Sistemul educațional și sportul

Acum sportul este o sperietoare pentru părinții care văd amenințată poziția în ierarhie a copiilor lor dadorită notelor mici care s-ar obține din lipsă de abilități ale odeaslelor la îndeplinirea normelor impuse, cam absurde dealtfel.

Soluția este simplă: să se dea calificative și atât. Acest lucru i-ar dezamăgi pe profesorii de sport, care tot timpul s-au considerat sub ceilalți profesori, deși ei sunt singirii reponsabili de sănptatea elevilor lor. Dar cum învățământul nu se face pentru elevi, ci pentru profesori, evident, trecerea la calificative mai are de așteptat, cu rezultatul firesc al sutelor de elevi scutiți de la sport dintr-o școală. Ce frumos ar fi să fie cu calificative! Ce frumos ar fi ca profesorii de sport să facă în școli tot felul de întreceri sâmbăta, campionate și să se dezvolte sportul de masă! Ce frumos ar fi să existe profesori pasionați care să le vorbească frumos picilor și să-i încurajeze! Eu n-am avut parte nici de sală de sport în școală și nici de profesori de sport, ci de niște proști care nu știau să lucreze cu noi, să ne stimuleze și să ne facă să iubim sportul. dacă am iubit sportul și am practicat ceva culturism, datorez acest fapt unor reviste, pasiunii și perseverenței mele și atâtâ. La capitolul profesori de sport, i-am detestat pe profesorii mei de sport că au fost măgari. Tot timpul au vorbit urât. Când am devenit coleg în ASE cu ei, le-am bătut obrazul și deși bătrâni fiind, nu i-am menajat și cred că nu le-a căzut bine, mai ales că scenele au fost în public.

Ce bine ar fi dacă alți copii, elevi, studenți ar avea parte de profesori de sport de care să-și amintească cu mare drag!

(02 mai 2017)

Banii din fotbal

Ca peste tot, în fotbal trebuie făcut un bilanț, așa de moft, că ceva serios n-are cum să se facă acolo unde comicăriile se țin lanț și non-performanța de propagă de aproape 20 de ani. Se impune să se strâng pe capitole intrările date de vânzări de bilete, pompări de la sponsori, ce bagă patronii, ce vine de la premieri FIFA și vreo câteva alte chestii care se văd sau se simt. Tor acolo trebuie și ieșirile generate de salarii, amenzi, deplasări, bonusuri, plăți către suporteri și galerie, ce ia patronul la o adică. Or mai fi și alte ieșiri pe care nu le cunosc eu. dacă ieșirile sunt mai mari ca intrările, egal faliment. Dacă nu, înseamnă că clubul mai merge. Oricum, sunt sigur că așa ceva nu se va face pentru că găurile ar fi imense și toată lumea s-ar întreba unde sunt resursele intrate și dispărute ca prin farmec. Ideia de bază este, că atât cât se fură în fotbal, nu se fură niciunde, iar sclavia este forma modernă de existență, acceptată cu seninătate de jucători, care în loc de aer primesc bani adevărați, pe perioade foarte scurte. Nici nu mă miră că o primă instanță i-a arătat cu deștiul pe Dragomir și pe Sandu, iar ceea ce trebuie ei să plătească o reprezenta ceva despre care noi nu știm, dar instanța are alte informații, că prea s-a dus de râpă fotbalul cât timp au domnit cei doi, pe care bag seamă, nu-i așteaptă zile fericite la termenul final de judecată.
Lipsa de onoare și de performanță au făcut casă bună în acest sport. Validarea performanței s-a văzut din viteza cu care nu acced echipele mioritice în marile competiții.

