Muzeul comunismului

Există mulți tipi cu inițiative de a construi muzee ale comunismului. Unii au trăit și au admirat comunismul și muzeele făcute de ei vor căuta să arate că în comunism nu s-a trăit mizerabil de tot, chiar dacă au fost lipsuri mari. Alții, din contră, vor arăta că în comunism a fost oribil, au fost lipsuri imense, au fost restricții inimaginabile și vor veni cu dovezi concrete. Este adevărat că au trecut 35 de ani de când comunismul s-a prăbușit și că numărul celor care au trăit  în comunism peste 10 ani, pe când aveau vârsta de peste 25 de ani, este în scădere, dar nu a scăzut numărul lor încât să se piardă majoritatea informațiilor veridice de la prima sursă.

Ca orice societate și comunismul a avut și bune și rele. Eu am trăit în comunism până la vârsta de 42 de ani și am o imagine completă despre această societate, societatea comunistă, cum am o imagine la fel de completă și despre noua societate instaurată după Revoluția din Decembrie 1989. Știu doar atât: comunismul și capitalismul trăiesc prin munca milioanelor de furnicuțe care trudesc zi de zi, pe ogoare, în fabrici, în laboratoare de cercetare, la catedră, în policlinici și spitale, făcându-și datoria cu profesionalism și dăruire, punându-și forțele creatoare în slujba semenilor lor.

În comunism a fost promovat egalitarismul.

În comunism a fost promovată turnătoria. 

În comunism nu exista șomaj.

În comunism oamenii aveau dosare de cadre.

În comunism în casele oamenilor era frig rău de tot iarna.

În comunism  se întrerupea curentul și ziua și noaptea.

În comunism în alimentare nu segăsea mâncare.

În comunism  alimentele și lemnele se dădeau pe cartelă.

În comunism era un singur partid, partidul comunist.

În comunism alegerile erau libere, dar alegeai dintr-un singur candidat.

În comunism aveai libertatea cuvântului de laudă a comunismului și conducătorilor partidului.

În comunism  ori erai omul nou, comunist, militant ori erai un nimeni oarecare pierdut în spațiu.

În comunism  oamenii aveau o traiectorie impusă de la naștere până la moarte.

În comunism  exista o singură cultură, iar artiștii erau corupții pentru militantism, cu premii consistente.

În comunism productivitatea muncii era  3 ori mai mică decât în capitalism, prăbușind socialismul.

Sunt tare curios să văd cum arată muzeele comunismului. Voi fi foarte fericit dacă cei care le vor construi vor da dovadă de aplecare spre adevăr, așa cum au făcut cei care au realizat Muzeele satului prin diferite localități, documentându-se profund, pentru a arăta adevărata față a comunismului, căci vrând-nevrând perioada 1947 - 1989 face parte din istoria noastră și ea este exact cum suntem noi, căci istoria este a noastră cu bune și cu rele, cu eroi dar și cu trădători, cu viteji, dar și cu lași.

(23 martie 2025)

Muzeul DOFTANA făcut de comuniști

Pe când eram elev și pionier în comunismul de dinainte de 1965, am vizitat de mai multe ori Muzeul DOFTANA, în care comunștii, căci ei au transformat închisoarea DOFTANA în muzeu, pentru a arăta condițiile inumane în care burghezo-moșierimea îi ținea pe deținuții comuniști, printre care au fost Gheorghe GEORGHIU DEJ, Nicolae CEAUȘESCU, Emil BODNĂRAȘ, Ștefan FORIȘ, Gheorghe APOSTOL, Chivu STOICA, Gheorghe PINTILIE, Grigore PREOTEASA, dar și alții.

Îmi aduc aminte din vizitele mele că era o sală de primiri pentru vizite, unde între gratii care separau pe deținuți de vizitatori era un gardian. Din cauză că podelele nu erau stabile, gând mergeai în sala vizitatorilor, din cauza pașilor, acel manechin al gardianului se clătina dând o senzație foarte stranie. Am vizitat celula H unde a stat GEORGHIU DEJ și-mi amintesc că avea ferestrele vopsite cu alb, iar ghidul a dat o explicație de care nu-mi amintesc. Mai era acolo și o măsuță, iar sub geam se aflau foițe mici de țigară pe care erau scrise foarte mărunt texte prin care se comunica cu exteriorul închisorii. Mai erau acolo haine ale deținuților și un mulaj cu un castron cu o ciorbă oribilă. După încheierea vizitei în muzeu, se mergea la cimitir, unde își dormeau somnul de veci, fără cruci la căpătâi comuniști de frunte, iar numele lor erau scrise pe plăci de marmură albă.

