Profesorul și profesorașul

Am asistat lunile trecute la un schimb de replici destul de interesante între un profesor universitar, de provincie, dar profesor universitar și un profesoraș de școli generale și de  liceu, tot de provincie, dar profesoraș de liceu, însă liceu de provincie, subliniez.

Profesorul universitar discuta ceva din domeniul unde a studiat facultatea, unde a făcut un doctorat, unde a urcat toate treptele ierarhiei universitare. L-a apostrofat profesorașul provincial de liceu  într-o manieră neelegantă, iar profesorul universitar de provincie și el a răspuns destul de elegant dar categoric, punându-l la punct pe profesorașul de școli generale și de liceu, toate din provincie. Am făcut referire expresă la apartenența respectivilor la entități de provincie, pentru că dacă erau din București dialogul dintre profesor și profesoraș ar fi fost foarte contondent, iar replicile ar fi fost rapide, tăioase și pline de miez, neprăfuite și lipsite de vlagă exact cum s-au străduit provincialii.

Morala: dă-i unui român un scaun pe care să se cocoațe și imediat va crede că este veșnic pus acolo, iar numai pentru că s-a așezat pe el are impresia că  i se cuvinte și are toate calitățile  să-l ocupe. 

(07 ianuarie 2018)

Defectele sistemului educațional: mediocritatea

Sistemul educațional este bântuit de mediocritate. Nu este vorba de acea mediocritate înțeleasă de foarte multă lume în virtutea căreia musai trebuie să ne uităm în foile matricole de la facultate ale profesorilor sau pe listele unde profesorii au susținut tot felul de examene.

A fi mediocru nu are nicio legătură cu notele, căci o persoană cu capacitatea de a memora și de a reda este o persoană cu o foaie matricolî de excepție, fără a fi altceva decât o perosnă mediocră. Mediocritatea este definită nu prin note modeste și prin numărul restrâns de diplome obținute pe la universități, ci prin soluțiile oferite la probleme concrete care nu se găsesc în niciun curs universitar pentru a fi memorate și apoi redate cu intonație.

Mediocritatea miniștrilor este proverbială mai ales atunci când apar la tv și vorbesc cu greșeli de acord gramatical sau când consilierii le șoptesc ce să spună celor pe care îi au în fașă, stând cumințe și care se și vede că sorb zicerile respectivilor, vremelnici puși în capul mesei cu bucate. Un ministru mediocru este acela care nu face ceva special la locul său de muncă, pentru a eradica starea de somnolență în care se zbate sistemul, căci nefinanțarea invocată este una și lipsa de măsuri concrete care să rupă pisica în două este cu totul altceva. Observ că nici până în ziua de azi nu există o strategie națională pe termen lung, 20 sau 25 de ani acceptată de toate forțele politice, după care să se dezvolte cu adevărat învățământul și după vreo 10 sau 15 ani să și vedem că s-au schimbat multe lucruri în bine în școală și școala nu mai scoate tâmpiți, cum zicea un produs al aceleiași școli.

Mediocritatea directorilor are la bazp heirupismul cu care sunt instalați aceștia pe toate nivelurile, contând în primul rând calitățile de fripturiști, lingăi, băieți de treabă și pilele de care dispun pe linie de partid la mulți dintre ei. Există și directori proveniți din dascăli adevărați, devotați școlii și care prin prestigiul lor fac lucruri bune pentru școală și pentru colegii dar și pentru elevii lor. Ei sunt prea puțini, dar cei care sunt, sunt mană cerească pentru școlile unde activează. Ei au capacitatea de a atenua efectele unor măsuri aberante venite de deasupra lor și ei sunt în stare să contracareze efecte negative prin modul în care interpretează texte uneori aberante sau încâlcite. Mediocritatea directorilor este dată și de credința unora care cred că s-au născut directori și trebuie să rămână directori, mutați fiind din școală în școală pentru a rămâne pe poziții, deși o astfel de abordare este și păguboasă și fără efecte benefice și lipsită de sens.

