Fericirea udriană

Elena Udrea, adică blonda supremă cum este poreclită, a căzut în patima zicerilor cu înțelesuri absconse. Acum că guru Bivolaru e unde este prin schimb de domiciliu cu ea, trebuia și cineva să vorbească, na! deespre ceva. Subiectul scris pe șira spinării cu pixul nu era altul decât FERICIRE. Ea:

• a croșetat;
• a dat cu mopul;
• a spălat clase;
• a făcut sarmale;
• și-a arătat formele.

Acum epuizând chestiile de execuție a trecut la chestii de sentiment. Și ce sentiment nu trebuie uitat? Evident, fericirea, că:

• se obține gratis;
• e universal;
• e dorit de toți;
• durează;
• nu se pipăie;
• e benefic;
• nu se măsoară la kil.

Prin 2005 era o copilă, de fapt își pierduse copilăria de mult, într-o barcă, tot așa de fericită mergea în alb spre cunoscut cu privirea udriană, un pic pierdută în spațiu și mai ales în timp. Mă gândeam că creierul aceleia era neted ca un funduleț de nou născut. Acum nu știu ce să zic, dar după privire înclin. Fericirea udriană este:

• artificială;
• indusă;
• grotescă;
• lovită;
• dureroasă;
• în dungi;
• dinamică;
• unduitoare;
• segmentată;
• crăpată.

Nu este obligatoriu să devină un curent, dar este de apreciat că și cu acest prilej blonda supremă vrea să iasă din tipar, mimând fericirea căreia nu-i mai trebuie genți din piele de crocodil, pantofi de 5.000 sau rochii de 100.000 nu spun de ce, lei, gândaci sau ruble.

Fericirea udriană trebuie tratată ca o nouă excentricitate a unei persoane care dacă nu e pe sticlă o zi echivalează cu pierderea la loto a sumei de 3 lei, ceea ce este îngrozitor pentru un om atât de sărac.

Aștept acum evoluțiile viitoare și locuri mult mai pitorești decât cimitirele de unde să ni se declame și alte ziceri tot așa de profunde, incolore, goldiene, aspre și nisipoase.

(03 septembrie 2016)