De fiecare dată mă gândeam la ceea ce aflasem de la tatăl unui prieten al meu care a zis: vai de cei învinși! Cu Muzeul DOFTANA se adeverea că învingătorul zugrăvește faptele învinsului exact cum vrea el, iar acum, comunismul învins, este zugrăvit de către învingătorii lui, tot așa cum doresc ei, fără ac vreunul să spună 100% adevărul. Învingătorul îl persecută pe învins după poftele lui, fără să se gândească o clipă că peste timp și el va ocupa locul învinsului. Îmi aduc aminte versurile scrise în cartea de amintiri a actriței Maria FILOTT, care zicea: Căci învingând, am fost învinsă. Abia după 1989, și după ce am văzut filmul Memorialul durerii, am găsit descifrarea acestui vers, care este o mare pildă pentru cine vrea să învețe.




(23 martie 2025)

Eu știam că...

Eu știam că marile aniversări ale personalităților în viață se fac la numere rotunde. 
Se aniversează cu o sărbătoare publică o personalitate în viață la 50de ani.
Se aniversează cu o sărbătoare publică o personalitate în viață la 60de ani.
Se aniversează cu o sărbătoare publică o personalitate în viață la 70de ani.
Se aniversează cu o sărbătoare publică o personalitate în viață la 75 de ani.
Se aniversează cu o sărbătoare publică o personalitate în viață la 80de ani.
Se aniversează cu o sărbătoare publică o personalitate în viață la 85 de ani.
Se aniversează cu o sărbătoare publică o personalitate în viață la 90 de ani.
Se aniversează cu o sărbătoare publică o personalitate în viață la 95 de ani și tot așa.

Numai Nicolae CEAUȘESCU își aniversa cu fast ziua de naștere în fiecare 26 ianuarie.

Numai Elena CEAUȘESCU se aniversa  în fiecare 7 ianuarie, stricându-mi onomastica.

Să fi aniversat în piața publică pe 26 martie când împlinești 63 de ani este interesant, dar ca persoană în cauză ai posibilitatea să rogi să-ți fie respectată intimitatea momentului, căci 63 nu este nici 60, nici 70, nici 75, în condițiile în care...


(23 martie 2025)

Este normal ca pe YOUTUBE.com ....

Pe rețeaua de socializare YOUTUBE se găsește orice.
Vrei să vezi cum se prepară rețete de mâncare, le găsești pe YOUTUBE.
Vrei să asculți o arie interpretată de Luciano PAVAOTTI, o găsești pe YOUTUBE.
Vrei să vezi o operă integrală a lui VERDI cu anumiți interpreți, o găsești pe YOUTUBE.
Vrei să vezi o piesă de teatru cu o anume distribuție, o găsești pe YOUTUBE.
Vrei să auzi și să vezi Scrisoarea a III recitată de un anumit actor, o găsești pe YOUTUBE.
Vrei să vezi exercițiul de 10 al Nadiei COMĂNECI din 1976, îl găsești pe YOUTUBE.
Există acolo la fiecare clip pe YOUTUBE o serie de detalii oferite de cel care face postarea. În opinia mea, dacă e bal, bal să fie, adică toți cei care fac postarea să ofere informații complete. La categoria cântece de pe YOUTUBE pe lângă titlu care trebuie ortografiat corect și interpret, cel ce face postarea să mai pună numele compozitorului, numele textierului, anul în care s-a făcut înregistrarea și dacă nu obosește, să pună orchestra, dirijorul și casa de discuri. În acest fel actul de creație va fi definit complet, iar YOUTUBE va deveni cu adevărat o veritabilă bibliotecă multimedia online, creată de milioane și milioane de postaci.

(23 martie 2025)

Conținutul pentru adulți e tot pornografie?

Mi-am adus aminte de un banc spus de un prieten al meu acum ceva timp.
Înainte se zicea:
- Ai văzut, maică, a intrat dracu-n Safta!
Acum se zice:
- Safta are un sindrom.
Înainte se zicea pe la colțuri cuvântul pornografie, acum se spune peste tot în gura mare, conținut pentru adulți. Înainte cele sau cei care practicau pornografia se numeau vedete porno, acum se numesc vedete de videochat, dar creatori de conținut pentru adulți își arată mai mult decât trupul și se laudă și la televizor, cu profesia aceasta, spunând că sunt persoane asumate. Ca și FACEBOOK, TIK TOK, INSTAGRAM, FLICKR, LINKEDIN, PINTEREST, TWITTER, există rețele destinate conținutului pentru adulți și una dintre cele mai importante este OnlyFans cu variantele sale AMATEUR ONLYFANS, BEST ONLYFANS, BLONDE ONLYFANS, FREE ONLYFANS, LATINA ONLYFANS, PETITE ONLYFANS, REDHEAD ONLYFANS. Granița dintre conținutul digital pentru adulți și pornografie este extrem de subțire și conținutul digital pentru adulți are riscuri mari să patineze spre pornografie. Se zice că datorită conținutului postat pe rețeaua ONLYFANS au fost plătiți 15 miliarde de dolari în anul 2024 către creatorii de conținut digital pentru adulți. Cine crede că oamenii care văd clipuri pe Internet plătesc miliardele aceste pentru a privi conversații despre PLATON, DIOGENE, SOCRATE, ARISTOTEL, ERASMUS, BACON, GALILEI, DESCARTES,  FEUERBACH, KIERKEGAARD ,  SCHOPENHAUER, BERDYAEV, NIETZSCHE, în compania unor persoane care numai de carte nu s-au ocupat la viețile lor, deja este în eroare, căci creatorii de conținut digital pentru adulți, exersează în mediul virtual lucruri pentru care omul scoate banul din buzunar și accesează, accesează, accesează la greu.