Mediocritatea profesorilor nu trebuie văzută prin ceea ce predau ca volum de cunoștințe, prin ritmul alert impus la clasă, prin exigența de care dau dovadă sau de standardele ridicate  pe acre și le-au impus în a susține gradele didactice. Un profesor este mediocru dacă prin ceea ce face nu reușește să inspire admirație și încredere elevilor săi, astfel încât elevul sau studentul să-l considere ca fiind modelul său. Eu am a mă lăuda că am avut mulți dintre profesori care mi-au fost modele și pentru care am avut și am încă o admirație fără margini. Un profesor care nu este mediocru are cuvinte frumoase pentru oricare dintre elevii sau studenții săi, are soluții pe loc la orice problemă pe care o întâlnește. Lecția sa sau cursul său și seminarul său sunt vii, îi fac pe cei din fața sa să păstreze atenția concentrată pe cele zise de el tot timpul. După ani și ani, profesorul care nu este mediocru îi face pe foștii lui elevi sau studenți să-și amintească faptul că o anumită problemă cu care se confruntă după ani și ani, are soluția datăă de profesorul lui de demult. Un profesor mediocru turuie tot felul de chestii și nu-l învață prea mare lucru pe elev pentru a folosi peste ani ceea ce el i-a spus acestuia de la înălțimea catedrei.

Mediocritatea elevului se formează în școală, pentru că toți copiii sunt excepționali înainte de a păși pe ușa clasei și de a se așeza în bancă. Un învățător lipsit de interes, va face totul anapoda și nu-i va trezi elevului interesul spre a cunoaște, ci elevul va fi pus să învețe, va fi chinuit să muncească mult și fără rost. Elevul nu va deprinde dragostea de a citi o carte, ci va fi supus supliciului de a parcurge o carte ca pe o corvoadă, nu mentru a înțelege și pentru a se bucura, ci pentru a avea din ce să extragă cele câteva pagini de rezumat care trebuie scrise în caiet. Elevul devine mediocru și dacă este pus să rezolve zeci și zeci de exerciții pentru a-și forma mâna, pentru a avea viteză și pentru a face corect adunări, scăderi, înmulțiri și împărției. Să nu credem niciodată că elevul cu etza de zece a depășit cumva stadiul de mediocritate, din moment ce el rezolvă excepțional doar exercițiile de tipurile pe care le-a făcut la cerere. Neavând niciun element de creativitate acumulat, elevul va persista într-o mediocritate poleită cu note foarte mari, el nefiind pregătit să ia viața în piept și să dea soluții bune la probleme pe care nu le-a întâlnit niciodată.

Trebuie o cu totul altă abordare a mediocrității, căci un sistem educațional în care mediocritatea este dată loparte este acela în care toți acționează într-o direcție clară, pentru a obține acea eficiență atât de necesară în societate și nu pentru acoperirea cu diplome a imposturii și a impostorilor. Trebuie făcute calcule oneste și trebuie văzut că în matricea de transferuri, apar cele mai teribile situații legate la migrația absolvenților care se pregătesc la o specializare pentru a profesa în cu totul alte domenii, ca și cum facultatea absolvită nici nu contează. Faptul că această matrice nu există este tot rezultatul unei grave slăbiciuni a sistemului educațional unde abordările mediocre ale premianților se dovedesc a fi falimentare prin caracterul lor formal și decorativ.
Mediocritatea este unul dintre defectele sistemului nostru educațional populat cu oameni cu situații la învățătură dintre cele mai strălucitoare și mobilați cu diplome academice dintre cele mai răsunătoare, dar care nu au trecut deloc testul inițiativeiși al coerenței în acțiuni orientate spre maximizarea eficienței sociale.

(06 ianuarie 2018)

Nostalgia vremurilor ceaușiste

Nu mă așteptam ca posturile de televiziune pe care eu le consideram cât de cât serioase să procedeze la manipulările ieftine pe care le făcea regimul ceaușit când folosea statisticile ca instrument eficient de propagandă și de manipulare. Și acum îmi revin în minte congresele și plenarele cu bilanțuri triumfaliste în care se prezentau succesele imense ale economiei socialiste, comparând unele dintre niveluri cu cele din 1939, an considerat ca fiind cel mai bun al României burghezo-moșierești.

Rezulta că producția industriei chimice crescuse de câteva mii de ori, că producția de aluminiu crescuse de câteva zeci de mii de ori, că producția agricolă crescuse și ea de câteva sute de ori.

Cu statistica se face fix orice-și dorește fiecare dintre noi. Nu trebuie decât să știm un pic de statistică și tot un pic de tehnică de manipulare. Nu aș fi scris azi acest articol dacă de dimineață postul PRO Tv nu și-ar fi prezentat un bilanț triumfalist în care se făceau comparații între performanțele sale și performanțele unui alt post Tv care erau de 11 ori mai mari decât ale postului de televiziune concurent. Multe histograme prezentau ridicolul cu care televiziunile concurente se acoperiseră, pentru că postul PRO Tv era învingător, zdrobindu-și concurența. Eu am pretenție că mai știu o țîră de statistică și nu prea sunt șanse să fiu dus de nas chiar așa de ușor, mai ales când se lucrează cu serii de date dinamice care sunt neomogene din start și când se procedează la extragerea numai anumitor termeni din acele serii de date, televiziunea lăudăroasă nu a prezentat deloc grafice complete, ci numai filme cu momente extrase.

