SANSEVERO in cateva imagini

La intrarea in muzeu contra cost se primeste un mic pliant si un bilet cu o reproducere a unei statui din interior, este vorba de Cristo velato a lui Giuseppe Sanmartino realizata in 1753.

 Cartile postale redau foarte bine din unghiuri diferite exact ceea ce artistul si-a dorit, adica sa creeze senzatia de acoperit cu voal.

Si in cazul statuii Pudicizia a lui Antonio Carradini realizata in 1752  este vorba de exact aceeasi maiestrie de a oferi ochiului iluzia unui chip acoperit de un voal foarte fin.

La plecare am cumparat niste vederi din magazinul de amintiri al muzeului, iar ambalajul este o reusita.

Am folosit fotografiile realizate de Massimo Velo de la muzeul Sansevero din Napoli. Insist asupra acestor opere de arta cu totul speciale pentru ca nu mai exista realizari la nivelul acesta de perfectiune niciunde. Ele trebuie vazute dar si revazute ori de cate ori este posibil si niciun efort nu este prea mare. Voi fi foarte incantat cand voi vedea si la noi ca la toate muzeele biletele vor avea ceva special si nu vor fi doar niste penibile bucati de hartie pe care le tipareste o casa de marcat pe care scrie sec: BON FISCAL si primesc tot felul de detalii care mai de care neinteresante. Un management bun vizeaza:
- bilet de intrare sugestiv;
- carti cu obiectivul;
- un pliant;
- magneti cu imagini de acolo,
- ceva ceramica, pictura sa ceva din metal;
- degetare, pahare de sticla inscriptionate.
Toate trebuie sa arate a fi un intreg si sa defineasca cu claritate respectivul obiectiv, iar scuza ca nu ti se impacheteaza ceea ce cumperi sau nu exista materiale de promovare sunt numai expresia indolentei, lipsei de imaginatie si a prostiei sa nu spun nepriceperii. Am vazut prea multi care nu fac nimic pentru ca nu gandesc la nimic, ci numai cum sa le treaca timpul si sa-si traiasca viata lor de doi bani, facand umbra pamantului degeaba.

(26 octombrie 2016)

Android Mobile Applications - 2015

Lucrarea despre care imi propun sa scriu cateva randuri este referita complet astfel:

Catalin BOJA, Cristian CIUREA, Mihai DOINEA - Android Mobile Applications, Editura ASE, Bucuresti, 2015, 404pg, ISBN: 978-906-34-0033-9.

Este scrisa in limba engleza si reflecta experienta acumulata de autori de-a lungul mai multor ani, cand au dezvoltat alicatii mobile dar au si tinut seminarii si cursuri pe aceasta tematica de mare actualitate.

(26 octombrie 2016)

Editura ASE: colectia de informatica

Editura ASE ne-a obisnuit cu plublicarea cartilor de informatica, lucru foarte important deoarece ciclul de realizare si ciclul de tiparire mentin in actualitate astfel de lucrari, stiut fiind ritmul accelerat al uzurii morale a informatiilor continute in cartile destinate acestui domeniu, unde ceea ce era foarte nou azi, maine cade automat in desuetitudine.

Din colectie au fost extrase cateva titluri, lucrarile de informatica scrise de profesorii din Departamentul de informatica si cibernetica economica fiind foarte numeroase si consider ca acest  pas este doar inceputul, revenind celor care gestioneaza site-ul DICE sa faca o lista completa a cartilor scrise si publicate de Editura ASE avand autori profesorii nu numai din departament.

(26 octombrie 2016)

ALGORITMI SI TEHNICI DE PROGRAMARE, aplicatii

Am in fata cartea ALGORITMI SI TEHNICI DE PROGRAMARE, aplicatii, scrisa de o echipa valoroasa de profesori dib Departamentul de Informatica si Cibernetica Economica, format din profesorii Cristian Razvan USCATU, Catalina Lucia COCIANU, Marinela MIRCEA, Lorena POCATILU si aparuta in Editura ASE  in anul 2015.

De la inceput trebuie sa spun ca aceasta este o culegere de probleme care urmareste 100% structura cursului despre acre am scris deja in articolul de la adresa:

http://ionivan1947.blogspot.ro/2016/10/o-carte-necesara.html

Cartea acesta se vede ca este scrisa de oameni vu casta experienta deoarece stilul este:

• clar;
• concis;
• direct;
• complet.