(22 martie 2025) 

Un nou cult al personalității?

Nu mi-au plăcut niciodată nume de străzi, nume de stadioane, nume de licee, nume teatre date unor persoane încă în viață, cum nu mi-au plăcut de indivizii care își amplasează propriile busturi sau statui în locuri publice sau își publică așa-zisele lucrări în volume numite opere, fără ca acestea să fie nici poezii, nici romane, nici eseuri și nici articole de critică literară.

Ioam considerat niște oameni slabi, mici de caracter, pe toți cei care au acceptat să li se aducă omagii deșănțate, să le fie închinate ode, să fie sărbătoriți cu fast și cu zgomot, adică să se înconjoare de mâncători de c-c-t care nu mai contenesc în a-i ridica în slăvi, construind în acest fel cultul personalității. Aș înțelege cumva dacă li s-ar cere unora să scrie poezii, să facă statui unor puternici ai zilei, dacă și numai dacă ar fi amenințați cu ghilotina, cu ocna, cu execuția în fața plutonului, dar să faci așa ceva din simplă slugărnicie sau pentru un covrig, îmi arată că respectivii nu au caracter.

Să faci erou dintr-un nene cu blugi roșii, este deja o exagerare, din moment ce nenea nu este romancier, nu este istoric, nu este arhitect, nu este fizician, nu este pictor, ci este un biet horticultor care n-a stat o secundă pe ogoarele patriei, mi se pare excentric. Să te mai apuci acum să clădești un cult al personalității, concretizat momentan prin cântece și printr-un miting, deja intră în zona care mie nu-mi place deloc, pentru că noi am avut eroii noștri și a-i amesteca pe DECEBAL, MIRCEA, ȘTEFAN, MIHAI, CUZA, CAROL, cu orice nene sau orice tanti, deja este ceva excentric, mai ales dacă nenea sau tanti trăiesc.




(222 martie 2025)

Deprofesionalizarea prin Procesul Bologna

Înainte de 1999 țările din Europa aveau forme de învățământ superior extrem de diferite. Existau facultăți de 6 ani. Existau facultăți de 5 ani. Existau facultăți de 4 ani. Existau și colegii de 3 ani. În 1999 miniștri educației din mai multe țări europene au cugetat ei ce au cugetat și au ajuns la concluzia că pregătirea absolvenților de liceu se merită să fie făcută într-un sistem de 3 + 2 + 3, adică 3 ani licență, 2 ani masterat și 3 ani doctorat. După 20 de ani de la implementarea acestui sistem se vede cu claritate că Procesul Bologna nu a dus la cele mai bune rezultate. Dorința subită, forțată și ilogică de a avea cât mai mulți absolvenți de facultate a făcut să apară numeroase fabrici de diplome și numeroși posesori de diplome de licență, de master sau de doctorat, care prestează munci cu mult sub nivelul de calificare scris pe diplome.
Dacă procentul celor care au diplome de studii superioare, dar prestează munci total diferite de profilul facultății absolvite este mai mare de 30% și este, conchid că Procesul BOLOGNA este un fiasco. Numai faptul că acordarea titlului de doctor în știință în spațiul mioritic a făcut să explodeze numărul celor care solicită anularea diplomei de doctor în știință,  pentru a nu intra în colimatorul analizei de plagiat, justifică afirmația făcută de mine.
Ca să fiu mai clar: faptul că cercetarea științifică din Europa Procesului Bologna nu a fost în stare să producă un vaccin pentru combaterea COVID 19 de aceeași generație cu cele din USA, este dovada că învățământul superior a scăzut ca nivel, iar cercetarea științifică s-a prăbușit de-a binelea. Sunt tare curios să văd cum cercetătorii științifici europeni vor reuși să facă avioane, rachete și alte echipamente militare ca să înarmeze armata locală, de calitate cel puțin egală cu cele din Turcia, Iran, Coreea de Nord...

(22 martie 2025)