În așteptarea desnodământului

TIPĂTESCU: Lasă, Ghiţă, cu steagurile de alaltăieri ţi-a ieşit bine; ai tras frumuşel condeiul.

PRISTANDA: (uitându-se pe sine şi râzând) Curat condei! (luându-şi numaidecât seama, naiv.) Adicăte, cum condei, coane Fănică?...

TIPĂTESCU: Contul jidanului s-a plătit la Comitet pe patruzeci şi patru de steaguri.

PRISTANDA(naiv): Da.

TIPĂTESCU: Ei?... s-a pus patruzeci şi patru de steaguri?

PRISTANDA: (cu tărie) S-a pus, coane Fănică, s-a pus... Poate unul-două să le fi dat vântul jos... da' s-a pus...

TIPĂTESCU:  Patruzeci şi patru?

PRISTANDA: Patruzeci şi patru în cap, coane Fănică.

TIPĂTESCU: (râzând) Nu umbla cu mofturi, Ghiţă. Nu m-am plimbat eu la luminaţie în trăsură cu Zoe şi cu nenea Zaharia în tot oraşul? Tocmai ea, cum e glumeaţă, zice: "Ia să-i numărăm steagurile lui Ghiţă"...

PRISTANDA: (mâhnit) Îmi pare rău! Tocmai coane Joiţica, tocmai dumneei, care de!... Să ne aşteptăm de la dumneei la o protecţie...

TIPĂTESCU: Apoi, ea n-a zis-o cu răutate, a zis-o în glumă. Nu ştie şi nenea Zaharia şi ea că eşti omul nostru...

PRISTANDA: Al dumneavoastră, coane Fănică, şi al coanii Joiţichii, şi al lui conul Zaharia... Ei? Şi le-aţi numărat, coane Fănică?... Ei? Aşa e? Patruzeci şi patru...

TIPĂTESCU: Vreo paispce... cinspce.

PRISTANDA: Apoi să le numărăm, coane Fănică; să le numărăm; două la prefectură.

TIPĂTESCU:Două...

PRISTANDA: Două pe piaţa lui 11 Fevruarie...

TIPĂTESCU: Patru...

PRISTANDA: (căutând în gând) Două la primărie...

TIPĂTESCU: 

Şase...

PRISTANDA: (acelaşi loc) Unul la şcoala de băieţi...

TIPĂTESCU: Şapte...

PRISTANDA: Unul... la şcoala de fete...

TIPĂTESCU: Opt...

PRISTANDA: Unul la spital...

TIPĂTESCU: Nouă...

PRISTANDA: Două... la catrindală, la Sf. Niculae...

TIPĂTESCU: Unsprezece.

PRISTANDA: Două la prefectură... paispce...

TIPĂTESCU:  (râzând) Le-ai mai numărat pe ale de la prefectură.

PRISTANDA: Nu, coane Fănică, să trăiţi! (continuă repede, pe nerăsuflate.) Două la primărie, optspce, patru la şcoli, douăzeci şi patru, două la catrindală la Sf. Niculae, treizeci...

TIPĂTESCU: (râzând) Le-ai maii numărat o dată pe toate astea şi aduni rău...

PRISTANDA: Doamne păzeşte, coane Fănică, să trăiţi, patruzeci şi patru, în cap... patruzeci şi patru... Cum zic, unul-două, poate vântul... ori cine ştie...

TIPĂTESCU: (râzând) Ghiţă... apoi nu mă orbi de la obraz aşa.

PRISTANDA:  (schimbând deodată tonul, umilit şi naiv) Famelie mare... renumeraţie după buget mică...

TIPĂTESCU:  (uitându-se la ceas) Ia să lăsăm steagurile, Ghiţă...

PRISTANDA: Curat să le lăsăm, coane Fănică.

........................................

O scrisoare pierdută, axctul I, scena I de Ion Luca CARAGIALE este de mare actualitate și tot ceea ce am urmărit până joi seara ne duce cu gândul către marele Nenea Iancu, a cărei actualitate este zguduitoare, orice-am spune și orice-am gândi.

Zilele acestea nu se numără steaguri și deputați și senatori, de colo și de colo, pentru a obține fiecare cel puțin 233 bucăți, fie pentru a trece, fie pentru a sta pe loc.

(06 octombrie 2019)