Lista

Pe vremuri era un banc. Un tip avea un prieten director la un spital de nebuni. S-a autoinvitat la spital să vadă și el ce atmosferă era acolo. Prietenu l-a dus la o sală unde nebunii spuneau niște numere și râdeau în hohote. Nebunii puseseră în corespondență bancurile cu numere și nu mai spuneau bancuri, ci numere și râdeau teribil de tare. Omul nostru, s-a gândit și el să zică un număr. Atunci nebunii au tăbărât pe el și l-au bătur. Amicul director i-a zis:

- Impridența ta a fost că acel număr este un banc cu nebuni.

M-am gândit că acum, de când stau acasă și văd filme, să fac și eu listă și când văd în programul Tv un titlu, să am punerea lui în corespondență cu un număr și când eu îi zic soției numărul, să râdem sau să plângem, după cum filmul e comedie sau dramă.

Nu credeam că voi ajunge să fac și acest lucru, dar televiziunile reiau filmele cu disperare, căci jegoase fiind nu cheltuiesc banii să achiziționeze filme noi sau capodopere și mă invadează cu chestii de mâna a VII-a. Sper să am o listă cu vreo 150 de coduri, căci pe aici bate diversitatea jegurilor.

(02 aprilie 2020)

Presa comunistă din Ro

În vremea comnismului, presa era considerată ca anexă a partidului comunist, în niciun caz drept a patra putere, căci nici parlamentul nu era putere, nici justiția nu era putere, doar partidul comunist era totul, adică toată puterea era concentrată într-un singur pol.

presa din România comunistă era:

- aservită partidului,

- coruptă până peste poate,

- neprofesionistă prin scribi,

- jalnică prin mediocritate,

- mincinoasă  prin laude,

- manipulatoare fără subtilități,

- oarbă și surdă la durerile oamenilor,

- cenzurată integral,

- selectivă prin omisiune, 

- dirijată cu mână forte,

Cam 80% din ziare aveau același conținut legat de ceea ce se făcea la CC al PCR, ce făcea secretarul general, pe unde mergea, ce vizita, ce realizări avea tovarășa sau articole înălțătoare la adresa soților CEAUȘESCU. restul de 20% se referea la sport, la rezultate de la olimpiade, recenzii de filme sau de spectacole de teatru, toate în nota ideologiei comuniste.

Era un banc: dacă pe vremea lui NAPOLEON ar fi existat presă ca acum, presa franceză ar fi arătat că NAPOLEON a învins la Waterloo, presa sovietică ar fi spus că în bătălia încrâncenată de la Waterloo ostașul sovietic a ieșit victorios, zdrobindu-l pe inamic, iar dacă exista presă în România, nici în ziua de azi nu s-ar fi aflat că a avut loc bătălia de la Warweloo. Bancul a apărut în vremea evenimentelor din Polonia, căci la noi presa nu a scris niciun cuvânt despre sindicatul Solidaritatea.

Mai era o regulă, în presă nu aveau acces nemembrii de partid, căci numai cei devotați cauzei socialiste sunt apți să scrie articole și să răspândeacă cuvântul partidului în mase. Toți lucrătorii ar fi trebuit să tremure, ceea ce nu prea se întâmpla, căci dresați fiind, aveau șabloane și scriau folosind limba de lemn, iar numai dacă erau nebuni ar fi ieșit din tipare. Din 1960 până în 1989 nu-mi  amintesc să fi citit un articol care să fi fost în linia partidului. Erau prozatori care mai o luau câși, ajungând chiar să-și publice cărțile. Dacă partidul afla, cărțile erau retrase din librării și date la topit. Niciodată nu se lua public atitudine de la devierea față de linia partidului. Autorul nu mai era publicat. Cazul ARGHEZI este de notorietate. Reintrarea sa în literatură a avut un preț și anume volumul de poezii Cântare omului, prin care marele poet era de nerecunoscut ca tematică, dar recunoscut ca valoare și stil.

(02 aprilie 2020)

10.000

De câteva zile se tot vorbește de o cercetare științifică finanțată de primăria Bucureștiului și de cele 6 primării de sector, prin care se testează 10.000 de persoane pentru a se vedea ce și cum cu COVID 19. Este vorba de un eșantion, bla, bla, bla...

Faptul că Victor COSTACHE a agreat ideea l-a făcut să plătească cu fotoliul de ministru, cum se bârfește prin târg, deși eu am altă părere, nici de comunicare, ci de eficiență.

Nu s-a început nimic pentru că la noi se discută, se discută, se discută, până câtd trece oportunitatea și apoi ridică lumea din umeri.

