Sovietizarea în cultura românească

Sovietizarea în cultura românească s-a făcut în multe feluri, dar ar fi interesant să identificăm latura de voluntariat a acestui proces.
Editurile românești, politizate în exces, au trecut la traducerea operelor literare din literatura sovietică, dar în special din literatura rusă clasică. Așa se explică prezența în librării a volumelor de proză ale lui Lev TOLSTOI,  Feodor DOSTOIEVSKI, Aleksandr PUȘKIN, Mihail LERMONTOV, Anton CEHOV, Alexei TOLSTOI, Mihail ȘOLOHOV, Maxim GORKI, Vladimir MAIAKOVSKI, Nikolai OSTROVSKI, Vsevolod VIȘNEVSKI, dar și alții.
Actorii de la noi învățau să facă teatru studiind lucrarea Munca actorului cu sine însuși de Konstantin STANISLAVSKI. Profesorii învățau pedagogie după lucrările scrise de Anton MAKARENKO. Se zvonea că o savantă sovietică a reușit să reproducă un pui de găină folosind doar albușul de la ou. Se mai zvonea că niște savanți sovietici reușiseră ca folosind elemente din tabelul lui MENDELEEV să obțină celule vii, cum tot așa se vorbea despre miracolele lui MICIURIN în ale altoirii și adaptării la clima polară a unor specii de migdal. Biologia abunda în prezentarea reflexului condițional descoperit de PAVLOV la un câine prin folosirea unui bec roșu și tot așa.

Este importantă și contribuția unor oameni de cultură români la accelerarea procesului de sovietizare, iar poeții care cântau realizările puterii sovietice, compozitorii care cântau iubirea față de patria sovietelor. Să nu uităm versurile scrise de Eugen FRUNZĂ și Dan DEȘLIU din imnul de stat al RPR care sunau cam așa:

Înfrățit fi-va veșnic al nostru popor

Cu poporul sovietic eliberator.

Leninismul ni-e far și tărie si avânt

Noi urmăm cu credință Partidul ne-nfrânt,

Făurim socialismul pe-al țării pământ.

Să ne reamintim că poeta Maria BANUȘ a scris și ea versuri dedicate URSS, precum:

    Frumoasă ești patria vieții, frumoasă, puternică ești,

    Vis al vremilor noastre, fie ca-n veci să-nflorești.
    Mamă vitează și bună, cum ai trecut prin vâltori,

    Cum sângerata-i de tare, cum ne-ai adus Aurori?

    Flacără fără cenușă, stajă în clipa cea grea,

    Astăzi și pururi de veghe, Moscovă, inima ta!

Nici pictura, nici sculptura, nici baletul și nici muzica nu au fost ocolite de sovietizare. Cântecul M-am îndrăgostit de tine,  Moscova cântat de Gică PETRESCU este un exemplu.

Există un mod de analiză a voluntariatului în sovietizarea culturii noastre, iar banii au jucat un rol extrem de interesant în coruperea conștiințelor unor oameni cu caractere slabe.

(06 aprilie 2025)

,

SOVROM PETROLUL de la Bascov

Îmi aduc aminte ca și acum că mergând spre Bascov cu autobuzul, pe partea stângă, destul de aproape de drumul care o ia spre Râmnicul Vâlcea, era un gard de metal cu o poartă mare pe care intrau autocamioane MOLOTOV și mașini de teren GAZ. Poarta, vopsită în roșu,  era rabatabilă și avea sudată o stea în cinci colțuri. Acolo era SOVROM PETROL, o întreprindere româno-sovietică, întreprindere care se ocupa cu scoaterea de petrol din zona de nord a Piteștiului. N-a rezistat mult o astfel de structură, probabil din motive economice. Știu că acolo și după 1985 era o întreprindere care tot de extragerea petrolului se ocupa, dar nu se mai numea SOVROM căci devenise 100% românească. Știu doar că SOVROM PETROL de la Bascov era foarte aproape de un depozit militar al Armatei Roșii care se afla la Valea Ursului, tot la Bascov cum ar veni și acolo se afla tehnică militară sovietică și militari. Bănuiesc că acel SOVROM avea și rolul de a aproviziona mașinile și tancurile militare de la depozitul din Valea Ursului, depozit legat cu o linie de cale ferată cu Gara Bascov.
Aveam un vecin care lucra la SOVROM PETROL Bascov, dar când venea pe la noi nu vorbea. Știu că tot timpul avea mâinile murdare și unghiile negre, căci petrolul brut nu prea iese la spălat cu una, cu două. Dacă cineva îl provoca la o discuție, se întuneca la față, nu știu de ce, dar știu că învățase să vorbească rusește, mai ales să înjure în limba lui PUȘKIN.

