Sunt mândru de mine

Am toate motivele să fiu mândrul de mine.

În primul rând, sunt mândru de mine că am început proiectul 365 împotriva României.

În al doilea rând, sunt mândru de mine că azi am finalizat proiectul 365 împotriva României.

În al treilea rând, sunt mândru de mine că mi-a respectat ritmicitatea.

În al patrulea rând, sunt mândru de mine, că nu am abdicat de la principiile definite inițial.

În al cincilea rând, sunt mândru de mine că nu m-am lăsat influențat.

În al șaselea rând, sunt mândru de mine că mi-am păstrat echidistanța.

În al șaptelea rând, sunt mândru de mine că nu m-am repetat într-un mod stupid și simplist.

În al optulea rând, sunt mândru de mine că nu m-am schimbat în rău, scriind acele lucruri.

În al noulea rând, sunt mândru de mine că am avut capacitatea să accept sugestii.

În al zecelea rând, sunt mândru de mine că mi-a venit ideia și am lucrat de unul singur.

În rest, totul este poveste și faptul că am terminat cu mult înainte de 1 Decembrie 2018, deși am început ceva mai târziu, arată că am scris cu mult mai mult de un articol pe zi. A trebuit să mă concentrez să gândesc zilnic multe articole despre oameni foarte diferiți. Pe unii nu i-am inclus acolo, deși o meritau cu prisosință. N-am făcut-o pentru că i-am considerat mult prea proști ca să-mi pierd eu timpul cu ei și să le mai și dau apă la moară să se umfle în pene, ei nefiind indivizi de prim plan nici ca politicieni, nici ca profesioniști și nici ca oameni.

Acum, în anul centenarului Marii Uniri, când se fac  șușe, când toată lumea se ceartă, când nu s-a făcut nicio lucrare semnificativă, ar fi și nefiresc ca eu să mă pun în fruntea celor care ridică osanale unor oameni banali, șerși și neserioși, care sunt ceea ce sunt, adică oameni mici, fără idei, fără idealuri, fără măreție și fără viziune, ar fi o atitudine de neiertat a mea față de mine. Deci.

(25 octombrie 2018)