Comuniștii și biserica ortodoxă

Rolul comuniștilor în societatea românească a fost nefast.
Comuniștii au dărâmat biserici. 
Comuniștii au mutat biserici.
Comuniștii au închis biserici.
Comuniștii au folosit preoții în realizarea întovărășirilor de pământuri.
Comuniștii au pus pe preoți să meargă din casă-n casă să-i convingă pe oameni să se înscrie în C.A.P.
Comuniștii au trimis la canal pe preoții care simpatizaseră cu mișcarea legionară.
Comuniștii au primit în partidul lor pe mulți preoți.
Comuniștii au creat condițiile de racolare a unor preoți în a deveni colaboratori ai securității.
Comuniștii au scos religia din școală.
Comuniștii au vrut să opună știința religiei, pentru ca știința să combată dogmele bisericești.
Comuniștii au vrut să îndepărteze poporul de biserică.
Comuniștii au dorit să creeze omul nou, cu conștiință revoluționară, opusă religiei.
Comuniștii au sancționat pe acei membri ai partidului care încălcau regulile ateismului.
Faptul că regimul comunist a eșuat lamentabil în îndepărtarea oamenilor de religie s-a văzut în faptul că:
- mulți comuniști înainte de a muri se spovedeau și se împărtășau la preot,
- tinerii se cununau cu preot fie în biserică, fie acasă în cadru restrâns,
- noile familii întemeiate își botezau copiii,
- de paște 99,99% din familii roșeau ouă și sărbătoreau Învierea Domnului,
- la Crăciun lumea sărbătorea cum se cuvine Nașterea Domnului,
- în fiecare casă exista cel puțin o icoană la care oamenii se închinau,
- bătrânii mergeau la biserică pentru slujba de duminică,
- morții erau îngropați cu preot, chiar dacă fuseseră comuniști înfocați,
- omul nou a fost doar o himeră, imposibil de construit într-o societate măcinată de contradicții.
S-a văzut clar că în comunism biserica ortodoxă a avut restricții inimaginabile, unele datorate comunismului ca atare, dar multe generate de excesul de zel al unor conducători comuniști care nu au înțeles niciodată că pentru a impune o serie de noi reguli în societate nu se folosește biciul și nici bomboana, ci metode cu mult mai rafinate, de care comuniștii români mai ales habar nu aveau, căci manipularea nu era specialitatea lor de top. Ei făceau totul din topor.
S-a văzut că tot ceea ce s-au străduit comuniștii să facă în intervalul 30 decembrie 1947 - 22 decembrie 1989 s-a dus pe apa sâmbetei în doar câteva ore, căci credința poporului nu a murit, iar flacăra ortodoxiei a rămas vie în spațiul românesc, mai luminoasă ca oricând. Comunismul a fost doar un segment de timp nefericit în lunga noastră istorie, în care unii au încercat imposibilul și s-au izbit de credința de nezdruncinat în Dumnezeu a unui popor, pentru care comunismul nu a însemnat nimic.

Eu sunt botezat.

Eu sunt cununat cu preot în 1970 la cea mai mare biserică, cu preoți și cu cor.

Eu mi-am botezat copiii la preot.

Eu am cununat la biserică fini în 1987.

Eu am botezat copii în 1988 și 1987, dar și după 1989.

Eu am primit  tot timpul în casă pe popa cu Botezul.

Nu spun că am făcut disidență că aș minți, dar am tratat lucrurile așa cum m-a dus pe mine capul, nimic altcumva, căci eu aveam viața mea și alții aveau viețile lor, iar noi nu ne intersectam câtuși de puțin. Nici nu mă băteam cu cărămida în piept ostentativ să arăt cine sunt eu și câte parale fac, pentru că în credință nu am găsit firesc să fac zgomot, ci să fac totul în tăcere cu smerenie, iar dacă m-am rugat, m-am rugat în sufletul meu, fără a face ceva spre a arăta lumii de ce sunt eu în stare, ci m-am pierdut firesc prin mulțime, un anonim care trece prin viață neobservat, dar care este mulțumit de ceea ce face.

(05 octombrie 2022)