Cred că SOVROMURILE au fost impuse, nu a fost o dorință mioritică, pentru că ele însemnau exploatarea de petrol și petrolul era sângele economiei sovietice, ca și sânge al  economiei tinerei noastre democrații populare care se construia după ce comuniștii luaseră puterea cu totul după 30 decembrie 1947.

(06 aprilie 2025)

Stahanoviștii

Multe lucruri au fost copiate în viața economică-socială la noi după modelul sovietic și unul dintre aceste lucruri a fost acordarea titlului de stahanovist oricărui muncitor dintr-o fabrică sau uzină care depășea norma, care se evidenția prin calitatea muncii lui. Dacă era identificat un astfel de muncitor, organul de partid din fabrică punea în mișcare un întreg mecanism și venea presa, făcea fotografii, se scriau articole și muncitorul stahanovist devenea o mică vedetă la locul său de muncă, era un exemplu de urmat. Eram foarte mic, atunci când tata ne spunea că a intrat în rândul stahanoviștilor și glumea pe seama acestui lucru, pentru că el avusese înainte de comuniști un atelier de cismărie cu muncitori și cu ucenici, mulți dintre ei îi erau acum tovarăși de muncă la Întreprinderea de Încălțăminte Tudor VLADIMIRESCU din Pitești, fostă Căprioara unde patron fusese PETRESCU, dar devenise bun al întregului popor după naționalizarea din 11 iunie 1948.

Din câte îmi aduc eu aminte, calificativul de stahanovist era pentru muncitorii deosebiți, nu excepționali, căci pentru cei excepționali era titlul de erou al muncii socialiste, despre care voi scrie cu alt prilej. Și la noi au început să se desfășoare în fabrici întreceri între muncitori pentru a crește producția și calitatea mărfurilor, iar cei ce se remarcau se numeau stahanoviști. Erau lăudați de colegii lor. Erau apreciați de partid. Nu li se dădeau bani sau medalii, ci li se punea poza la gazeta de perete a fabricii, care se afla la loc vizibil, construită din cărămidă pe aleea principală și care avea geam, iar actualizarea se făcea folosind o cheie de către membri ai partidului muncitoresc, special desemnați. Pentru că numărul stahanoviștilor era mare, asemeni vedetelor de azi, faima nu era veșnică și după un timp, nimeni nu mai știa că acum câteva luni ai fost stahanovist, adică un fel de fruntaș sau evidențiat în producție, intrând în anonimat.

(06 aprilie 2025)

ХОЗРАСЧЕТ, adică AUTOFINANȚARE pe românește. '

Păstrând vechile tradiții din a privi peste gard la vecini, crezând că de acolo vine lumina, în contabilitatea din anii '60 se folosea conceptul de hozrasciot, preluat din literatura sovietică, adică ХОЗРАСЧЕТ, deși exista termenul de autofinanțare, în condițiile în care partidul era cel care dădea la întreprinderi bani, dădea cetățenilor case, dar ideea de autofinanțare era prevăzută prin plan ca modalitate de a asigura reluarea ciclurilor de producție, prin utilizarea eficiență a fondurilor și prin stoparea risipei. Pe mine m-a siderat să văd că în cărțile de contabilitate după care învățam în studenție se vorbea despre Luca PACIOLO ca părinte al contabilității și despre ХОЗРАСЧЕТ, chestii care în mintea mea se băteau cap în cap, căci dacă Luca PACIOLO era tăticul contabilității, ХОЗРАСЧЕТ avea deja împământenită autofinanțarea și nu se mai justifica decât ca act de slugărnicie, pentru a evidenția supunerea față de contabilitatea comunistă, cu rădăcini în planificarea bolșevică rigidă, dogmatică și bizară.


(05 aprilie, 2025)

Preluarea emisiunilor tv prin INTERVIZIUNE

Dacă țările Europei de Vest aveau EUROVISION pentru preluarea emisiunilor de televiziune de la o țară la alta, țările lagărului comunist aveau INTERVIZIUNE sau  ИНТЕРВИДЕНИЕ cum apărea pe micile ecrane. Prin intermediul rețelei de televiziune dintre țările comuniste am reușit să văd la televizor:
- spectacolul de balet Lacul lebedelor cu Maia PLISEȚKAIA,
- spectacolul de le Circul Mare din Moscova,
- opera Cneazul IGOR a lui Alexander BORODIN,
- înmormântarea lui Leonid BREJNEV din noiembrie 1982,

- demonstrațiile militate de la Moscova de 7 noiembrie,

- Olimpiada de la Moscova din 1980.
Transmisiunile erau alb-negru și nu de puține ori aveau loc întreruperi, iar calitatea imaginii și a sunetului era în suferință. Totuși, pentru vremurile acelea și mă refer la anii '60, '70, '80, era ceva cu totul special, mai ales pentru faptul că la noi înmugurise un soi de revoluție culturală după tezele din 6 iulie 1971, iar singura cale de a mai evada era televiziunea bulgară ale cărei programe se prindeau cu antene improvizate și cu ligheane din aluminiu orientate cu mare grijă.

