Ceva din propria noastră istorie

Avem uneori aerul că totul ne nemulțumește. Ceea ce este în jurul nostru nu e tocmai ceea ce am dori noi să fie. Există și sloganul:
Vrem o țară
Ca afară!
Excepțional, numai că pentru așa ceva trebuie îndeplinite câteva condiții, dintre care enumăr:
- să nu se mai fure atât de mult din banul public;
- existența mâinii de lucru cu nivel de calificare foarte ridicat;
- prezența unor bărbați de stat adevărați care să dea direcția;
- implementarea principiului onoarei.
Intotdeauna fiecare din noi am fost dominati de comparațiile făcute mai ales în defavoarea noastra.
Magnetofoanele AKAI sunt perfecte, noi nici nu avem.
Mașinile de teren TOYOTA sun speciale, ARO  244D pe motorina nu e fiabil.
Cămășile BRAICONF sunt drăguțe dar o cămașă BOSS e cu totul deosebită.
Stiloul FLARO e bun, dar nu se compara cu un MONT BLANC.
Ceasurile OREX sunt prea banale în raport cu un OMEGA.
Un concediu la MAMAIA este cu mult sub cel de pe COASTA de AZUR.
Calculatoarele păersonale IBM sunt cu mult peste JUNIOR-ul făcut la IIRUC.
Pentru orice găseam și termenul de comparație, fără a fi nici snobi, nici lipsiți de patriotism, ci numai exigenti mai mult decât trebuie.
Azi, lucrurile sunt foarte simple. Aautoturismul de teren ARO 244D nu mai există. Ceasurile OREX au dispărut de pe piață pentru că nu se mai fabrică. Nici stilourile FLARO nu mai exista. Cât privește stațiunea MAMAIA, e o poveste lungă dar nu prea frumoasă legată și de o barieră și de prețurile absolut necorelate cu calitatea serviciilor sau corelate în rău.
N-am scris nimic despre ceea ce producea fabrica Elentronica-Băneasa. Am lăsat la urmă pentru că ieri, la Sala Radio din strada  Gen. H. M. Berthelot 60-64, am vazut undeva într-un colț întunecos ceva care mi-a reaprins amintiri uitate pe nedrept. Este vorba de un exponat de acolo, aparatul de radio MAESTRO stereo. Doamne, ce multe lucruri mi-a răscolit când l-am văzut acolo.
Când l-am cumpărat nu avea decodorul de stereofonie.
L-am cumpărat și l-am montat singur într-o noapte.
Am mers și la o cooperativă mi s-a dat OK să-l utilizez că făcusem o treabă excelentă.
Pe programul III al radoiului din București la anumite ore erau emisiuni stereo. Și ce emisiuni erau!
Ce muzică adevărata era transmisă! Puțin, dar bun.
Nu l-am comparat cu nimic nici atunci și nici acum pentru că acel aparat de ardio îmi rezolva toate cerințele în planul muzicii, așa la nivelul meu de ascultător, care în liceu nu ratasem nicio transmisie de la Scala cu spectacole avându-i pe Mario del Monaco, Victoria de Los Angeles sau pe Laria Callas ca soliștii. Crainicul făcea o prezentare și povestea ce se întâmpla în fiecare act. 
Calitatea sunetului era tot timpul foarte buna la MAESTRO stereo și boxele formau cu pozitia mea un trunghi echilateral daca erau unite cele trei puncte cu linii imaginare.

(30 ianuarie 2016)