Grupul țină și revin

Eu aș porni de la lucruri foarte simple și anume:

- cel ce vrea voturi;

- cei care dau voturile.

Cei care votează, eu îi numesc grup țintă și se caracterizează prin niveluri diferite de:

- vârstă;

- cultură;

- opțiuni;

- experiență;

- credință;

- dorințe;

- acceptare;

- evaluare;

- măsurare;

- participare;

- ierarhizare.

Cel care vrea voturi, dacă știe cum să abordeze problema și mai ales dacă își ascultă consilierii va avea o imagine asupra grupului țintă care merge la vot, care votează și care bagă buletinul în urnă. El se va adapta la cerințele persoanelor din grupul țintă și va construi mesaje care să fie:

- înțelese;

- acceptate;

- urmate;

- determinante;

- propagate;

- comparate;

- crezute.

În caz contrar, în mintea celui ce vrea voturi este creat un grup virtual, așa cum și-l imaginează el și toate acțiunile sunt planificate pentru grupul virtual, dar sunt prezentate grupului real.

Sunt deja două mulțimi, mulțimea persoanelor reale, mulțimea persoanelor virtuale și există următoarele posibilități:

- cele două mulțimi sunt disjuncte;

- intersecția lor este nevidă;

- mulțimea virtuală o include pe cea reală;

- mulțimea reală o include pe cea virtuală.

Cel mai rău este cazul în care intersecția dintre cele două mulțimi este mulțimea vidă, lucru care arată că doritorul de voturi este rupt de realitate. Grupul țină real este esențial să fie cunoscut de către cel ce vrea voturi și acesta trebuie să găsească limbajul de comunicare adecvat. Altfel, va zice că l-a învins sistemul, deși el s-a învins singur, căci s-a adresat în exclusivitate, grupului țintă virtual.

(04 februarie 2017)

Avocatul și profesorul Gheorghe PIPEREA

Trebuie să recunosc că până în vară când i-a refuzat pe liberlali, n-am știut nimic de avocatul  Gheorghe PIPEREA. Din vară am urmărit mai atent aparițiile acestuia și le caracterizez ca fiind:
- argumentate;
- echilibrate;
- solide;
- decente;
- politicoase;
- concrete;
- aplicate;
- detaliate;
- clare;
- în cunoștință de cauză;
- la obiect.

Am înțeles de ce Gheorghe PIPEREA nu a vrut să se amestece în lumea politică. El vine dintr-o altă zonă și lui îi trebuie acea libertate care slujește caracterele puternice, persoanelor foarte bine pregătite profesional și care exercită o meserie la cote dintre cele mai înalte. Avocatul și profesorul de drept comercial Gheorghe PIPEREA, prin aparițiile sale în emisiuni tv ridică foarte sus ștacheta abordărilor, eclipsându-și partenerii de platou. În serile acestea foarte fierbinți, profesorul PIPEREA prin tot ceea ce a spus a dovedit că trebuie ascultat chiar și de persoane îmbibate de lozinci.

Admirație totală, maestre, Gheorghe PIPEREA!

(03 februarie 2017)

Masa critică

Am văzut la o înmormântare un fiu care-și jelea tatăl mort și se dădea cu capul de marginea sicriului spunându-și toate păsurile și regretând amarnic tot ce făcuse. Și făcuse acel fiu, care era un bărbat de vreo treizeci de ani, cât un munte, care nu muncise la viața lui nicio oră. Defunctului îi plesnise inima tocmai când s-a dus să-și vadă fiul încătușat pentru o încăierare într-un club, fiu care era beat clei și bătut, dar și el bătuse la rându-i. Degeaba regreta malacul, căci mortul de la groapă nu se mai întoarce.

Pe listele de alegători au fost înscriși 18.881.604 persoane. Dacă în 11 decembrie 2016 se prezentau la vot în jur de  17.500.000 și cel puțin 17.000.000 de buletine erau anulate, cu siguranță că avea loc acea restartare de cate vorbește prezidentul IOHANNIS, căci reformarea clasei politice din interior este numai o iluzie, gustul ciolanului și atracția spre câștiguri pentru muncă de noncalitate sunt la niveluri nemaiîntâlnite ca să se producă vreo restartare în partide.

