10 august și diaspora

Noi cei care nu am plecat pentru a îngroșa rândurile celor peste 3 milioane de cetățeni care formează acum diaspora românească, trăim exact așa cum ne-am format în vremurile de dinainte de 1989, fără a înțelege prea mare lucru din ceea ce se întâmplă în jurul nostru.

Ca în vremurile comuniste, cei care nu sunt de aceeași părere cu noi sunt:

- nebuni,

- idealiști,

- proști,

- absenți,
- drogați,
- hoți,
- aserviți,
- trădători,

- stafii.

Numai așa se explică modul aiuritor prin care ne complacem în a admira cele mai aberante situații, căutând prin imitație să facem ceea ce fac toate pseudomodelele născute peste noapte și prezentate ca etaloane în societate. În condițiile în care presa este aservită în proporție de peste 95%, manipulările grosolane își face efectele nocive asupra oamenilor de bună credință, făcându-i să reacționeze neadecvat, mai ales prin pasivitate, ca după aceea să-și manifeste regretele profunde că lucrurile nu merg așa cum își doresc în adâncul sufletului.

În opinia mea, 10 august 2018 a fost un moment al disperării unei largi colectivități care de la distanță a văzut că lucrurile nu merg într-o direcție bună și că se bate pasul pe loc, într-o bălăceală dâmbovițeană sulfuroasă și năclăită.

Nu fac aici afirmații așa cum au făcut unii spunând că manifestația nu a fost autorizată, căci tot neautorizată a fost și revolta din 22 Decembrie 1989, că forțele de ordine și-au făcut datoria, în condițiile în care se știe cu exactitate că lumea nu a cunoscut procedurile după care aceste forțe au acționat și chiar dacă au existat aceste proceduri.

Azi 10 august 2019 va fi un miting în Piața Victoriei, dar și un marș de la Universitate spre Piața Victoriei, ceea ce arată că organizatorii au identificat două acțiuni despre a căror eficiență numai istoria va avea posibilitatea să facă o evaluare la rece.

De-a lungul anilor, am participat și eu la mitinguri, atât pe vremea comuniștilor, cât și în 1990 când am sperat că aici se vor întâmpla lucruri mărețe, ceea ce nu a fost cazul. Să plătești cu salarii imense oameni în stat care să nu dea soluții, este cu adevărat o contra-performanță care nu mai trebuie tolerată. Văd îngrozit cum se fac critici, cum se trag semnale de alarmă, cum se construiesc ironii deloc subtile, toate care nu țin de cald și nu duc la realizarea de autostrăzi, de spitale, la creșterea calitativă a învățământului și la creșterea reală a calității vieții cetățenilor țării. 

Dacă în Piața Victoriei ar veni un milion sau două milioane de cetățeni și zidurile Palatului Victoriei s-ar cutremura sub strigătele de disperare ale oamenilor de acolo, cu siguranță s-ar produce acel declick în politica românească și incompetenții și-ar face bagajele și ceea ce nu s-a întâmplat în 1989 s-ar întâmpla acum, iar aici drumul pe care s-ar merge ar fi cu siguranță unul bun pentru toată lumea. Sunt pesimist și nu cred că azi în Piața Victoriei vor fi 250.000 de oameni, căci blazarea s-a instalat în sufletele oamenilor, care vede că toate partidele sunt la fel, gândesc la fel și acționează la fel, folosind imagini și jocuri de texte cu care încearcă să manipuleze, uitând că munca și valoarea oamenilor sunt singurele motoare ale progresului și nu mediocritatea, incompetența și corupția.

(10 august 2019)