Să te învăț să scrii o anonimă

În ziua de azi, nu oricine este în stare să scrie o anonimă. S-a ajuns atât de sus cu scrierea unei anonime, încât un începător este dibuit de la primele rânduri și producția sa riscă să fie dată la gunoi, căci nimeni nu-și pierde timpul cu un novice a cărui credibilitate este pusă sub semnul întrebării din start. Asemeni baladelor populare sau a doinelor, producțiile anonime au fost șlefuite de multe generații, pentru a ajunge la ceea ce sunt azi, adevărate capodopere ale genului.

În primul rând, anonima are un destinatar ale cărui caracteristici îi sunt cunoscute celui care se încumetă să elaboreze o producție care doar inițial este anonimă, căci până la scrierea ultimului cuvânt își găsește un autor, fie colectiv, fie pe persoană fizică fictivă sau nu.

Au trecut vremurile în care misiva anonimă avea ca final un autor colectiv supranumit fie un grup de tovarăși vigilenți, fie un grup de persoane dezinteresate, fie niște colegi ai împricinatului, fie niște vecini, fie un grup de luptători pentru adevăr.

O anonimă nu se întocmește pentru a lăuda pe cineva, ci pentru a-l împroșca cu noroi, turtindu-i imaginea, astfel încât respectivul să nu mai fie cotat ca fiind îndreptățit să ocupe o anumită poziție.

Orice anonimă trece la verificări și dacă în ea sunt relatate 10 lucruri  și se dovedește că toate cele 10 lucruri sunt neadevărate, adică minciuni 100%, scrisoarea anonimă este trecută la nu se verifică nimic din cele relatate și efectul ei este nul. În schimb, dacă din 10 lucruri, 9 sunt adevărate, autorul anonimei capătă un nivel de credibilitate ridicat și acel singur element care nu se verifică, nu trece neobservat, ci se aprofundează verificarea, prilej cu care, cu o probabilitate cu mult peste p=0,9 se găsesc alte aspecte nefavorabile din activitatea celui reclamat și anonima capătă o cu totul altă substanță.

Înainte, anonimele erau scrise de mână și foarte rar erau bătute la mașina de scris, deci era deosebit de important ca scrisul să nu fie identificat, căci de regulă anonimele se duceau ca punct terminus la șeful direct al celui care era semnalat ac erou negativ în scrisoarea anonimă. Cum, de regulă, într-un colectiv se găsea o singură persoană care exersa scrierea de anonime, imediat acea persoană era identificată, iar scrisoarea anonimă era tratată ca atare de șeful direct al celui bălăcărit în textul anonimei.

Acum, există posibilitatea de a crea un cont fictiv de e-mail, de a redacta scrisoarea și de a o trimite. Este deosebit de important ca scrierea să nu poarte amprenta de identificare, amprentă care înseamnă un grup de cuvinte, o expresie anume, un verb folosit ostentativ, adică orice altceva ce-l definește pe autorul anonimei, inclusiv ca prezență pe rețele de socializare.

Despre stilul scrisorii anonime, cu un alt prilej...

La vremea mea, am primit și eu anonime și cred în proporție de 97,319831784531962719% știam cine le-a redactat, deși nu erau semnate. Eu răspundeam cu deosebit respect, arătând că apreciez efortul de a elabora scrisori pe câteva pagini scrise cu un procesor de texte, dar voi fi foarte fericit dacă voi primi dosarele cu piesele necesare pentru a da soluție favorabilă solicitării din scrisoare. Evident, elaboratorul anonimei se dezumfla pentru că știam exact că nu dispune de piesele necesare de a completa dosarul, dar mergea pe principiul dacă nu eu, de ce altul, deci dacă nu eu, nici altul.

Acum, în mediul online, anonimele circulă multiplicate, căci în spatele anonimelor oricine are curajul de a scrie orice. În viitorul apropiat, Inteligența Artificială - IA va fi activă suficient de puternic în online și va crea filtre care să nu mai permită oricui să spună orice, fără a se identifica. Să nu uităm că acum există taste care preiau amprentele degetelor și cât de curând, vom fi integral identificați oricât de anonime am dori noi să fie scrisorile noastre, mai ales că ideea de identitate digitală bate la ușă.



(04 iunie 2023)