De ce nu scriu o carte de Istorie a Catedrei de Informatică Economică? (IV)

Și în învățământul superior ca și în alte locuri, există oameni și oameni. Unii sunt OK, alții sunt plini de vicii, care mai de care mai ciudate, dar care determină repoziționări ale colegilor lor de muncă. Eu m-am oprit cu studiul asupra betivilor, cărora li se spune mai în vârful limbii alcoolici.

Bețivii sunt lacomi.

Bețivii sunt  sunt zgârciți.

Bețivii sunt fricoși.

Bețivii sunt răutăcioși.

Bețivii sunt orgolioși.

Bețivii sunt încrezuți.

Bețivii sunt bârfitori.

Bețivii înjură.

Bețivii ponegresc.

Bețivii sunt invidioși.

Bețivii sunt răzbunători.

I-am studiat pe bețivi căci am avut unul lângă mine în catedră, era un nene care în vremurile lui bune era respectat pentru cine era el și pentru modul în care se prezenta în sala de curs și în sala de seminar. Cu timpul când băutura i-a luat mințile, a început să decadă puțin câte puțin, până când s-a prăbușit cu totul. De foarte multe ori, cunoscuți, foști studenți mă întrebau:

- Ce s-a întâmplat cu X?

Nu mai așteptam detalii, pentru că știam în ce hal fusese văzut. Făceam pe necunoscătorul, căci nu doream ca și eu să-l afund, deși se afundase singur. La un moment dat, X a făcut greșeala vieții lui: m-a înjurat de mamă. Replica mea a fost extrem de dură, ceea ce l-a speriat pe bețivan, căci bețivanii doar crează impresia că băutura vorbește în locul lor. Nu este adevărat. La ei totul este calculat și doar după ce beau zdravăn, prind curajul necesar de a spune marile adevăruri despre fiecare dintre noi, adevăruri pe care respectivul când este treaz, nu are curajul să le rostească.

Despre decăderea acelui personaj nu am cum să scriu într-o carte de istorie a Catedrei de Informatică Economică, pentru că:

- respectivul a fost membru al catedrei,

- istoria trebuie să-l prezinte necosmetizat,

- părțile rele ar întuneca munca celorlalți.

Ceea ce nu aș scrie în acea carte de istorie ar fi rezoluția pe care am dat-o pe cererea în care X solicita continuitate după pensionare, când am scris și semnat că nu sunt de acord cu acordarea continuității că X este bețiv, rezoluție care a făcut înconjurul ASE. Ceea ce mi s-a părut nefiresc este că X a fost tolerat, pentru că s-a considerat că beția este o boală, dar nimeni nu a încercat să facă ceva pentru a-l trata. Nefericitul X era doar compătimit și tolerat și din aproape în aproape, chiar alimentându-i viciu pentru a obține de la el avantaje pe când avea funcții de conducere, nu s-a făcut altceva decât să i se dea câte un brânci până când X s-a prăbușit cu totul, în adâncurile nefirescului și desființării ca om. 



(05 octombrie 2025)

Târfa (I)

În vremea când eram copil, era la noi în mahala o muiere căreia celelalte muieri îi ziceau târfa și nu o scoteau din acest cuvât ori de câte ori făceau referire la ea. De multe ori am auzit pe câte o vecină zicând:
- S-a sucit, târfa dracului!

Nu am prea înțeles eu atunci ce și cum, dar punând acum lucrurile cap la cap, le înțeleg și nu oricum, le înțeleg foarte bine. 

Veneau vecine la acea femeie și făceau tot felul de înțelegeri și toate plecau de la ea fericite nevoie mare. Mai trecea un timp, când venea sorocul rezolvării problemei, acea femeie, pe care o numeau ele târfă, când se întâlneau, le spunea că ceva-ceva s-a schimbat și niciuna dintre vecine nu era deloc veselă și cu voce tare zicea ca pentru sine:

- S-a sucit, târfa dracului!

Au fost foarte multe situațiile, când femeia aceea își făcea prietene cu care mergeau la târg împreună, găteau mâncare pe aceeași plită și în aceleași oale la grămadă. O făceau o dată, de două ori, de nouă ori, dar a zecea oară, acea femeie se schimba la față, trăgea oalele către ea și le alunga pe vecine din curtea ei, rămânând cu bucatele pregătite la comun, dar devenite instantaneu ale ei și vecinele concluzionau:

- S-a sucit, târfa dracului!



(24 februarie 2025)