Și în prezentările posturilor Tv ar fi moral ca performanțele să fie publice, să fie puse la dispoziție toate tabelele și toate graficele, astfel încât să le piară unor cheful de a mai manipula și de a ne mai trimite în trecutul întunecat al epocii ceaușiste cu manipulări grosolane. Nu prea știu eu cum stă treaba cu marea performanță a unor posturi Tv în contextul în care redau cam aceleași rahaturi cu crime, hoți, nulități, divorțuri, răpiri, iar transmisiile live sunt de un penibil strigător la cer. Un pic de modestie n-ar strica nimănui, iar pentru a se spăla de păcare, televiziunile ar trebui să fie cu mult mai decente în a selecta reclamele care sunt de o calitate atât de îndoielnică încât arată cât de leșinate sunt dacă acceptă să dea pe posta aiurelile acelea care nu folosesc nimănui de mincinoase cât sunt.

(05 ianuarie 2018)

Apocalipsa după niște idioți

Niște idioți prevăd că în anul 2018 se va produce Apocalipsa. Este vorba de Apocalipsă:

• meteorologică, în sensul că vor apare fenomene extreme, cu uragane, tornade, temperaturi extreme, adică tot tacâmul, astfel încât, dacă va ploua ceva mai mult, dacă va fi un ger ceva mai accentuat, acești mâncători de rahat să spună cu mefază că ei au prezis toate aceste nenorociri, dar lumea nu i-a ascultat și de aceea consecințele nu au fost limitate peste nivelul la care ei s-ar fi așteptat dacă s-ar fi ținut seama de prostioarele debitate de ei; despre secetă nici nu mai trebuie spus nimic, pentru că deși suntem într-o zonă cu climă temperată, seceta ne va bântui deplin și definitiv, căci mințile lor primitive ne și plasează într- zonă deșertică în mod ireversibil, de parcă aici n-ar mai exista nici păduri, nici munți și nici ape curgătoare;
• economică, în sensul unei inflații galopante, unui ROBOR crescut în exces, unei crize economice care se declanșează din senin și care cuprinde toate sectoarele, cu șomaj nemaiîntâlnit, cu prăbușiri în lanț de bănci, cu închideri ale fabricilor, cu criză alimentară și cu decăderea fără precedent a producției de autoturisme, industrie considerată motorul de bază al creșterii noastre economice alături de industria IT&C;
• medicală, concretizată prin molime, milioane de morți, situații scăpate de sub control datorate  lipsei de medicamente și de cadre medicale; starea de sănătate a populației se va înrăutății în asemenea măsură încât nimic și nimeni nu mai are capacitatea în anul 2018 de a face ceva care să o remedieze și se va ajunge la situația în care ceea cera de neimaginat, se va produce, adică populația țării se va reduce la sub o treime;
• militară, Apocalipsă care nu va depinde de noi decât în măsura în care ceea ce este amplasat la Deveselul reprezintă ceva pentru cineva; amenințările care vin din toate părțile datorate concentrărilor de forțe militare deosebit de mari în zone destul de apropiate de noi, sunt văzute pentru 2018 ca fiind generatoarele acelui conflict în care totul scapă de sub control și se va face apel la arsenalul militar, de parcă acesta ar fi vreodată soluția dominației supreme, când dezastrul nuclear reduce la zero totul și nu va exista în niciun caz un învingător;
• culturală, ca rezultat al acțiunii unor forțe obscure în care învățământul se va prăbuși definitiv, producția de carte va dispărea, poezia va muri, iar proza se va dilua în asemenea măsură încât nu va mai fi luată în calcul de nicio sămânță; despre celelalte arte nu mai vorbesc, pentru că Apocalipsa în 2018 va atinge acel apogeu în care nici pictura, nici sculptura, nici muzica, nici teatrul, nici baletul și nici televiziunea nu vor mai face doi bani prin faptul simplu și cotidian că nu vor mai produce nimic, având lacăte puse pe ușile atelierelor, sălilor de spectacole și pe cele ale  studiourilor, întunericul, liniștea și nemișcarea cuprinzând totul. 

