Dacă mă scremeam, aș fi avut certificat de revoluționar

Se zice că revoluțiile scot la iveală asemeni puhoaielor de apă, numai gunoaie. Viața îmi arată că așa stau lucrurile. După 23 August 1944 au ieșit în față tot felul de indivizi, care și-au zis comuniști, deși în realitate nu erau adevărații comuniști, dar de pe poziția de ilegaliști beneficiau de mari avantaje.
Aveau pensii speciale.
Aveau acces la magazinele cc.
Erau onorați prin ședințe.
Se ținea seama de vorba lor.
Mergeau la odihnă în case ale partidului.
Plăteau totul la prețuri simbolice.

A venit ziua de 22 Decembrie 1989.  A fost baricada de la Intercontinental.

Au fost mitingurile din București.

Au fost represiunile de la Timișoara.

Eu am avut un comportament normal atunci, cum același comportament l-au avut 99,99% din cetățenii acestei țări. 

Revoluția a avut martiri. 

Revoluția a avut eroi.

Victoria Revoluției a fost asigurată de martirii și de eroii ei.

Au fost și luptători ai Revoluției.

În mintea mea de atunci, dar și de acum, câtă mi-a mai rămas, luptătorii în Revoluție au contribuit la victoria acesteia din convingere și nu pentru a primi beneficii.

Trebuie să spun că mai mulți prieteni, răniți în Revoluție, cu acte în regulă mi-au zis că și eu merit să primesc carnet de revoluționar și mi-au înșirat motive reale pentru care ei ar depune mărturie, dacă eu aș dori să obțin această calitate. Eu am meseria mea. Eu am respect față de mine. Am avut carnet de lector evidențiat, am primit recunoaștere în meseria mea. Am fost oripilat când îl auzeam pe Nicolae CEAUȘESCU vorbind despre revoluționarul de profesie. De fiecare dată când spunea ceva despre acest concept, mă gândeam la prostituatele de pe Centura Bucureștiului.

dacă mă zbuciumam aș fi avut și eu certificat de revoluționar, dar m-aș fi anulat ca programator de calculator și eu asta am vrut de la viață, să fiu informatician.

PS: am aflat că au fost anulate certificatele de revoluționar ale lui Alexandru ARȘINEL și Cornel DINU.

(10 iulie 2022)


(10 iulie 2022)