Regret! N-ați fost un milion...

Când văd câteva mii de oameni fluturând steaguri, vorbind la megafoane și apoi mărșăluind pe bulevardele Bucureștiului, mi se face milă de lipsa de aderență a celor care se consideră nedreptățiți de CCR care le-a anulat alegerile, arătând că ei sunt o forță, chiar adevărata forță. Dacă chiar ceea ce a făcut CCR anulând alegerile prezidențiale, reprezintă marea nedreptate simțită de popor, nu de câteva zeci de mii de votanți, numărul celor care protestează, ar trebui să fie de ordinul a cel puțin 1.000.000 de cetățeni, doar pentru a reprezenta 5,5% dintre cetățenii cu drept de vot. Dacă un post Tv a zis că azi 12 ianuarie au fost în piață 50.000 de cetățeni, ei reprezintă numai 0,27% din totalul celor cu drept de vot, adică mult prea puțin ca să conteze în economia deciziilor dintr-un stat, oricare ar fi acesta, de drept sau nu. Cei ce se consideră o forță, trebuie să demonstreze că sunt o forță. dacă luăm numărul votanților lui Călin GEORGESCU de la primul tur 2.120.401, vom vedea că 50.000 de cetățeni care au mărșăluit pe bulevardele capitalei reprezintă numai 2,35% ceea ce este prea puțin și semnificația asociată este descurajantă pentru a trage concluzii că ceva se va întâmpla în plan decizional, la nivelurile superioare ale deciziei politice sau administrative. Și un milion de participanți la mitinguri sau la demonstrații nu este suficient, pentru a se trage o concluzie cu rezonanțe profunde în societate. Ceea ce se întâmplă este doar un joc de imagine sau de glezne ca în fotbalul puștilor de pe maidan.


(12 ianuarie 2025)