Vorbim mult și vorbim prost. Turuim ca morile de vânt despre lucruri evidente și aprofundăm chestiuni nerelevante. Nu facem ceea ce ar trebui făcut, adică lucruri temeinice care să nu mai lase loc de interpretări și mai ales de deformări nici dintr-o parte a înfrumusețării, dar nici din partea cealaltă, a sluțirii.
Vorbim despre cultul personalității lui Nicolae CEAUȘESCU și despre nenumăratele slugi care au pus umărul, deloc dezinteresat, de a-i consolida fundamentele, ca edificiul să fie solid, peren și cuprinzător.
Lipsește cartea bine documentată despre cultul personalității lui Nicolae CEAUȘESCU din care să aflăm care sunt pictorii care cu slugărnicie i-au pictat chipul, care sunt poeții care tot cu slugărnicie i-au cântat calități imaginare ale dictatorului, care sunt romancierii care au scris capitole despre fapte imaginare în care acesta era idilizat ca erou, care sunt cei care i s-au adresat în fel și chip de respectivul chiar a început să creadă că este așa cum ziceau respectivii.
O lucrare documentată cu fotografii, cu date statistice, cu extrase din hrisoave, realizată științific, va avea darul de a face pe cei care nu au cunoscut acele vremuri să înțeleagă care au fost resorturile ce i-au determinat pe oamenii cu carențe de caracter să se umilească într-un hal fără de hal și să scoată ceea ce a dus la exacerbarea cultului personalității lui Nicolae CEAUȘESCU. Nu este suficient să-i numim pe X sau pe Y lingăi sau slugi ale regimului, ci să cităm din acea carte fundamentală numărul paginilor care vin să justifice argumentat de ce facem astfel de afirmații.
În lipsa cărții fundamentale, vorbim, vorbim și iar vorbim, dar nu depășim stadiul unui diletantism rudimentar, ceea ce face ca demersul nostru să fie plictisitor, neconvingător și superficial, chiar dacă în proporție de 99,31% avem dreptate, dar nu avem argumentul indiscutabil și de netăgăduit.
(12 august 2022)
Vorbim despre cultul personalității lui Nicolae CEAUȘESCU și despre nenumăratele slugi care au pus umărul, deloc dezinteresat, de a-i consolida fundamentele, ca edificiul să fie solid, peren și cuprinzător.
Lipsește cartea bine documentată despre cultul personalității lui Nicolae CEAUȘESCU din care să aflăm care sunt pictorii care cu slugărnicie i-au pictat chipul, care sunt poeții care tot cu slugărnicie i-au cântat calități imaginare ale dictatorului, care sunt romancierii care au scris capitole despre fapte imaginare în care acesta era idilizat ca erou, care sunt cei care i s-au adresat în fel și chip de respectivul chiar a început să creadă că este așa cum ziceau respectivii.
O lucrare documentată cu fotografii, cu date statistice, cu extrase din hrisoave, realizată științific, va avea darul de a face pe cei care nu au cunoscut acele vremuri să înțeleagă care au fost resorturile ce i-au determinat pe oamenii cu carențe de caracter să se umilească într-un hal fără de hal și să scoată ceea ce a dus la exacerbarea cultului personalității lui Nicolae CEAUȘESCU. Nu este suficient să-i numim pe X sau pe Y lingăi sau slugi ale regimului, ci să cităm din acea carte fundamentală numărul paginilor care vin să justifice argumentat de ce facem astfel de afirmații.
În lipsa cărții fundamentale, vorbim, vorbim și iar vorbim, dar nu depășim stadiul unui diletantism rudimentar, ceea ce face ca demersul nostru să fie plictisitor, neconvingător și superficial, chiar dacă în proporție de 99,31% avem dreptate, dar nu avem argumentul indiscutabil și de netăgăduit.
(12 august 2022)
No comments:
Post a Comment