Se enunta problema, se dau explicatii si apoi este prezentat textul sursa. Capitolele sunt echilibrate in ceea ce priveste complexitatea problemelor abordate si sunt dezvoltate de la simplu la complex. daca problema 1.1.1 se refera la aflarea celui mai mare divizor comun si se concretizeaza printr-un text sursa de 13 linii sursa, ultima problema din acest capitol1.8.2 se refera la o procedura cu numar variabil de parametri are 10 linii sursa dar faptul ca se lucreaza cu variabile pointer se complica foarte mult structura acestuia.

Unele dintre probleme sunt grupate in teme, ceea ce da posibilitatea celui care doreste sa scrie programe sa nu iasa din tipologiile de definire si de referire a variabilelor. 

Textele sursa sunt scrise cu grija, in mod omogen, autorii au grij[:

• sa defineasca in blocuri prelucrari omogene;
• sa mentina acelasi stil de programare; sa realizeze concordanta intre enunt si solutie;
• sa aleaga structuri de date adecvate;
• sa implementeze siolutii adecvate problemelor.

Lucrarea de fata se refera prin urmatoarele coordonate:

Cristian Razvan USCATU, Catalina Lucia COCIANU, Marinela MIRCEA, Lorena POCATILU - ALGORITMI SI TEHNICI DE PROGRAMARE, Editura ASE, Bucuresti, 2015, 176 pg, ISBN:978-606-505-871-2.

Bibliografia care a stat la baza elaborarii culegerii de probeleme de fata include pe langa o serie din lucrarile indicate in cursul tiparit la care am facut deja referire si alte lucrari, din care remarc pe cele de pe pozitiile [2], [3], [6] si [8].

(26 octombrie 2016)

Sistemul educațional și violența

Sistemul educațional de la noi funcționează pe baza unei legi făcute pentru oricine, dar nu pentru elevi, nu pentru societate și nici pentru profesori. Este o lege a nimănui, pentru nimeni. Acum mai mult ca oricând se pune problema formării unui grup onest, nepolitic și profesionalist de oameni care să gândească o nouă lege a învățământului care:

• să pornească de la elev;
• să se bazeze pe nevoile societății;
• să nu producă pierderi;
• să-l perfecționeze  pe elev;
• să dezvolte conțtiințe.

Acum în școli este violență și toată lumea vorbește de consiliere psihologică, ceea ce mă duce cu gândul la o poveste în care Ceaușeasca se plimba prin Piața Amzei, a văzut oameni în picioare care așteptau la coadă sa vină ceva carne. Ea a cerut să se instaleze acolo bănci, să nu mai stea oamenii în picioare. Elevii devin violenți dintr-un singur motiv: frustrarea. Ei se simt în plus în școală pentru că scoala:

• îi plictisește;
• nu le oferă modele;
• nu-i antrenează;
• îi lasă de izbeliște;
• le arată că nu sunt buni;
• îi umilește;
• îi erodacă;
• nu le pune în mișcare inițiativa;
• le cere lucruri imposibile și de neînțeles.

Oșcoală care îi chinuie pe elevi duce exact la acest comportament al elevilor. Un țânc care-și târăște trolerul de peste 10kg pe stradă, care stă în școală 5 ore, care este obligat să mai lucreze încă 5 ore acasă, deja își dezvoltă porniri agresive în subconștient pentru că țâncul nu mai are posibilitatea nici să interpreteze mesaje și nici să facă acțiuni raționale acceptate de societate ca fiind rezonabile. În școli se montează camere de luat vederi pentru a nu se mai copia și pentru a fi filmați elevii în pauze, sunt angajați bodyguarzi pentru a supraveghea și interveni să aplaneze conflicte. Se merge în toate cazurile la efecte și se neglijează cauzele. O școală care respectă pe elev, care îi arată că este bun, care caută să scoată din fiecare elev calități și să le pună la lucru, nu se va confrunta niciodată cu astfel de situații. O școală unde educatorii pun benzi adezive la gura copiilor, unde educatorii îi bat și îi umilesc pe elevi, unde elevii se împart în deștepți și proști, se va confrunta numai și numai cu probleme. N-am să înțeleg îndârjirea cu care un ministru a luptat pentru un bac de top, pe care l-a și implementat cu consecințe dezastruase în rândul tinerilor. Normal trebuia fixat anul curent ca fiind de pornire și cei care începeau ciclul liceal susțineau bacul în acele condiții. Deci individul trebuia să lase 4 ani de pregătire. Este adevărat că și în învățământ sunt pierderi, dar în niciun caz nu trebuie să aibă loc ieșiri din sistem prin mersul la pușcărie și în tribunale a elevilor. Sunt grave carențe ale societății care au breflectare directă în școală. Toată lumea zice că nu sunt bani. Așa o fi, numai că înainte de toate trebuie făcute transformări radicale. Niciodată nu se pune carul înaintea boilor. Un tip care punea gresie la prima mea întâlnire mi-a zis cât cere el pe metru pătrat. L-am întrebat dacă folosește distanțieri. M-a întrebat ce sunt distanțierii. Deci, ca să concluzionez, sistemul educațional va fi debarasat de componenta sa violentă atunci și numai atunci când va fi gândit pentru elevul care trebuie să se formeze pentru a fi util societății. dacă se pornește de la norme, de la a asigura locuri de muncă unor cadre didactice și mai ales de a se fabrica diplome fără acoperire, totul va rămâne exact așa cum este acum.

