CORÚPȚIE, corupții, s. f. 1. Stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 2. Desfrânare, depravare. [Var.: (înv.) corupțiune s. f.] – Din fr.corruption, lat. coruptio, -onis.
CORÚPȚIE, corupții, s. f. 1. Stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 2. Desfrînare, depravare. Am văzut fața ta pală de o bolnavă beție, Buza ta învinețită de-al corupției mușcat. EMINESCU, O. I 29. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) corupțiúne (HOGAȘ, DR. II 167, CARAGIALE, O. VII 261) s. f.
corúpție (-ți-e) s. f., art. corúpția (-ți-a), g.-d. art. corúpției; pl. corúpții, art. corúpțiile (-ți-i-)
corúpție s. f. (sil. -ți-e), art. corúpția (sil. -ți-a), g.-d. art. corúpției; pl. corúpții, art. corúpțiile (sil. -ți-i-)
CORÚPȚIE s. 1. v. coruptibilitate. 2. decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deșănțare, (înv.) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacție, (înv. fig.) putrejune. (Starea de ~ a unei societăți.) 3. v. seducere.
CORÚPȚIE s.f. 1. Îndepărtare, abatere de la moralitate, de la datorie. 2. Depravare, pervertire; venalitate. [Gen. -iei, var. corupțiune s.f. / cf. lat. corruptio,fr. corruption].
CORÚPȚIE s. f. abatere de la moralitate, de la datorie; depravare, pervertire, venalitate. (fr. corruption, lat. corruptio)
CORÚPȚIE ~i f. Abatere de la moralitate; decădere; declasare; degenerare. [Art. corupția; G.-D. corupției; Sil. -ți-e] /<fr. corruption, lat. corruptio, ~onis
Aceleași au pentru corupt definițiile următoare:
corúpt2, ~ă a [At: STAMATI, D. / V: conr~, ~úmp~ / Pl: ~pți, ~e / E: corupe] 1 (Înv; d. alimente) Alterat2. 2 (Înv) Care și-a pierdut caracterul originar. 3 (Înv) Care și-a pierdut destinația inițială. 4 (Înv; d. cuvinte) Greșit. 5 (Înv; d. cuvinte) Deformat. 6 (D. oameni) Care și-a pierdut integritatea morală Si: depravat, pervertit. 7 Mituit2.
corúpt1 sn [At: DA ms / V: conr~, ~ump~ / Pl: ~uri / E: corupe] 1 (Înv; d. alimente) Alterare. 2-5 Corupere (2-5).
CORÚPT, -Ă, corupți, -te, adj. (Despre oameni) Care se abate de la morală; desfrânat, depravat, stricat. ♦ (Despre cuvinte, termeni, fraze etc.) Deformat, stricat, alterat. – V. corupe.
CORÚPT, -Ă, corupți, -te, adj. (Despre oameni) Care se abate de la morală; desfrânat, depravat, stricat. ♦ (Despre cuvinte, termeni, fraze etc.) Deformat, stricat, alterat. – V. corupe.
CORÚPT, -Ă, corupți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care se abate de la morală; desfrînat, depravat, stricat. V. mituit, cumpărat. Junii corupți [titlu]. EMINESCU. 2. (Despre cuvinte, termeni, fraze etc.) Deformat, stricat. «Bampir» este o formă coruptă a cuvîntului «vampir».
CORÚPT adj. 1. decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, imoral, nerușinat, pervertit, stricat, vicios, (livr.) libertin, (rar) deșănțat, (pop. și fam.) parșiv, (pop.) deșucheat, (înv. și reg.) rușinat, (reg.) șucheat, teșmenit, (înv.) aselghicesc, demoralizat, spurcat, (fig.) putred. (Om ~.) 2. deformat, stricat. (Forme lexicale ~.)
Corupt ≠ onest, integru, necorupt
CORÚPT, -Ă adj. (Despre oameni) Stricat, depravat, pervertit. ♦ (Despre cuvinte, fraze etc.) Deformat. [Cf. lat. corruptus].
CORÚPT, -Ă adj. 1. stricat, depravat, pervertit. 2. (despre cuvinte, fraze) deformat. (< lat. corruptus)
corupt a. 1. stricat; 2. fig. depravat, pervers.
*corúpt, -ă adj. Stricat, depravat. Mituit.
La astfel de definiții este foarte greu de depistat și corupția dar și pe corupți. De aceea pe plaiurile mioritice este corupție fără corupți și mai ales fără a se întoarce ceva la buget din furăciuni. Latura caricaturală este dominantă, căci este ajutată de legile special făcute să fie imprefecte.(17 noiembrie 2018)
No comments:
Post a Comment