Noi avem în limba română:
arhitect - arhitectă
profesor - profesoară
doctor - doctoriță
muncitor - muncitoare
domn - doamnă
actor - actriță
lup - lupoaică
tigru - tigoaică
leu - leoaică
iepure - iepuroaică
căprior - căprioară
și tot așa.
Lipsesc însă anumite forme fie pentru genul masculin, fie pentru genul feminin ale unor termeni și ne dăm seama atunci când ne apucăm să verificăm genul.
Pentru masculin și feminin ne dăm seama când formăm pluralul. Un cal, doi cai. O femeie, două femei. Sunt substantive care au formă pentru masculin și formă pentru feminin, așa cum am exemplificat, dar sunt substantive masculine care nu au forme pentru feminin, cum sunt și substantive feminine care nu au formă și pentru masculin.
Mă voi ocupa acum de substantivul om, care este masculin, deci un om, doi oameni. Ion este om, ceea ce mi se pare normal căci Ion este nume de bărbat, iar om este un substantiv cu forma un om, doi oameni, adică de genul masculin și este concordanță, zic și eu. Când spui Maria este om, mi se pare că Maria este nume de femeie și om este substantiv masculin, ceea ce mă duce cu gândul că este cu mult mai bine să inventăm un derivat de la om, care să fie substantiv feminin și mă gândesc la oamă. O oamă, două oame. Înseamnă că e cu mult mai bine să zicem Maria este o oamă, căci cuvântul inventat este în concordanță de gen cu genul numelui Maria, care e nume de femeie. Limba română este complicată și mulți vor zice că dacă spun că Maria este om, cuvântul om nu este substantiv. Așa o fi, dar eu stabilesc că Maria aparține mulțimii oamenilor și nu calităților pe care le are un om.
Rămâne de văzut care va fi limba care va avea o regularitate perfectă în a construi femininul unui substantiv masculin printr-o regulă simplă și, respectiv, masculinul unui substantiv feminin, tot printr-o regulă simplă. Aceea va fi limba perfectă a viitorului. Le repugnă multora termenul te tată-1 și tată-2, dar în cazul acelei limbi acest inconvenient va dispărea și toată lumea va fi fericită.
arhitect - arhitectă
profesor - profesoară
doctor - doctoriță
muncitor - muncitoare
domn - doamnă
actor - actriță
lup - lupoaică
tigru - tigoaică
leu - leoaică
iepure - iepuroaică
căprior - căprioară
și tot așa.
Lipsesc însă anumite forme fie pentru genul masculin, fie pentru genul feminin ale unor termeni și ne dăm seama atunci când ne apucăm să verificăm genul.
Pentru masculin și feminin ne dăm seama când formăm pluralul. Un cal, doi cai. O femeie, două femei. Sunt substantive care au formă pentru masculin și formă pentru feminin, așa cum am exemplificat, dar sunt substantive masculine care nu au forme pentru feminin, cum sunt și substantive feminine care nu au formă și pentru masculin.
Mă voi ocupa acum de substantivul om, care este masculin, deci un om, doi oameni. Ion este om, ceea ce mi se pare normal căci Ion este nume de bărbat, iar om este un substantiv cu forma un om, doi oameni, adică de genul masculin și este concordanță, zic și eu. Când spui Maria este om, mi se pare că Maria este nume de femeie și om este substantiv masculin, ceea ce mă duce cu gândul că este cu mult mai bine să inventăm un derivat de la om, care să fie substantiv feminin și mă gândesc la oamă. O oamă, două oame. Înseamnă că e cu mult mai bine să zicem Maria este o oamă, căci cuvântul inventat este în concordanță de gen cu genul numelui Maria, care e nume de femeie. Limba română este complicată și mulți vor zice că dacă spun că Maria este om, cuvântul om nu este substantiv. Așa o fi, dar eu stabilesc că Maria aparține mulțimii oamenilor și nu calităților pe care le are un om.
Rămâne de văzut care va fi limba care va avea o regularitate perfectă în a construi femininul unui substantiv masculin printr-o regulă simplă și, respectiv, masculinul unui substantiv feminin, tot printr-o regulă simplă. Aceea va fi limba perfectă a viitorului. Le repugnă multora termenul te tată-1 și tată-2, dar în cazul acelei limbi acest inconvenient va dispărea și toată lumea va fi fericită.
(05 septembrie 2022)
No comments:
Post a Comment