia de la disciplinele de concurs, în sensul cerut de probele de concurs, nu așa cum se predă în liceu.
Întrebarea firească este dacă are cineva curajul ca în universitățile serioase să se organizeze examene de admitere, așa cum se organizau în perioada 1970 - 1990, iar selecția candidaților să se facă după mediile probelor de concurs? Răspunsul este unul singur: NU. Acum lumea vrea altceva. Învățământul superior este altceva. Prezenta la cursuri este facultativă. Piața forței de muncă are cu totul alte exigențe. Cercetarea științifică nu mai există. Doctoratele nu mai înseamnă mare brânză, din moment de plagiatele dovedite și nesancționate sunt ca ciupercile după ploaie. Diplomele de licență sunt doar cartoane care arată că omul probabil a petrecut 3 ani pe băncile facultății, că probabil a promovat niște examene și probabil deține ceva cunoștințe despre anumite probleme dintr-o specializare înscrisă acolo pe carton.
Îmi pun mari speranțe în ministreasa Ligia DECA, mămica proiectului România educată, căci prin ceea ce va întreprinde va găsi soluții care să facă din învățământul gimnazial altceva, din învățământul liceal cu totul altceva și din învățământul universitar, exact ceea ce așteaptă piața forței de muncă, administrația și laboratoarele de cercetare, iar absolvenții, oricare ar fi ei, să fie oameni de nădejde, meseriași adevărați, în fața cărora să ne ridicăm cu toții pălăriile.
(18 octombrie 2022)
No comments:
Post a Comment