De ce suntem săraci?

Răspunsul este foarte simplu: suntem săraci pentru că vrem să fim săraci. Dacă nu ne-am dori din tot sufletul să fim săraci, am impune criterii de selecție cu mult mai serioase pentru cei pe care îi alegem sau acceptăm să fie numiți în funcții deosebit de bine plătite și ne-ar conduce persoane cu adevărat competente, care știu:
- să aleagă obiective,
- să definească probleme,
- să dea soluții,
- să aleagă soluția cea mai bună,
- să treacă la implementare,
- să corecteze ce e de corectat,
- să ne mobilizeze la muncă,
- să ne antreneze să facem calitate. 

Nouă ne place să ne complacem în situația lui merge și așa, dar mai ales, ne place să-i alegem pe cei despre care suntem convinși că sunt băieți de gașcă, deși la viața lor nu au realizat prea mare lucru, doar pentru că în mintea noastră credem că ne vom descurca să ne fie nouă bine, chiar dacă ei nu aleg obiective, nu definesc probleme, nu sunt în stare să rezolve probleme și totul merge la voia întâmplării.

Dacă nu ne-am dori să fim săraci, am avea posibilitatea ca în două cicluri electorale să schimbăm fața acestei țări, căci atunci când punem ștampila pe buletinul de vot, s-ar vedea foarte clar că nu am mai alege tot felul de neisprăviți, tot felul de inși care se gândesc doar la binele lor. În noiembrie 2024 poporul a servit o lecție, zdruncinând piedestalele pe care se instalaseră niște inși, dar nu este suficient. CCR a oferit românilor șansa de a opera modificări adânci pentru a crea premisele saltului de la sărăcie spre egalitatea în prosperitate. Numai că ștampila trebuie pusă acolo unde trebuie, judecata făcându-se cu creierul, nu cu sufletul, căci sufletul ne-a dus în sărăcia de unde ne zbatem să ieșim.



(02 ianuarie 2025)