(05 aprilie 2025)

19 martie 1965 a fost într-o vineri

Eram elev în ultima clasă de liceu în 19 martie 1965, ziua în care a murit Gheorghe GHEORGHIU-DEJ. Aveam ore dimineața când a venit un profesor și ne-a zis să mergem în curtea liceului la careu. Când am ajuns acolo, ca un făcut, am văzut cum profesoarele și colegele mele și-au pus pe cap baticuri negre. Era semn că cineva murise. A luat cuvântul directorul liceului, care ne-a zis că în acea dimineață a murit tovarășul Gheorghe GHEORGHIU-DEJ, primul secretar al partidului Muncitoresc Român și președinte al Consiliului de Stat. Am văzut cum au mai luat cuvântul profesoare care cu lacrimi în ochi și cu vocea tremurândă vorbeau despre marele dispărut. N-am înțeles cum profesoare pe care regimul comunist le desființase pur și simplu, aveau puterea să vorbească despre Gheorghe GHEORGHIU-DEJ și să-l mai și plângă. Atunci mi-am dat seama că victimele își plâng călăii, trăsătură prea des întâlnită la noi și la câini, care se gudură pe lângă stăpânul care-l ia la șuturi.

A doua zi, toate ziarele îl arătau pe Gheorghe GHEORGHIU-DEJ pe catafalc, stând cu mâinile pe lângă corp, cum se obișnuia la comuniști, nu cu ele pe piept așa cum sunt așezate mâinile la creștini ortodocși. La televizor vedeam imagini cu oamenii veniți de peste tot să-i aducă un ultim omagiu lui Gheorghe GHEORGHIU-DEJ. Unii erau triști, dar erau și bărbați, dar și femei care plângeau în hohote. Am văzut la televizor înmormântarea lui Gheorghe GHEORGHIU-DEJ și cripta lui de la Monumentul Eroilor Socialismului, din Parcul Libertății, ca peste ani să văd cum rămășitele pământești ale liderilor comuniști au fost scoase din acel monument și duse spre a fi înhumate în pământ, așa cum s-a întâmplat cu trupul lui STALIN care a fost scos din mauzoleu și îngropat la zidul Kremlinului.

Apropiații din anturajul marelui dispărut au cinstit memoria acestuia numind orașul Onești pentru câțiva ani cu Gheorghe GHEORGHIU-DEJ, oferint numele de Gheorghe GHEORGHIU-DEJ Institutului Politehnic București, actuala Universitate Politehnică București și s-au angajat să publice operele complete ale lui Gheorghe GHEORGHIU-DEJ, lucru care nu s-a întâmplat, drept care următorii conducători ai partidului sau ai țării, au publicat operele din timpul vieții, știind că după plecarea dintre cei vii, nimeni nu se va mai gândi la ei și la operele lor, care sunt doar scrieri de ocazie și cuvântări oarecare.


(05 aprilie 2025)

IAROVIZAREA lui DOKUCEAEV

Îmi aduc aminte că la școală am aflat că în URSS se proceda la IAROVIZAREA cartofilor. Învățătoarea ne-a zis că un savant sovietic pe nume DOKUCEAEV a inventat procedeul numit IAROVIZARE. Cartofii erau ținuți peste iarnă la o temperatură scăzută, dar constantă, fără să înghețe, după care erau plantați primăvara în pământ, chiar după ce erau tăiați în patru părți. Am venit plin de știință acasă și pe un ton nepotrivit i-am zis mamei cum să procedeze cu cartofii, ca să învețe și dânsa după  metodele științifice ale lui DOKUCEAEV. mama m-a ascultat în tăcere. Eu aveam frați mai mari decât mine și după ce eu mi-am terminat expozeul, o soră mai mare, s-a uitat la mine și mi-a zis:

- Dar mama face treaba asta dintotdeauna...

Mama a completat-o:

- Și mama și mama mare Orcegioaia făcea tot așa. Ea îngropa cartofii după ce-i acoperea cu paie. Noi n-o facem, că avem magazia, unde nu e nici frig, nu e nici cald...

Când a venit tata, mi-a zis că apa caldă n-au inventat-o nici americanii, nici rușii și nici alții în ultima sută de ani. Au trecut mulți ani până să-mi dau seama că era o luptă între comunism și imperialism, pentru a-și demonstra unul altuia superioritatea și de aceea apăreau tot felul de teorii, care mai de care mai stranii.


(05 aprilie 2025)