TGV, adică Train à Grande Vitesse este un vehicol cu care am mers de nenumărate ori și care m-a uimit văzând afișată pe mici ecrane viteza care fluctuează în jur de 300 km/h. Văd că există și la noi ambiția de a avea un TGV care să ne ducă la Viena, zic unii, la New York vreau eu.
Într-o țară unde trenurile merg în medie cu 50 km/h și distanța București -Pitești se parcurge în trei ore, este de-a dreptul de domeniul științifico-fantastic să se vorbească despre TGV. A avea TGv înseamnă:
- noi linii de cale ferată,
- o disciplină desăvârșită,
- eliminarea trecerilor de nivel,
- schimbarea legislației,
- ordonarea activităților,
- precizie de milisecundă,
- schimbarea opțiunilor,
- curățenie 100%,
- dispariția navetiștilor,
- atitudine radicală.
Sunt multe chestiuni de schimbat, ceea ce mă determină să cred că visul de a avea o linie TGV de 600 km o văd inaugurată undeva în anul 2990 cel mai devreme pentru că:
- necesită fonduri,
- trebuie forță,
- politicienii s-o dorească,
- economia de timp să fie reutilizată,
- precizia să schimbe opțiuni,
- obișnuința frânează,
- optimismul duce spre furturi,
- delăsarea trebuie eliminată,
- o strategie pe 50 de ani trebuie respectată.
Oricum, având în vedere că nitul Meșterului Manole ne domină copios, iar originalitatea ne cucerește iremediabil, văd plauzibil un TVG pe ruta București - New York, via Ghimpați, ceea ce m-ar avantaja teribil că aș ajunge să văd spectacole la Metropolitan tot atât de des cum merg la Cinema Cultural în Berceni, iar costurile nu ar mai fi așa de mari precum la KLM. În plus la cușetă aș dormi lejer, nu înghesuit ca în Boeing 747.
(26 octombrie 2019)
No comments:
Post a Comment