Cei care înjură PSD-ul

Văd că deputații și senatorii din opoziție înjură PSD-ul. Foarte bine! Foarte frumos! Foarte crocant! Foarte, foarte foarte! Eu am însă niște nedumeriri:

• PSD-iștii au propus mărirea indemnizațiilor de deputat și de senator, ceea ce este un lucru foarte urât mirositor venind din partea ciumei roșii, drept care propunerea trebuia clar să nu aibă niciun vot de la opoziție și toți deputații și senatorii opoziției să returneze la buget acea parte care a rezultat după mărire, cu o scârbă, un dispreț și o ură adecvate și în concordanță cu uriciunea pe care o degaje PSD-iștii ca forme dă viață;
• PSD-iștii au mărit punctul de pensie și toți pensionarii care-i urăsc așa de mult pe aceștia ar trebui să meargă la poștă și să depună plini de dispreț diferența, căci niciodată nu trebuie să primească ceea ce dușmanii lor le oferă, căci în mândria lor nu trebuie să pună mâna pe ceea ce ciuma roșie de oferă, considerând că nu este nici moral și nici drept;
• PSD-iștii le-au dat din urmă banii reținuți din 2010, avcei 25% care de fapt au fost mult mai mulți și în mod firesc și cinstit ar fi ca toți cei ce iubesc cinstea, dreptatea și sunt împotriva PSD-ului, să nu ridice acele sume și mai mult, să ceară ca acea reținere de 25% să rămână operațională și în ziua de azi; mai mult, cei care acum se arată disprețuitori față de cei ce le dau, au obligația să ducă disprețul până la capăt și să ridice imne celui ce le-a luat.

Este adevărat că acum sunt perioade dificile. dacă nu s-ar fi produs alternanță la putere, cu siguranță aș fi arătat cu degetul spre o anumită direcție și m-aș fi manifestat ca atare. Numai că a avut loc alternanța la putere și nefericirea a avut caracter generalizat, căci COCOPA și CNAICO-Consiliul Naţional de Acţiune împotriva Corupţiei şi Crimei Organizate, s-au dovedit construcții tot atât de bizare precum cele din ziua de azi, căci nu structurile contează, ci oamenii care le populează, le însuflețesc și le fac sau nu funcționale.

Eu știu un proverb: unde scuip, nu ling. Nu se aplică de către cei ce care scuipă și apoi ling asiduu.

(22 decembrie 2017)

Agenda, punctualitatea și managementul

Erau niște bancuri pe vremea comunismului din care rezulta că românul nu este punctual că stătea la tot felul de cozo pentru a lua de-ale gurii. Acum epoca aceea este apusă și mâine se împlinesc 28 de ani, dar prostul obicei al românului care întârzâie persistă pentru că:

- românul nu are o agendă;

- românul crede că memorează totul;

- românul crede în puctualitatea RATB;

- românul are un alt timp decât cel planetar;

- românul are capacitatea de a sescuza;

- românul știe să găsească motive obiective.

În realitate, dacă am avea o foaie de hârtie cu atâtea rânduri câte săptămâni are anu și atâtea coloane câte zile are săptămâna, cu siguranță ne-am nota acolo totul și nu am avea:

- suprapuneri de activități;

- evenimente aleatorii;

- neglijearea de momente;

- nepotriviri specifice;

- supraîncărcări de zile;

- așteptări ale altora.

O agendă simplă, necopertată, neaurită, simplă și funcțională ne-ar permite să programăm tot ce facem și să devenim simboluri ale corectitudinii, punctualității și eficienței, căci nu ne-am mai lălăi fără rost și nu ne-am găsi tot timpul în cotratimp, în cotraofensivă și n-am mai fi contraproductivi.

Punctualitatea ne-o facem noi dacă avem toate marjele de timp în calculele noastre atunci când ne dorim să ajungem într-un loc la un anumit moment.

Niciodată nu trebuie să ne fixăm să plecăm din punctul A spre punctul B în timpul X dacă întotdeauna distanța s-a parcurs în timp de 3*X. Niciodată nu trebuie să fim atât de optimiști că succesul nostru va fi total dacă suntem nepunctuali.

În management agenda este esențială, dar nu este agenda aceea destinată a controla subalternii dacă și-au îndeplinit sau nu sarcinile ale căror termene chiar subalternii le-au scris în agenda șefului. managementul zice că însuși șeful trebuie să fie un exemplu, deci el trebuie să arate că are o agendă și să impună celor din jur să aibă și ei. În agendă eu propun să se hașureze zilele importante din viața fiecăruia dintre noi și zilele de concediu. Ar trebui ca toată lumea să țină seama de agenda fiecăruia și să respecte ceea ce este înscris, fără a se face excese nenecesare precum:

- chemarea din concediu;

- fixarea de activități de pe o zi pe alta;

- schimbări repetate de date;

- cancelări de evenimente în ultimul moment.

