Când l-am văzut pentru prima dată la tribună alături de Donald TRUMP pe James David VANCE și intrând pe Internet rezulta că are 41 de ani, că a absolvit facultatea de Drept de la Yale University aflată pe locul 23 în clasificarea universităților din toată lumea pe 2025, m-am zis că președintele a găsit un partener valoros, care are înălțime de 188 cm, căci Donald TRUMP are 191 cm.
De câteva zile bune vicepreședintele James David VANCE are o serie de ziceri scurte, dar apăsate, legate de anularea alegerilor prezidențiale din țara noastră. Am văzut pe canalele de televiziune de la noi că și Elon MUSK are ziceri despre țara noastră. Îmi aduc aminte că există sateliți de comunicații care au împânzit cerul și îmi mai aduc aminte că în vremurile de demult cancelarul Germaniei s-a plâns de slaba securitate a telefonului său, dar nu am uitat avalanșa de documente apărute din neant oferite de un nene, iar întregul eveniment s-a numit Wikileaks. Mă duce cu gândul că nu mai există secrete nici când două persoane sunt în deșert și-și vorbesc la ureche sau prin semne și nu sunt văzuți de nimeni. Nu există o explicație rațională, de nicio sămânță asupra detaliilor care au generat luările de poziție despre care am vorbit, în afara unei persoane din spațiul mioritic, dac de profesie care deține arta vorbirii. Îmi aduc aminte că acum mulți, foarte mulți ani, eram într-un anume context și toată lumea a dat asigurări că ce se discută, rămâne în sala unde se purtau discuțiile. Spre surpriza mea, un cotidian bucureștean de mare tiraj, a doua zi a publicat exact ceea ce se discutase. S-a știut și de unde a plecat chestia, iar omul a ridicat din umeri și s-a făcut că plouă. Să nu-i uităm pe BRÂNZOVENESCU și pe FARFURIDI care abordau subiectul.
De câteva zile bune vicepreședintele James David VANCE are o serie de ziceri scurte, dar apăsate, legate de anularea alegerilor prezidențiale din țara noastră. Am văzut pe canalele de televiziune de la noi că și Elon MUSK are ziceri despre țara noastră. Îmi aduc aminte că există sateliți de comunicații care au împânzit cerul și îmi mai aduc aminte că în vremurile de demult cancelarul Germaniei s-a plâns de slaba securitate a telefonului său, dar nu am uitat avalanșa de documente apărute din neant oferite de un nene, iar întregul eveniment s-a numit Wikileaks. Mă duce cu gândul că nu mai există secrete nici când două persoane sunt în deșert și-și vorbesc la ureche sau prin semne și nu sunt văzuți de nimeni. Nu există o explicație rațională, de nicio sămânță asupra detaliilor care au generat luările de poziție despre care am vorbit, în afara unei persoane din spațiul mioritic, dac de profesie care deține arta vorbirii. Îmi aduc aminte că acum mulți, foarte mulți ani, eram într-un anume context și toată lumea a dat asigurări că ce se discută, rămâne în sala unde se purtau discuțiile. Spre surpriza mea, un cotidian bucureștean de mare tiraj, a doua zi a publicat exact ceea ce se discutase. S-a știut și de unde a plecat chestia, iar omul a ridicat din umeri și s-a făcut că plouă. Să nu-i uităm pe BRÂNZOVENESCU și pe FARFURIDI care abordau subiectul.
Păcat că în constituția noastră nu apare cuvântul onoare, care să ne caracterizeze cumva.
(21 februarie 22025)
(21 februarie 22025)