Wednesday, October 8, 2025

Ce însemna să înveți în școala bolșevică?

Mulți ani, în școala bolșevică românească s-a învățat deupă manuale traduse din limba rusă. Îmi amintesc ca și acum că într-un manual era o poză cu un cap de om cu gura deschisă și venea spre gura aceea tot felul de alimente și explicația fotografiei era că atât de mult mănâncă un om în 10 ani.
În școala bolșevică românească, nu se memora nimic. Totul era bazat pe logică, pe raționamente și pe înțelegerea fenomenelor și acțiunilor.
În școala bolșevică românească, nu existau rezumate pe care elevii să le memoreze. Elevul citea ceea ce i se cerea și trebuia să explice ceea ce a înțeles. Pe vremea mea nu exista analfabetism funcional, căci cel ce citea ceva, era obligat să explice ceea ce a înțeles. Pe vremea mea, singurele chestii care se memorau erau poeziile. Nici teoremele nu se memorau și nici formulele. Toate aveau explicații. Până și proverbele aveau explicațiile lor și rostirea lor devenea ceva firesc, ce decurgea din înțelesul care era în spatele fiecărui proverb, mai ales că multe proverbe au și rime.
În școala bolșevică românească, nu existau nici meditații și nici meditatori, care să se laude că reușesc să cumpere proprietăți, cel puțin cinci la număr, mai ales la Sibiu.
În școala bolșevică românească, profesorul venea la ore.
În școala bolșevică românească, profesorul era respectat.
În școala bolșevică românească, profesorul știa carte și nimic nu se baza pe memorare în ceea ce zicea el.
În școala bolșevică românească, elevul primea întrebări și trebuia să răspundă cu cuvintele lui.
În școala bolșevică românească, nu existau rețete, șabloane și tipologii de exerciții.
În școala bolșevică românească, elevul avea ghiozdanul ușor, cu caiete, maculatoare, creion, gumă și stilou sau toc și călimară cu cerneală. O călimară cu cerneală costa un leu și 61 de bani. Un caiet costa 65 de bani, iar un maculator costa 90 de bani.
În școala bolșevică românească, elevul înțelegea totul din clasă, căci el nu era inundat de banalități.
În școala bolșevică românească, nu exista manual de educație fizică.
În școala bolșevică românească, elevul de nota 10 nu învăța acasă mai mult de două ore pe zi.
În școala bolșevică românească, profesorul era profesor, iar elevul era elev. Fiecare avea locul lui.
În școala bolșevică românească, profesorul nu făcea pe deșteptul să spună elevilor ce gândea un poet sau un prozator, dacă el nu stătuse de vorbă cu el și nu-l tresese de limbă pentru a deconspira sensurile versurilor sau ale prozei, ca el, profesorul să facă pe deșteptul și să se laude în fața elevilor că poetul a vrut nu știu ce să zică sau prozatorul a vrut să zică și el nu știu ce. Profesorii din ziua de azi sunt niște persoane care tyryuie tot felul de chestii, din care cred că nici ei nu le-au înțeles. Pe vtremea mea, lucrurile erau mult mai simple, logice și elevul le înțelegea, căci școala nu era nici o corvoadă, nici un supliciu, ci doar un mijloc de a deveni mai bun, mai interesant și mai descurcăreț în viață. Pe vremea meaq, elevul nu învăța de dragul de a învăța, de a face față unor false competiții, ci de a se pregăti pentru viață, după ce va termina școala, căci proverbul ai carte, ai parte, se aplica integral și necondiționat.
În școala bolșevică românească, nu existau teme de vacanță.
În școala bolșevică românească, elevul nu primea 30 de exerciții de același fel pentru a doua zi.
În școala bolșevică românească, elevul nu mergea la clasă cu trolerul plin de cărți, caiete și creioane.
În școala bolșevică românească, nu se memorau rezumate, nu se mergea la meditații, căci elevul gândea.





(08 octombrie 2025)

No comments:

Post a Comment