Apocalipsa după niște idioți este o interpretare simplistă a unor texte medievale sau pur și simplu o creație a unor minți neexersate, primitive, care niciodată nu au fost în stare să creeze ceva cu care să iasă în față și să aducă un plus de valoare care să-i bucure pe semenii lor. dacă privim în timp, au fost nenumărate minți bolnave care au prezis Apocalipsa cu zi, lună, an și oră, iar alte minți să nu le zic bolnave, dar lipsite de un minim de inteligență cu siguranță le  zic, au preluat stupizenia și au rostogolit-o, exact cum se întâmplă pe micile ecrane ale televiziunilor în aceste zile de început de an. Suntem totuși în secolul al XXI-lea când știința a făcut progrese remarcabile, când computerele au pătruns în toate domeniile de activitate umană, când distanțele au rămas doar niște cifre din moment ce mijloacele de transport le parcurg civilizat în timp foarte scurt și la prețuri avantajoase. 

Concluzie: anul 2018 va fi un an banal ca toți ceilalți, cu bune și cu rele, cu nașteri dar și cu decese, cu evenimente care ne vor marca, dar nu ne vor zgudui, căci nici măcar electoral nu este acest 2018. 

(05 ianuarie 2018)

Un CD marca Soft Records

Am avut fericitul prilej să intru în posesia a unui CD special realizat de Soft Records în 2017 cu HORE CONCERTANTE ROMÂNEȘTI ce conține 16 dintre cele mai renumite piese ale genului, în interpretarea unui taraf tradițional având viori, țambal, acordeon, braci, contrabas, pian și percuție, taraf cu numele Lincan Ensemble. Piesele incluse pe CD sunt:

Hora Stacatto

Hora lui Cavadio

Ceardaș

Joc de licurici

Hora Spicatto

Hora lui Buică

Cursa

Hora  Furtuna

Hora lui Arghir Petre

Hora Concertantă

Dans românesc

Botuta de concert

Hora Mărțișorului.

Toate piesele cunt arhicunoscute, iar interpretările de dinainte sunt memorabile sau cum se zice de referință, ceea ce permite o comparare a ceea ce s-a realizat cânva cu ceea ce se află pe acest CD, iar mie îmi pare un act de mare curaj pentru astfel de abordări, în contextul în care casa de producție  Soft Records vine cu un background de excepție. Ascultând cu mare toate piesele incluse pe acest CD am constatat că:

- toți membrii tarafului sunt virtuozi veritabili;

- piesele au un nou vesmânt și au o nouă tinerețe;

- țambalul este piesă de bază cu valențe extraordinare;

- abordarea este modernă, iar sonoritatea este de mare noutate;

- muzica degajă o anumită căldură, ceva catifelat;

- la fiecare horă instrumentele sunt într-un echilibru perfect;

- fiecare piesă are o interpretare diferită de celelalte;

- artiștii vin cu un nou concept care ridică totul la un alt nivel calitativ;

- piesele sunt cunoscute în interpretări celebre, iar aici nivelul este de excepție;

- claritatea și strălucirea sunetelor sunt  asemeni unui cristal de Sèvres;

- noile aranjamente au o armonie clasică, de zile mari.
Un CD marca Soft Records este o surpriză de fiecare dată. Acum ceea ce aduce acest CD ca noutate este strict legat de faptul că țambalul devine piesă de bază în interpretarea horelor, dând o nouă sonorizare în raport cu tot ce știam înainte cu interpretările de dinainte ale celebrelor hore incluse aici. Artiștii aceștia au pornit la o luptă deosebit de grea și după ce sunt ascultate cele 16 hore concluzia este una singură: iată învingătorii!

Se vede că Lincan Ensemble este o construcție solidă care are în persoana lui Giani Lincan un lider cu o concepție originală, novatoare și integratoare, ceea ce permite obținerea unor efecte cu totul speciale și neașteptate celui care dorește să asculte horele concertante. Este o surpriză pentru toți cei care cred că țambalul este doar un instrument de acompaniament să audă cum acest instrument devine element cheie, iar viorile și acordeonul preiau acompaniamentul. Este ceva senzațional, iar uimirea crește la cote deosebite atunci când constată că rolul acestuia este cu totul altul pe întreg parcursul. Mai ascultasem înainte la Tușnad un mare artist care a cântat o simfonie enersciană cap-coadă la țambal. Acum Lincan Ensemble aduce confirmarea pe un alt plan că lucrurile stau altfel într-un taraf modern și foarte bine sudat, unde răzbat abordările fine ale celor care cântă după note și care stăpânesc o tehnică interpretativă perfectă. 