(26 octombrie 2016)

Ridicatul din umeri la români

Datorităunei educații cu nenumărate carențe oamenii:

• vorbesc neîntrebați;
• formulează probleme fără sens;
• construiesc fraze de neînțeles;
• fac pe fataliștii;
• nu se mai miră de nimic;
• nu se implică;
• au reacții absolut bizare;
• își crează propriul univers;
• dezvoltă raționamente absurde;
• trag de timp.

Cel mai rău lucru este că oamenii se resemnează prea repede și ridică din umeri zicând:

- Asta e!

sau:

- Nu mai e nimic de făcut.

sau:

- Nu e treaba mea.

sau:

- De ce să mă bag?

Introducând prea multe condiționalități în viața de zi cu zi, omul se închide în el și se retrage, fără a mai avea opinii, fără a lua atitudine. Au fost nenumărate situații din care s-a văzut că reacțiile oamenilor au fost nu dintre cele mai nimerite, mai ales când cineva este în nevoie. Prea mulți oameni ridică din umeri în fața provocărilor cotidiene și merg mai departe nepăsători. Istoria l-a învățat pe român să aibă acest fel de a fi, să nu ridice privirea și să stea deoparte fără a vorbi tare și a călca apăsat, stând drept și hotărât atunci când trebuie. Un individ pe care l-am disprețuit atunci, îl voi disprețui întotdeauna mi-a zis că mândria nu este laîndemâna oricui și a mai zis el câteva lucruri care m-au durut, motivat fiind să vorbească și de sus și cu un pic de dispreț.

(26 octombrie 2016)

Catastrofa în zona doctoratelor în spațiul mioritic

De cânau apărut problemele cu doctoratele, deja în mediul academic lucrurile au luat o turnură foarte urâtă pentru că:

• tinerii nu mai văd necesar un doctorat care oricum este o aiureală;
• și așa preocupările legate de cercetarea științifică erau firave;
• nu există nimic ce ar avea drept fundament al unei motivări pentru studiu;
• locurile de muncă sunt plătite încât nu fac diferența celor cu doctorat;
• persoana cu doctorat e considerată supracalificat și locuri de muncă nu prea sunt;
• ironiile sunt la ordinea zilei pentru cine are un doctorat;
• din modă s-a transformat în ciumă orice tentativă de a fi doctor în științe.

Așa cum la noi comuniștii și-au bătut joc de comunism, securitatea a caricaturizat apărarea cuceririlor noii orânduiri, evident și în cazul doctoratelor trebuia să se întâmple ceva care să le ducă în derizoriu și iată, ca obiectivul este integral îndeplinit. Așa cum stau lucrurile, se derulează un recul al preocupării tinerilor spre continuarea studiilor, întrucât societatea în integralitatea sa îi demobilizează. Acum, dacă pentru propunerile de la deputați și de la senatori vor apare valori autentice care să repună pe șine activitatea doctorală adevărată, vor fi șanse ca în vreo 10 ani după ce se uită marasmul stagiilor doctorale instantanee, se va revigora ceea ce ar fi trebuit să fie clar asemeni imaginilor din oglinzile de cristal de Veneția.

Mă întrebam în sinea mea cea interioară de ce s-a dorit presiunea cu 3 ani de stagiu doctoral și acum mi-am găsit răspunsul. Fără o astfel de porcărie, evident, nu se mai susțineau teze cât ai bate din palme, că nu vrea niciun puternic al zilei să zacă într-un stagiu doctoral cel puțin cinci ani și cine știe dacă vreo dată va mai și finaliza cu susținerea tezei în ședință publică. Nimeni nu rezistă sus-sus peste 7 ani în așa fel să facă o teză de doctorat temeinică așa cum cerea pe vremuri un barosan autentic.

(26 octombrie 2016)