11 iunie 1948

În ziua de 11 iunie 1948 regimul comunist a dat LEGEA nr. 119 din 11 iunie 1948 pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi, așa cum mai dau și regimurile democratice din când în când , mai ales după ce se vede că mediul privat eșuează lamentabil, în goana după profit. 

Să nu se creadă că din 1948 până în 1989 întreprinderile industriale românești, sistemul bancar românesc, întreprinderile de transporturi românești și societățile de asigurări , de fapt una singură, au dus-o pe roze. S-au chinuit, căci sistemul comunist cu planificarea sa dusă la extrem, era închistat în dogme dintre cele mai greu de depășit, rezultând în acest fel construcții cu randamente mici, cu dinamică lentă, toate fiind generatoare de sărăcie, nicidecum de bogăție.

A venit Revoluția din 22 Decembrie 1989 și toată lumea a crezut că energiile pozitive vor fi declanșate și va curge lapte și miere în Grădina Maicii Domnului, căci așa e numită România în textele celor cu credință în Dumnezeu.

În realitate, aici s-a dezvoltat un capitalism sălbatic, capitalism ce s-a accentuat traversând etapa de capitalism de cumetrie, iar acum se află în stadiul de capitalism de partid, pus în slujba puterii, fără vreo șansă de a fi orientat pe crearea de plusvaloare, ci de rostogolire a banilor și de redistribuire subterană a acestora în favoarea unei clase politice neparticipantă la procesul de reproducție lărgită, ci doar la împărțirea profitului obținut artificial înainte de derularea procesului de producție, deci de creare a acestuia.

11 iunie 1948 este un moment trist de aducere a minte, căci acum 78 de ani s-a aplicat proverbul plecarea stăpânilor, bucuria nebunilor. Capitaliștii creatori de plusvaloare au fost izgoniți, locul lor fiind ocupat de burghezia roșie, mai a dracului decât cei de dinainte, căci erau la început lacomi, proști, needucați, grobieni, impulsivi, dogmatici și violenți. Ei știau una și bună, că partidul i-a pus acolo să facă din întreprinderea capitalistă a unui singur proprietar, o întreprindere socialistă unde toți muncitorii erau proprietari și lucrau doar pentru ei, pentru binele lor și al familiilor lor. Așa scria în lozinci, dar în realitate, muncitorul tot exploatat era, numai că exploatatorul era o imagine colectivă, un noi care nu se vedea, dar care era mai dur și mai acaparator decât patronul de odinioară.

Cine crede că acum, în democrație s-a schimbat ceva, face o mare eroare. Faptul că nenumărați salariați sun plătiți la salariul minim pe economie, spune totul. Faptul că multinaționalele exportă profitul și aici rămâne mult prea puțin, anunță că nu este departe un alt moment asemănător celui din 11 iunie 1948, căci ceea ce s-a întâmplat în 1907 și liberalii au înăbușit la sate, nu s-a produs de bine, ci de extrem de rău, de foame și de sărăcie. Fără a privi capitalismul din Ungaria, Polonia, Bulgaria, Cehia, Germania, Slovacia, Slovenia, Croația, diriguitorii de la București merg de capul lor, într-o originalitate distructivă cu finalitate dezastruoasă, fie că sunt de dreapta, fie că sunt de stânga pentru că românul s-a născut poet.

(11 iunie 2021)