O schimbare de atitudine se impune și la nivelul de management dar și la nivelul executanților, pentru că toți trebuie să aibe agende personale și toți trebuie să facă exact ceea ce trebuie ca munca să se desfășoare fără stres și cât mai eficient. 

(21 decembrie 2017)

Cele mai înalte clădiri din China

Am urcat etajele corespunzătoare turnurilor din București. Acolo au fost cel mult 37 etaje. Mi-am propus să trec la lucruri mai serioase. De aceea am abordat turnurile din unele orașe ale R.P. Chineze. Acolo sunt nenumărate astfel de turnuri. Dar ca să-mi fie mai ușor am luat dintre acestea numai pe cele care au număr de etaje divizibil prin 8 pentru a nu mă încurca eu în numărătoare, căci blocul meu are o etaje. Pun niște monezi într-un buzunar și când am ajuns la etajul al VIII-lea trec o omonedă în celălalt buzunar. Când am epuizat monedele din primul buzunar, înseamnă că mi-am atins obiectivul în ceea ce privește ascensiunea pe ziua respectivă.
(23 iulie 2017) Turnul One Lujiazui din orașul Shanghai cu înălțimea de 265 m și cu 47 etaje. Eu am                          urcat de altfel 48 de etaje.
(24 iulie 2017) The Masterpiece Tower din Hong Kong cu înălțimea de 261 m 64 etaje.
(23 iulie 2017) Bank of China Tower din Hong Kong cu înălțimea de 367 m 72 etaje
(23 iulie 2017) CITIC Plaza din orașul Guangzhou cu înălțimea de 391 m și cu 80 etaje
(23 iulie 2017) Kingkey 100 din orașul Shenzhen  cu înălțimea de 441.8 m  și cu  100 etaje
(23 iulie 2017) World Financial Center din orașul Shanghai cu înălțimea de 492 m și cu 101 etaje
(23 iulie 2017) Shanghai Tower din orașul Shanghai cu înălțimea de 632 m și cu 128 etaje.
Visul meu este de a urca cele 163 de etaje câte se urcă în Burj Khalifa, dar mai este până atunci. Mai trebuie să mă antrenez.
(23 iulie 2017)
 

Antrenamentul din 19 decembrie 2017

A este o zi frumoasă.
Diseară vine Moș Nicolae.
Îmi fac cadou acest urcat de scări.
Am urcat de 13 ori scara., adică 104 de etaje.
Nu mai scriu cam ce turnuri din lume aș fi escaladat că am mai scris. Merită să fac un inventar la ceea ce am făcut până acum şi pun în tabelul de mai jos cum au stat lucrurile.

Ziua	Nr. etaje
23 iulie 2017	47
24 iulie 2017	64
29 iulie 2017	100
27 nov. 2017	40
28 nov. 2017	72
29 nov. 2017	104
01 dec. 2017	40
04 dec. 2017	64
07 dec. 2017	80
10 dec. 2017	120
12 dec. 2017	163
19 dec.2017	104

Zilele trecute cineva m-a întrebat dacă cele 163 de etaje înseamnă tot atâtea trepte câte au etajele de la Burj Khalifa şi dacă pe etaj acolo sunt tot 16 trepte ca la mine în bloc. Voi face săpături să aflu mai exact, dar până una-alta 163 de etaje sunt 163 de etaje şi punct. Restul e cârcoteală.
(20 decembrie  2017)



(06 decembrie  2017)
(07 decembrie  2017)
(08 decembrie  2017)
(09 decembrie  2017)
(10 decembrie  2017)
(04 decembrie  2017)
(11 decembrie  2017)
(12 decembrie  2017)
(13 decembrie  2017)
(14 decembrie  2017)
(15 decembrie  2017)
(16 decembrie  2017)
(17 decembrie  2017)
(18 decembrie  2017)
(19 decembrie  2017)
(20 decembrie  2017)
(21 decembrie  2017)


Antrenamentul din 06 decembrie  2017
Antrenamentul din 07 decembrie  2017
Antrenamentul din 08 decembrie  2017
Antrenamentul din 09 decembrie  2017
Antrenamentul din 10 decembrie  2017
Antrenamentul din 11 decembrie  2017
Antrenamentul din 12 decembrie  2017
Antrenamentul din 13 decembrie  2017
Antrenamentul din 14 decembrie  2017
Antrenamentul din 15 decembrie  2017
Antrenamentul din 16 decembrie  2017
Antrenamentul din 17 decembrie  2017
Antrenamentul din 18 decembrie  2017
Antrenamentul din 19 decembrie  2017
urcat etaje,

A fost o zi cam urâtă.
Am urcat de 8 ori scara., adică 64 de etaje.
Nu mai sciu cam ce turnuri din lume aș fi escaladat.