Aici voi numi pe toți membrii tarafului: Giani Lincan, Mihai Turcitu, Ionuț Drăgan, Costel Nițescu, Aurel Budișteanu, Tomas Varadi, Erne Kekenj, Florin Lincan și Thomas Visser. Nu am numit sub nicio formă Lincan Ensemble cu numele de orchestră, pentru că apreciez că la ora actuală își zic orchestre tot felul de construcții încropite cu clape și sintetizatoare, care dau o muzică de bâlci. Ceea ce am auzit o dată cu cele 16 hore concertante este muzica unui taraf cu sonorizări delicate, cu ritmuri alerte și cu o sensibilitate specifică marii arte interpretative, ceea ce numai la foarte marii lăutari se întâlnește, chit că cei specificați de mine sunt absolenți de conservator. Ei sunt lăutari de mare clasă. Jos pălăria, maeștrilor adevărați, care sunteți!

(04 ianuarie 2017)

Fiii neleginitimi ai regelui MIHAI I

Se știe cu exactitate că Regele MIHAI I al României, după 1947 a devenit tatăl a cinci fiice și anume Margareta, Elena, Irina, Sofia  și Maria. În timp și-au făcut apariția o serie de bărbați care s-au pretins a fi fiii Regelui MIHAI I, fiecare din ei prezentând ceva acte din care să rezulte momente în care mămicile lor ar fi stat cumva în preajma Regelui MIHAI I, fără a fi ceva concludent în niciun caz. Se știe că Regele MIHAI I era o persoană dedicată strict familiei și avea o moralitate impecabilă, ceea ce exclude din start ipoteza apariției acestor așa-ziși fii nelegitimi, care vorbesc de faptul că mămicile lor ar fi fost servitoare, cameriste sau altfel de slujnice la familia regală. În plus, cele cinci fiice dovedesc că probabilitatea ca Regele MIHAI I să aibă un fiu este nu redusă, ci nulă, din moment ce cinci nașteri consecutive au dus la nașterea copiilor de sex femeiesc.

Consider o impietate ca acum când nici nu au trecut cele 40 de zile de la trecerea în neființă a Regelui MIHAI I să apară aceste subiecte și mass-media să întrețină astfel de teme care sunt de fapt focuri de paie făcute să distragă atenția de la o serie de probleme cu mult mai importante. Acum se discută o lege care dorește clarificarea statutului Casei Regale, punctele de vedere fiind foarte diferite ca și luările de poziție oficiale, deși istoria neamului românesc datorează regilor săi foarte mult, inclusiv Independența și Marea Unire.

(04 ianuarie 2018)

Revelion la 5 stele de DOI bani

DOI nu este acronimul de la Digital Object Identifier pe care de la un timp toată lumea îl preferă în prezentarea articolelor din reviste cu mult mai civilizate decât am crede, ci este nota 2 adică doi.

Totul a început pitoresc, cu discuții civilizate la telefonul ..... unde am discutat cu doamna..... Prezentarea din partea hotelului și restaurantului a fost de o amabilitate sustect de exagerată, ceea ce trebuia să-mi dea de gândit. S-au făcut plățile și așteptam optimist evenimentul numit Revelion 2018. 

A venit ziua de 31 decembrie ora 14,30. La recepția hotelului de 5 stele am fost identificat și când să primesc cartelele de a intra în camera 312, surpriză: mi s-a spus că nu este plătită camera. Am dat niște telefoane și am intrat în posesia facturii de plată și am primit cartelele. Până aici, nota 2(doi) căci nu eu trebuia să asigur comunicarea între compartimente, ci ei acolo cu un management adecvat, eficient și operațional.

Știam că masa la care vom fi așezați este cu numărul 22 ceva mai retrasă în raport cu locul unde era un DJ și chiar orchestra. 

A venit ora de coborâre de la cameră la restaurant, adică 20,30 în seara de 31 decembrie 2017. Surpriza nu a fost deloc mică. Masa 22 era între două uși, cea de la intrare și ușa de la bucătărie, pe un interval, construită din alipirea a două mese de 4 persoane, obișnuite de restaurant, unde am fost înghesuiți 12 inși, la o jumătate de astfel de masă fiind amplasați eu, soția și încă doi prieteni cu care făceam Revelion 2018. Deci pentru toată acestă porcărie nu am cum să dau decât nota 2(doi) organizatorilor acestui eveniment.

