Rotația cadrelor în comunismul românesc

Poetul George LESNEA avea versurile:

Partidul e-n toate. E-n cele ce sunt.  

Și-n cele ce mâine vor râde la soare  

E-n holda întreagă şi-n bobul mărunt  

E-n pruncul din leagăn şi-n omul cărunt  

E-n viața ce veșnic nu moare.

Cum era și firesc, partidul se ocupa și de rotația cadrelor. Un membru de partid dacă era bun undeva, era bun peste tot și când era nevoie de el, era trimis acolo unde el trebuia să rezolve probleme. Așa se făcea că director de școală devenea un necunoscut pus de partid, cum tot un om venit de nicăieri devenea director de favrică sau de institut de cercetări. Partidul făcea el ce trebuia făcut pentru ca și în situația în care un post trebuia ocupat în urma unui vot, omul trimis de partid să fie votat și să ocupe postul pe care partidul credea că respectivul trebuie să-l ocupe, căci partidul avea încredere în respectiva persoană.
Meteahna comunistă s-a propagat și în democrația noastră, căci nu de puține ori oamenii cu carnet de partid ocupă poziții bănoase, fără să aibă competențele necesare, exact ca în comunismul de dinainte de 1989, numai că acum acele poziții se numesc directori de agenții, secretari de ambasade, consilii de administrație, dar și multe altele. Cine s-a dedulcit la butoiul de miere, nu vrea să se depărteze de el și de aceea se întâmplă cele mai bizare mișcări de cadre, în care șeful devine subalternul fostului său subaltern, devenit șef. Despre așa-zisele examene nici nu vreau să mă pronunț, din moment ce susținerea lor nu este televizată, pentru a convinge că probele se susțin pe bune și că un nene candidat cu nota 2(doi) nu are ce căuta pe o poziție chiar de angajat temporar într-un birou, unde nota doi arată incompetență crasă.

(10 februarie 2026)