Legea răspunderii magistraților

Marx a vorbit despre comunism că este visul de aur al omenirii. Zic eu acum după aproape 150 de ani că legea răspunderii magistraților este visul de aur al românilor. Omenirea a avut comunis, pesye 50 de ani și nu a știut după aceea cum să scape de el, noi avem de ieri votată în Senat legea răspunderii magistraților, lege în care peste 90% din populație și-a pus toate speranțele după principiul caprei vecinului, căci dacă toți răspundeau pentru ceea ce fac, să răspundă și magistrații.

Nu avem autostrăzi pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

Se dărâmă autostrăzile pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

Avem 40% analfabetism pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

Populația este săracă pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

Nu se absorb fonduri europene pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

Presa este de foarte proastă calitate pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

Nu muncim ca lumea pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

Politicienii se bălăcăresc și huzuresc pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

În restaurante să servesc mâncăruri reîncălzite pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

Lumea aruncă gunoaiele de la balcoane pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

Scriitorii nu-și publică romanele de sertar pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

Noi nu avem niciun laureat de Nobel pentru că nu am avut o lege a răspunderii magistraților.

În sfârșit, ieri a fost tăiat răul de la rădăcină. Avem de ieri o lege a răspunderii magistraților! DE la momentul în care această lege va fi promulgată, anul 2018 va avea cu certitudine 365 de zile, noi vom trăi într-o țară fix cu 4 anotimpuri, boschetarii vor lectura cu ritmicitate, asiduitate și cognoscibilitate din opera eternului și frustratului candidat la premiul Nobel, autostrăzile se vor perpetua întru construire, iar politicienii vor solicita în Piața Victoriei reducerea indemnizațiilor până la nivelul salariului minim pe economie, iar liderii de sindicat vor înspăimânta națiunea doar când se încruntă că vor fi în stare să scoată în stradă cele 5.000.000 de salariați, iar pensionarii vor fi atât de fericiți încât starea aceasta îi va duce spre o anume destinație. Legea răspunderii magistraților va face ca accelerația gravitațională să fie cu mult mai mică decât 9.80665, undeva la 5,7% cât este creșterea economică din 2017, ceea ce ne va face să se instaleze o anume automulțumire ancestrală. Vivat!

(20 decembrie 2017)

Anita HARTIG, marea soprană Anita HARTIG

Pe programul TVR 3 în miez de noapte, am avut prilejul s-o văd și s-o ascult pe soprana Anita HARTIG, cântând în rolul Mimì din opera La bohème a marelui compozitor italian  Giacomo PUCCINI. Era o înregistrare a spectacolului de la Opera Națională din Cluj-Napoca.

În primul rând, soprana Anita HARTIG este cu totul altceva în raport cu întreg spectacolul.

În al doilea rând am reușit să recunosc ariile celebre și să conchid că erau interpretate la superlativ.

În al treilea rând, Anita HARTIG a dominat scena, lucru care se vedea de la mare distanță.

În al patrulea rând vocea ei are un dramatism aparte, care făcea ca rolul să-i fie mănușă.

În al cincilea rând Anita HARTIG cântă și joacă în același timp cu mare naturalețe.

Realmente a fost un moment special tot ce am văzut șidacă uneori teatrele de operă din provincie prezintă spectacole de provincie, cu montări învechite, lente cu sonorizări neadecvate, de data aceasta ceea ce am văzut mi-a amintit de spectacolele văzute de mine cu înregistrări de pe Tv bulgărească de dinainte de 1989 unde erau prezentate integral spectacole de operă sub bagheta lui Herbert von KARAJAN, a lui Riccardo MUTI sau a lui Sir Georg SOLTI. A fost o încântare ceea ce am ascultat și am văzut, căci evenimentele de înalt nivel sunt foarte rare, iar vocea sopranei Anita HARTIG e excepțională, clară, dicție perfectă și despre muzicalitate, ritm și joc orice cuvânt este de prisos.

(19 decembrie 2017)

Antrenamentul din 19 decembrie 2017

Azi 19 decembrie 2017 am ieșit să urc etaje destul de deprimat că ieri:
- s-a ars o siguranță de la tabloul electric;

- s-a defectat microcentrala;

- nu am primit niciun semnal de la meseriașii solicitați.

Am urcat de 13 ori cele 8 etaje de la blocul meu. A fost cu mare ușurință, ceea ce m-a bucurat foarte mult.

(19 decembrie 2017)