A început programul și un DJ disperat cu o stație dată la maximum a început să vorbească și a vorbit și a vorbit, făcând reclamă hotelului și anunțînd tot felul de chestii nepotrivite momentului. A început și muzica, foarte tare, de nu se discuta cu vecinul de niciun fel. Mi se garantase că muzica nu va fi așa de tare ci va fi ceva ambiental, reconfortant și la masă se va discuta fără nicio dificultate. Și pentru acele zgomote infernale, în neconcordanță cu ceea ce mi s-a promis, acord nota 2(doi), ca să nu spun că muzica fiind așa de tare, avea un hârâit supărător. Au venit și niște cântăreți de mâna a șaptea, care nu au avut repertoriul verificat și au repetat niște așa-zise șlagăre de mai multe ori, din care cel cu alunița pe pulpiță cântat de Viorica de la Clejeani, a fost în top ca frecvență de repetări, drept pentru care cântăreților și repertoriului lor le dau tot nota 2(doi). Orchestra cu vioară, nai și ce-o mai fi fost acolo avea bază în clape, dând o sonorizare de bâlci. Și ea tot 2(doi) primește, căci o orchestră de muzică populară nu are sonorizarea de bâlci, taraful fiind cu totul altceva. 

Am cerut un cappuccino fără cofeină. Chelnerul mi-a zis că nu are. După un timp, a venit cu o ceașcă de facea fără cofeină ca o zeamă ce semăna mai mult cu spălătura de vase. În comuna Domnești la o nuntă, în câmp, la acel salon mi s-a servit cappuccino fără cofeină, iar aici la 5 stele, nu, drept care pentru acea cafea fără concentrație, care era de faăt o mare porcărie, dau nota 2(doi).

Despre apa plată nu am decât cuvinte de laudă, dar despre vin nu zic tot așa. Am cerut Cabernet Suavignon și chelnerul a venit cu Sauvignon Blanc. A rugat să vină cu roșu. A venit cu o sticlă despre care mi-a zis că este Cabernet Sauvignon dar era merlot. Pentru acestă chestie îi dau nota 2(doi). La standardele lor trebuiau să aibă de toate, inclusiv Cabernet Sauvignon căci așa fusesem asigurat când am vorbit la telefon.

Despre tort ar fi trebuit să scriu la superlativ după cum arăta și după spectacolul cu artificii. Numai că el a fost defectuos proporționat încât la masa mea mi-a ajuns în farfurie o fărâmă de tort, în care era pusă o furculiță, ca să pară mai mare, drept care și acestor gesturi nu am cum să le acord mai mult de nota 2(doi).

Ca să fie pusă cireașa de pe tortul Revelionului 2018, la acest stabiliment a început pe la ora două spre dimineață să se fumeze, încât Ovidiu, băiatul care a câștigat dreptul de a se prezenta la Eurovizionul 2016 dar din cauză că nu se plătiseră taxele nu a mers acolo, a trebuit să facă apel la stație să audă tot poporul că e o lege care interzice fumatul, dar tot s-a fumat și asta pentru că șefii stabilimentului nu au fost fermi. Deci nota pentru acest aspect nu are cum să fie alta decât 2(doi).

În afară de mâncare care a fost de nota 10(zece), în rest totul a fost de nota 2(doi) și aici mă refer la management, la servire, la muzică, la aranjarea mesei, la băutură, la cafea. Despre artificii nu am ce zice, numai că ele nu au intrat în sfera mea de interes și nici mielul la frigare, căci eu nu mănânc carne de miel și nu se pune.

Deocamdată nu spun despre ce stabiliment este vorba, dar peste câteva zile o voi face, că merită  să știe lumea ce și cum că la 500 de lei per capita, nu cred că supliciile merită în vreun fel. Se zice că makedonii au o vorbă: dacă într-o oală de ciorbă pui o lingură de rahat, totul rahat se numește. Degeaba mâncarea a fost de nota 10. Degeaba camera a fost de nota 10. Degeaba acolo la SPA au fost facilități de nota 8. În ciorbă au fost puse prea multe linguri de rahat ca să mai fie salvat ceva. Conchid: revelionul 2018 a fost un fiasco, de nota 2(doi) și nu voi mai repeta acestă experiență că nu sunt în niciun caz masochist pe banii mei. Vorba proverbului: la pomul lăudat să nu te duci cu sacul.

(04 ianuarie 2018)