Când eram elev de liceu cumpăram revistele de literatură și citeam. Citeam și poeziile din Scânteia și Scânteia tineretului. Acolo, uneori erau suplimente de literatură. La loc de frunte se aflau versurile lui A. E. BACONSKY, poet care propaga mesajul partidului. El părea un versificator ceva mai cultivat decât alți poeți primitivi, care erau exponenții unui proletcultism vulgar, dus până spre pornografie ca sens și ca semnificație.
Uneori, A. E. BACONSKY avea și altfel de versuri. Am înțeles că la 3 poeme politice se strecura și un poem mai altfel, cu o altă încărcătură. Apreciam acele versuri mai speciale, dar apăreau și bălăriile fără valoare semnate tot A. E. BACONSKY. N-am reținut niciun vers al acestuia, deși am citit pe nerăsuflate traducerea versurilor lui QUASIMODO și m-a impresionat un poen care avea un singur vers. Era frumos tradus, ceva de felul: Copacul bătrân înverzește și trunchiul îi e putregai. Abia acum am înțeles semnificația acelui vers, când bătrânețea s-a năpustit asupra mea și m-a năpădit, deși îmi cred sufletiul tânăr.
(23 octombrie 2018)
No comments:
Post a Comment