(02 mai 2017) 

Repetenția ca carte de vizită

Repetenția ca carte de vizită reprezintă de vreo 7 ani o tendință în politica dâmbovițeană. Accesul spre cea mai înaltă funcție în stat parcă este mai crocant pentru cineva care scoate din buzunar cartea de vizită pe care în loc de doctor în științe scrie repetent. Cândva, îl ridiculizam pe un tip care avea scris pe cartea lui de vizită dr.dr. ing.  ceea ce însemna că avea două doctorate și pe deasupra mai era și inginer. Întotdeauna m-am jenat cu cartea mea de vizită care arăta penibil prof.dr. Ion IVAN, că prof însemna o prescurtare de la nu știu ce, iar Ion este nume de slugă, din lipsa lui a care dă numele de sfânt, iar IVAN erste tot un Ion de la bulgari sau de la ruși. În schimb, cine are rep. Xxxx Yyyyy nu înseamnă rapper, ci repetentul  Xxxx Yyyyy, iar cine are rep. rep  Xxxx Yyyyy este cu totul altceva, că nu rămâne omul repetent la nesfârșit în facultate. Deci, în 2019, care vor fi deviza și surpriza?

(02 mai 2017)

Jurnaliști bântuiți

Urmăresc de mult timp o serie de jurnaliști de pe la noi și observ că sunt bântuiți de:

- limite;

- incultură;

- spaime;

- sărăcie;

- vocabular;

- teme;

- fixism;

- arivism;

- superficialitate;

- groază;

- suficiență.

De aceea, tipul acesta de jurnaliști este ușor de manipulat, prin impunerea de teme pe care le dezvoltă obsesiv, ajumgând la cele mai absurde variante de soluții pentru probleme de-a dreptul banale. În dorința de a-și impune voința lor interlocutorilor pentru a obține răspunsurile dorite, unice, exacte și avantajoase temei impuse, insistă până la enervare, motiv pentru care unii mai și cedează nervos. Tema Sebastian GHIȚĂ, mai mult subiect de presă decât de justiție, a căpătat dimensiuni aproape apocaliptice. În dosare, Sebastian GHIȚĂ este acuzat că a condus fără permis, că a făcut niște falsuri, că a făcut o țâră de trafic de influență. Jurnaliștii l-au transformat pe Sebastian GHIȚĂ în deținătorul secretelor fundamentale, omul care deține piatra filosofală a răsturnării de situații și personaje cheie, un fel de soare dintr-un sistem planetar virtual, construit și alimentat taman de ei. Numai că nimic nu se leagă și subiectul Sebastian GHIȚĂ se fâsâie pe zi ce trece, devenind dintr-o bombă atomică o zeamă puturoasă, ușor mucilaginoasă, subțire, banală, enervantă și fără substanță.

(02 mai 2017)

Sebi GHIȚĂ și ipoteza cu rușii

Analiștii noștri cei politici, care și-au epuizat bruma de resurse și inspirația, au ajuns acum să le fete mintea ceva de-a dreptul halucinant, că serviciile secrete rusești sunt interesate de Sebastian GHIȚĂ. Am demonstrat că Sebastian GHIȚĂ este:

- neinteresant;

- necunoscător;

- banal;

- uzat moral;
- nesemnificativ;
- fals;
- lunecos;

- periferic;

- superficial;

- ieftin;

- palavragiu.

Faptul că el nu deține secrete în afara elementelor care se află în orice vitrină de magazin sau în orice grămadă de vechituri cu acces ca la magazinul Tati din Paris, îl face să fie neinteresant. Pe nimeni nu interesează bârfe. Pe nimeni nu interesează discuțiile la un pahar de vorbă, când aburii s-au urcat mai sus de gât. Dacă Sebastian GHIȚĂ știa cei 2% anunțați de Victor Viorel PONTA, cu siguranță, numai 0,00000000000000000000000000001% dacă era important și spuse încele 8 episoade de rahat difuzate, cam 41,234127690127539% din scena politică se curăța și acum nu-l mai vedeam nici pe Tuforică fără frică primind ambasadori și nu numai și nici pe alții gudurându-se de fericire și de groază, amestecate legat de ceea ce a fost pe 6 декабря две тысячи девять.

