Este foarte important să definim cu claritate ce înseamnă oameni fără meserie, de fapt prin opusul conceptului, adică să precizăm ce înseamnă om cu meserie. Un om cu meserie este acela care știe să facă bine ceva anume, folosind anumite resurse, proceduri și timp pentru a atinge un obiectiv bine delimitat. Un om care are o meserie, va avea asociat la numele său de familie sau la prenume un derivat al meseriei.
Meseria de frizer, are ca obiectiv să tundă persoane, folosind foarfece, mașină de tuns și brici. Există o procedură clară după care se face tunsoarea unei persoane. Cel care practică această meserie se numește frizer. Așa se face că se va vorbi despre Ghorghiță-frizerul, Sandu-frizerul, Andre- frizerul, daca Gheorghiță, Sandu și Andrei practică foarte bine și cu succes meseria de frizer și sunt căutați de cetățenii care vor să se tundă fie să se programeze pentru tuns, fie să meargă la frizerie diorect și să aștepte.
Pentru o meserie se merge la școală, se învață totul de la profesori și de la meșteri. După un examen bine structurat se obține o diplomă sau un atestat sau un certificat. Având o patala mânî nu înseamnă că posesorul acesteia este și meseriaș sau este și bun meseriaș. Un om este meseriaș dacă practică meseria și ajunge la cel mai înalt stadiu al calificării, alceva mai sus neexistând.
Tot așa, există meseriile de zidar, tinichigiu, tâmplar, strungar, fizician, pianist, flautist, dirijor, regizor, actor, cântăreț, gropar, săpător de șanțuri, contabil, măturător, bucătar, cercetător știinșific, chirurg, prezicător, striper, prezentator, designer, profesor și tot așa.
O persoană se va prezenta alăturându-și meseria numelui dacă și numai dacă paractică efectiv respectiva meserie. Dacă are numai diplomă care atestă ceva legat de meserie dar nu o practică, este apă de ploaie. Respectivul nu are meserie, ci are o diplomă și atât.
Deci, omul cu meserie:
- știe procedurile legate de meserie;
- execută procedurile corect;
- produce ceva foarte bine definit;
- primește aprecierile oamenilor pentru ce face;
- câștigă cinstit bani din meserie ca să trăiască;
- este recunoscut de cei din jur ca fiind bun în meseria lui;
- urmărește să se perfecționeze tot timpul;
- urcă în ierarhia valorică a celor din branșă;
- aduce îmbunătățiri procedurilor și resurselor;
- știe ce înseamnă calitatea în ceea ce face;
- gestionează foarte bine riscurile;
- îi mulțumește pe toți cei pentru care lucrează.
Cei care nu au meserie, sunt toți ceilalți care nu intră în categoria celor cu meserie. Știan pe unul cu 3 facultăți dar care nu practica pe niciuna, ci era lucrător la un depozit de la o bibliotecă. Un altul făcuse ingineria și matematica. Matematicienilor le vorbea despre cât de inginer era el, iar inginerilor le făcea tot felul de demonstrații să le arate cât de matematician era. Numai că nu făce nimic nici ca inginer și cu atât mai puțin ca matematician.
Cineva care a terminat o facultate de comunicare, trebuie să lucreze efectiv într-un loc de muncă unde comunicarea este esențială. Mă refer la purtătorii de cuvânt, la persoanele care fac texte explicative sau care expun situații ce nu trebuie să lase loc de interpretare. Cineva care face un master în finanțe-bănci, musai trebuie să lucreze într-o bancă sau într-o instituție financiară. Altfel, diploma aceea nu înseamnă decât o foaie de hârtie care atestă doar că persoana a urmat un curs, nu și că lucrează și face treabă bună acolo. Între meserie și profesie există suprapunere doar în cazul în care omul își face meserie cu profesionalism. Profesia de inginer nu-mi spune nimic dacă cel ce se recomandă astfel ,i muncește undeva unde aplică ceea ce a învățat ca să obțină diploma de inginer. Un inginer care face pe jurnalistul și publică romane SF este orice altceva decât un meseriaș în care statul a investit 5 ani să devină el inginer. Aș avea cuvinte de apreciere pentru inginerul care în timpul liber scrie articole, scrie romane, dar muncește în atelierul lui ca inginer și de acolo îi vine prosperitatea. Cât despre doctorate în domenii nepracticate vreodată, îmi vine să vomit. Doctoratul este culmea de atins într-o meserie, nu este o împăunare cu un titlu, care nu se scrie nici pe cruce și nici pe piatra funerară.
Nu vreau să iau la bani mărunți diferite persoane publice care nu-și încap în piele prin ce titluri și ce diplome au, în condițiile în care nu au nicio meserie. Pute pământul de ei, iar mie mi se face lehamite când îi văd cât de plini de ei sunt, în micimea și în mediocritatea lor. La ora actuală, am admirație totală pentru două persoane care practică meseriile lor nobile, deși pozițiile pe care le au le-ar permite să stea departe de ele și să ducă acea viață pe care mulți o duc fără să-și pună problema câtuși de puțin că fac umbră pămâmtului degeaba. O persoană este CI și cealaltă este LD. Admirație acestor meseriași autentici de nota 10 cu felicitări!
(26 noiembrie 2016)