Acum mai există șansa unei restartări, dar aceasta presupune atingerea unei mase critice, cu peste 17.000.000 de cetățeni onești, pașinici și tăcuți în stradă, fără ca politicieni să încerce să confiște puritatea mesajelor lor. Clasa politică se va autodizolva de la sine, se va trece la crearea de noi lideri, de obținerea de noi mesaje și numai în acest fel se va produce restartarea de jos în sus, căci nimeni niciodată nu va mai îndrăzni să facă altceva în afara cinstei, onoarei și mândriei de a aparține acestui popor măreț care este poporul român, unicul popor român, biruitor în istorie prin vitejia și atitudinea lui curajoasă, rațională și orientată spre progresul real al nostru al tuturor.

(03 februarie 2017)

In interviu catastrofal

Rar mi-a fost dat să văd un reporter care are un invitat și face un interviu, dar care vorbește el și numai el. Adică, în loc să ascult ce zice George MIHĂIȚĂ despre rolul lui Cocoșilă de la teatrul Act, o auzeam pe reporterița Marina și nu mai știu cum, căci așa i se adresa actorul. Vorbea, vorbea și nu se mai oprea insa. Făcea o demonstrație de cultură, care nu mă interesa. Aveam în față un mare actor și ce ar fi spus acesta aș fi vrut să aud. Despre bucătăria rolului doream noutăți. Am explicația de ce lumea nu consideră util să vizioneze tvr3. Pentru că toți reporterii vorbesc cu mult mai mult decât invitații. Așa s-a petrecut și în cazul maestrului George MIHĂIȚĂ care spunea ceva printre picături despre rolul lui Cocoșilă. Era bruiat de o avalanșă de considerații contraproductive ale amfitrioanei, ale cărei intervenții erau enervante, lungi, obositoare și neavenite.
Ori acea Marina și nu mai știu cum, nu se mai oprea din tot felul de paranteze și considerații. De aceea am închis televizorul și am considerat că probabil voi merge să văd piesa dacă locația unde se joacă are loc de parcare. Altfel, nu.

(04 februarie 2017)

Țările lagărului socialist

După terminarea celui de al II-lea război mondial, s-a format lagărul socialist, care a inclus următoarele țări:

URSS

Polonia

România

Bulgaria

Ungaria

Chehoslovacia

RD Gremană

Albania.

Mai târziu s-a alătura Cuba, dar într-un alt context.

Lagărul socialist includea:

- țări prietene;

- țări unde comuniștii erau la putere;

- țări cu aceeași doctrină;

- coordonarea planurilor cincinale;

- întrajutorarea reciprocă;

- alianța militară;

- rubla convertibilă.

Îmi aduc aminte cum toți secretarii partidelor comuniste participau la congresele PCUS.

Îmi aduc aminte cum toți secretarii generali mergeau alături de NS Hrusciov la New York la ONU cu același vapor Baltika.

Îmi aduc aminte cum dacă ploua la Moskova, în toate celelalte capitale oamenii își deschideau umbrelele.

Se dorea ca toată lumea să învete în școală limba rusă, ceea ce s-a și întâmplat, numai că de vorbit lumea n-o vorbea.

Îmi aduc aminte cum în 1956 și în 1968 armatele prietene au intervenit pentru a salva comunismul, prima dată de revoluția din Ungaria și mai apoi de primăvara de la Praga.

Îmi aduc aminte de un economist Valev care vorbea de complexe și noi ne transformam în agricultori și se distrugea industria noastră. Suntem în anul 2017, și.

Îmi aduc aminte că un doctrinar comunist a zis că dacă țările lor, comunismul nu va aduce prosperitate reală, așa cum a venit ca mod de producție artificial, tot așa va dispărea, ca vântul și ca gândul. Chiar Stalin a încercat să facă multe pentru adâncirea prieteniei dintre țările socialiste și după el și ceilalți și-au dorit același lucru. Numai că propsperitatea nu s-a arătat, pentru că una este ce este scris pe hârtie ca principii și alta este ce se întâmplă în realitate, adică menținerea diferențelor și chiar adâncirea decalajelor dintre țările membre ale lagărului socialist.

