Că un nene fură un salam, e prins și justiția vigilentă îi dă 3 ani de pârnaie, este un lucru cunoscut, pe care societatea îl acceptă cu seninătatea ciobanului din balada Miorița. Că oamenii pricepuți sau despre care credem noi că sunt pricepuți, pentru că ei chiar cred cu tărie că sunt pricepuți, iau salarii grase pentru sarcini detaliate scrise în fișa postului, pe care nu prea le execută, toată lumea ridică din umeri și merge mai departe, este deja un aspect cotidian, banal și nesemnificativ.
Nu mă apuc eu acum să spun cum sunt făcute legile, dar nici nu trec nepăsător pe lângă fapte de un dramatism înfiorător, generat de aspectul clasic al șuruburilor care se văd și sunt apreciate, respectiv, de alt fapt specific educației elevilor, care nu se cuantifică nicicum, deci este evitată aprecierea din motive incerte.
Nenea a furat un salam de 20 de lei, iar insul care nu și-a făcut treaba pentru care a încasat salariul a generat o neîncasare a tranșei din PNRR de 256 de milioane de euro, pe chestia legii cu pensiile speciale, respinsă de CCR, trece ca un trandafir de colo-colo prin televiziuni, enunțând tot felul de principii, ambalate în fraze terne, enervante ale limbajului de lemn, nu încrustat, ci încruntat. La disproporții enorme, respectiv la 4 euro și 256 milioane de euro, există disproporții și mai mari de evaluare, căci banul la ban trage și păduche la păduche.
(24 octombrie 2025)
(24 octombrie 2025)
No comments:
Post a Comment