Cui i se spune: băi, săracule, care ești!

În sfera unei lumi bune pentru ea însăși circulă sintagma: băi, săracule, care ești! I se adresează un bărbat altui bărbat cu această sintagmă, dacă respectivii aparțin unei lumi unde:
- ceasurile de marcă și de valoare sunt pe buzele tuturor,
- bolizii de lux sunt amintiți la fiecare trei minute cu admirație totală,
- țoalele și încălțările foarte scumpe definesc statutul masculului alfa,
- parfumurile și bijuteriile rafinate fac diferența între cei ce le au și cei care tânjesc la ele.

Acea lume este formată din două categorii de personaje și anume:

- personajele care au resurse și-și permit accesul la tot felul de bunuri,

- personajele care nu dispun de resurse, dar visează că vor avea cândva acces la acele bunuri.

Cei din prima categorie îi privesc de sus pe cei care nu au resurse și li se adresează cu: băi săracule, care ești! Ei știu că respectivii nu vor fi în stare ca în viitorul apropiat să intre în categoria celor cu resurse, căci norocul nu surâde orișicui și mai ales, oricum, ci numai unor aleși, iar alegerea o dă nu calitățile, ci hazardul, căci măreția se joacă la roata norocului inexplicabil prin fapte reale, accesibile oamenilor de rând, asemeni acceleratului care dintr-o pură întâmplare oprește într-o haltă, ocazie în care numai aleșii se urcă în vagoanele de clasa a I-a la cușetă, căci numai acolo sunt marile daruri.

Cine nu visează la înălțimi inutile și de neatins, în niciun caz nu face obiectul adresării cu sintagma: băi, săracule, care ești! Nu se consideră deloc sărace persoanele care doresc un ceas de sub 500 de euro și au acel ceas, doresc un autoturism de sub 30.000 de euro și au acel autoturism, se simt excelent când se îmbracă cu haine de foarte bună calitate, dar care nu aparțin brandurilor inaccesibile. Chiar dacă mi s-ar adresa mie cineva cu: băi, săracule, care ești, nici măcar nu aș întoarce capul căci respectivul nu are bogățiile la care râvnesc eu și pentru care aș suferi că el le are și eu nu le am. Eu sufăr că nu am văzut un spectacol la Opéra Bastille, că nu am un tablou de Ion MUSCELEANU sau că nu am colița nedantelată cu SOIUZ 11. Așa că sunt liniștit și nu mă deranjează nimeni și nimic pentru 1.000 de ani. Sunt sigur că asemeni mie sunt mii și mii de bărbați și femei, care au gândurile îndreptate spre lucruri normale, iar obiectivele lor nu sunt atât de sofisticate încât să le aducă suferințe și frustrări dacă nu și le realizează.




(02 octombrie 2024)