Istoria arată că interesul pentru fakes nu face obiectul serviciilor secrete rusești, cum nici pentru noi nu au nicio valoare. Se vorbește chiar că Sebastian GHIȚĂ ar face obiectul uneirăpiri. Cititorule, tu ai șterpeli de pe o tarabă din piață legătura de ștevie cea mai fleoșcăită? Eu, nu, n-aș face-o pentru tot aurul din lume, că aș fi subapreciat de cei ce mă cunosc și știu care este nivelul meu de exigență.  Mă întreb și eu ca fraierul, cine pariază pe o mârțoagă, când are la linia de start nenumărați armăsari pur-sânge. Ceea ce se petrece acum în jurul lui Sebastian GHIȚĂ este specific unor analiști politici mediocrii care nu văd decât scenarii simpliste, în care un leu este văzt 1.000 de euro, iar un dolar este hiperbolizat la 100.000 USD. Cred că zilele următoare toți aceștia vor trăi o mare dezamăgire, când vor vedea un Sebastian GHIȚĂ exact ca împăratul gol din povestea lui Hans Cristian ANDERSEN.

(01 mai 2017)

Managerul adevărat

Un manager adevărat își face singur programul, nu i-l face nimeni. 

El are o strategie.

El definește obiective pe baza strategiei.

El se ține de acea streategie.

Tot ce face este subordonta strategiei.

Toți subordonații lui execută ceea ce zice el.

Cetățenii  își definesc acțiuni după programul lui și nu invers.

Așa cum prostul are un miros specific, de se spune despre el că miroase a prost, nemanagerul miroase și el într-un fel și tocmai de aceea toți trag de el în toate direcțiile și el aleargă de colo până colo ca musca fără cap și la sfârșitul zile când trage linie, nu se vede nimic.

Se plângea un fraier că un mare tenor l-a refuzat pe el, X-ul cu bani, fără să știe că managerul foarte bun al tenorului îi construise respectivului un program pe trei ani înainte, iar a căuta să-l faci pe respectivul să participe la o șușe încropită, este o eroare.

Dacă privim la ce se întâmplă pe Dâmbovița-n gios, ca pe-un râu spumos și mâlăs și murdăricios, faptul că mulți manageri nu fac prea mare brânză pe mandatele lor, arată că ei fac ceea ce vor alții, ei înșiși neavând o agendă proprie, cum le-ar sta bine, dacă ar fi adevărați manageri. Niște nefericiți deplângeau că prezidentul nu și-a rupt câteva minute pentru a participa la nu știu ce eveniment nu știu pe unde. Din punctul meu de vedere, bine a făcut, dacă respectiva chestie nu a fost anunțată cu cel puțin 6 luni înainte. Un prezident are programul lui și el nu se subordonează oricui, ci merge după ceasul funcției sale, ce presupune detalieri cu 6 luni înainte, pentru a merge totul perfect, fără sincope.

Cei duși de val, crezând că devin populari dacă participă la tot felul de acțiuni organizate de tot felul de fundații și ONG-uri după cum acestora li se năzare, evident că pierd și bruma de capital de imagine pe care se străduie s-o dezvolte prin acțiuni gândite a la long. Managerul adevărat nu se lasă dus de val și nici atras de cântecele de sirenă fără valoare. Toți se învârtesc în juru-i gravitând ca semn al faptului că el urmează o strategie, cnumită uneori fir roșu conducător.

(01 mai 2017)

Românii în presa britanică

Se vede de la o poștă că românii nu au o presă bună în Regatul Unit. Am și argumente pentru a susține această afirmație.

Adrian SEVERIN a fost luat în balon de un tabloid, a căzut în plasă și acum este la mititica.

Ilie NĂSTASE, mai săptămânile trecute a făcut o afirmație aiurea referitoare la Serena WILLIAMS, care a fost amplificată tot de o reporteriță  care a reușit să-l scoată pe fosta mare glorie a tenisiului din pepeni și dialogul a continuat spre absurd, cu reverberații în toată presa din insulă.

Klaus IOHANNIS a mișcat un pic drapelul Marii Britanii la summit-ul de la Brussels și din nou presa britanică s-a inflamat, mergând la tot felul de presupuneri, care mai de care nefirești.

Nu s-ar fi întâmplat așa ceva dacă mulți dintre conaționalii noștri n-ar fi făcut acolo prăpăd și n-ar fi scandalizat un popor dealtfel destul de zglobiu, dacă mă gândesc la suporterii englezi de la fotbal.

Vor mai urma și alte episoade, pentru că băieții sunt cu ochii pe noi și abia ne așteaptă la intersecție să venim cu banalități pe care ei să le aducă la stadiul de evenimente care să declanșeze conflagrații.

(01 mai 2017)