Pentru unii absurzi și pesimiști, se zice că istoria se repetă. Aceeași scenă, cu alți actori. Aceiași actori în alt decor. Sunt numai jocuri de cuvinte. E un câștig să văd Europa cu cartea de identitate și să nu mai stau pe la cozi la ambasade, așa cum făceam până în 2007.

Nu fac nici analize, nu pun nimic în paralel, căci oricum istoria nu se repetă din moment ce timpul nu am cum să-l dau înapoi, oricât aș vrea eu.

(03 februarie 2017)

Chestia cu ursul

Există un proverb: azi joacă ursul la mine, mâine joacă la tine. Înseamnă altfel spus, că nu este bine să te bucuri de răul altuia. Am văzut nenumărați jurnaliști careși frecau mâinile de bucurie, când tovarăși de breaslă de-ai lor erau în necaz. Viața, cât este ea de complicată, i-a adus și pe ei în aceeași situație. Se uită după ajutor și exact de la cei cu care erau în gașcă, la ananghie le-au întors spatele. Exact cei în care ei au dat, acum le sar în ajutor, dar nu uită să le reproșeze tarele trecutului lor. Eu am o vorbă: niciodată o slugă n-are cum să se comporte ca un boier. Și mai am o vorbă: stăpânul când nu mai are nevoie de slugă, o îndepărtează cu un șut puternic, însoțită de disprețul său. 

Se știe că stăpânii nu-și respectă niciodată slugile, mai ales atunci când la ușa lor este mare înghesuială, căci pupăturile părților celor moi este meserie mult mai ușoară decât prostituția pe centură. Slugile o consideră loialitate, noblețe și chiar datorie de onoare. Stăpânii nu-i consideră altceva decât niște vidanjori utili exact pentru a face curățenie, căci dejecțiile nu se îndepărtează cu mijloace mecanice, cu mături sau cu lopeți.

Este vorba, toată lumea știe despre ce. Numărul 38 spune totul.

(03 februarie 2017)

Dantura lui A.L.

C. L. apare excesiv de des la televizor. Nici nu știu ce zice, dar zice. Nu înțeleg nimic, pentru că în loc să ascult ce zice, eu îi analizez dantura absolut nelucrată. La banii lui, ar fi trebuit să aibă o dantură dacă nu de vedetă de film american, cel puțin una curățată cu atenție de un stomatolog foarte bun. Eu am niște chestii care mă distrag, precum:

- mâneca descusută sub braș a Patriciei Kaas la concertul de la București plătit de o rețea de mobile;

- un student care scrie cu stânga și stă în primul rând când eu predau cursul, fără a citi de pe foi;

- persoanele care mestecă gumă când eu vorbesc liber;
- ciorapii cârpiți la balerini;
- nasturele rupt de la sacoul unui orator plin de el;

- musca de pe fruntea unui invitat la un show tv.

Respectivii chiar dacă sunt superbi, chiar dacă spun lucruri nemaipomenite, pe mine m-au pierdut. Au ei un nu știu ce, care mă fac să mă concentrez pe altceva și ei chiar dacă spun lucruri geniale, nu-i mai urmăresc pentru că nu am capacitatea să mai fac și acest lucru din moment ce întreaga mea atenție este concentrată pe un detaliu absolut nesemnificativ. Acum este dantura lui A. L. personaj deloc sărac în condițiile în care stomatologia are progrese excepționale și nici durerile nu mai sunt cele de acum 30 de ani. Am mai văzut un domn care tot așa are o problemă cu partea dreaptă de sus a danturii, dar cred că este în lucru. Nici dantura lui Ion Iliescu nu era fără cusur, tocmai pentru că era perfectă, inuman de perfectă.

În opinia mea, dantura îl definește pe fiecare dintre noi 100%. Unul cu bani și fără dinți în gură este un fricos. Unul cu bani și cu o dantură naturală și îngrijită este omul care știe ce vrea de la el și va cere și altora lucruri importante. Unul fără bani dar cu dantură ca lumea este sănătos și de aici începe orice dialog. Omul fără dantură bună, va ține mâna la gură când vorbește, arătând și o notă de falsitate. Omul cu bani și cu dantură neîngrijită și pe care și-o mai și expune, arată cât de mult îi disprețuiește pe cei din jur.

(03 februarie 2017)