Vreau să spun că în 1979, doctorul în medicină Dumitre BURNEA, cadru didactic la IMF mi-a propus să merg la Spitalul TBC de pe Viilor și să lucrez la niște analize statistice. Era acolo un nucleu foarte puternic de cercetători. Am discutat, am stabilit o machetă și le-am adus cercetătotilor, care erau medici redutabili, foi de programare pe care să treacă ei datele așa cum am convenit, pentru a încape pe o cartelă perforrată. Ei tot îmi cereau foi de prgramare. În final, mi-au adus un teanc de foi, iar la peforare și la prelucrare am constatat că 1âerau 16.000 de înregistrări. Deci, în 1979 cu cartele perforate, pe un calculator românesc FELIX C256, de unul singur am scris program și am prelucrat datele și am ajuns la concluzii interesante legate de cancerul pulmonar, rezultând că acesta era influențat decisiv de 10 factori, primul fiind mediul, al foilea bărbat/femeie, al treilea meseria, fumatul fiind pe undeva. 

Acum în anul 2020, când există tablete, când există software căcălău, să vii să te lauzi cu un eșantion prestabilit arbitrar de 10.000 de subliecți este o mare gogoașă. Cred că trebuia pornit de la ideea:

- stabilirii numărului de locuitori ai Bucureștiului,

-  precizării pragul de eroare dorit al informațiilor prelucrate,

- aplicării formulei de a stabili eșantionul,

- discutării cu sociologi pentru a se face identificarea subiecților,

- stabilirii subiecților ce vor fi testați de COVID 19,

- modalității de clegere a datelor ( cine, când, cum),

- etc etc etc.

De fapt, ca problemă de imagine, s-a pus carul înaintea boilor, neprofesional și au trecut zile bune și nu s-a făcut nimic, exact ca în cazul măgarului lui BURIDAN, în care dilema a rămas în suspensie, până când bietul animal s-a săvârșit pur și simplu, filosofând.

(02 aprilie 2020)

Bărbierul din Sevilla de ROSSINI la Metropolitan

În 31 martie 2020 Metropolitan Opera a pus la dispoziție pe Internet spectacolul înregistrat pe 24 martie 2007 cu opera Il Barbiere di Siviglia de Gioachino Antonio ROSSINI avându-i ca interpreți pe Joyce DiDonato, Juan Diego Flórez, and Peter Mattei. Distribuția a fost:
Rosina - Joyce DiDONATO de 38 de ani
Contele Almaviva - Juan Diego FLOREZ  de 34 ani
Figaro - Peter MATTEI  de 42 ani
Bartolo - John Del CARLO de 34 ani
Basilio - John RELYEA de 35 ani.
Se observă că toți interpreții sunt în plenitudinea forțelor lor creatoare, chiar tineri s-ar zice, niciunul dintre ei nefiind în situația ca în 5 ani să înceapă concertele de adio, specifice finalului de carieră.
Orchestra a fost dirijată de  Maurizio BENINI.
Pe o scară de la 1 la 10, acest spectacol este notat cu 9,70. Am în minte un spectacol preluat de la Scala din Milano cu basul bulgar Nicolai GHIAUROV, căruia la vremea când l-am văzut pe un televizor cu lămpi în tinerețea mea, i-am atribuit nota 10.
Așa, pentru a mă lăuda și eu un pic, pe Peter MATTEI l-am văzut tot la Met în Don GIOVANNI în anul 2004


(02 aprilie 2020)

Prognoze în comunism, fără modelare cibernetică

Mi-am adus aminte de vremurile comuniste când trebuia să mergem în practică agricolă cu studenții. Erau niște șmecheri la Catedra de Economie Politică, știută fiind ca regină a științelor sociale comuniste, șmecheri care se fofilau zicând că ei stau în București că sunt solicitați de conducerea de partid și de stat, să facă prognoze. Ei, care habar nu aveau ce este un radical, școliții de la Moscova, erau de un descriptivism dus la limitele obscenității științifice, se puneau pe construirea de prognoze. Mulți ani am stat și m-am gândit cum ar arăta metodele de prognoză fără modele cibernetice. Abia zilele acestea am descoperit marele adevăr, după ce am consrtruit serii de date despre evoluția în lume a  structurii populației în diferite țări, deci având un tabel cu atâtea coloane câte țări am luat în analiză și pe linii am pus datele furnizate în zilele care treceau.

Cu ochiul liber se văd creșterile, descreșterile și, respectiv, situațiile staționare. Mi-a venit ideea de a lua în considerare aruncarea unei pietre, care are o traiectorie destul de lină în urcare, dar și în coborâre, piatra neavând o mișcare nici în zig-zag, nici cu mișcare ondulatorie cu perioadă mică.

Văd că mulți așa-ziși analiști, folosind tabele legate de ce efecte are COVID 19 exprimate prin cifre, se lansează în a face tot felul de calcule și de a căuta să construiască tot felul de argumente, folosind acele cifre pentru a verifica ipotezele lor, care sunt de regulă doar elemente de manipulare, exact ca la buletinele meteo, mai ales că televiziunile trăiesc și fac profituri prin știri care îngrozesc, prin cataclisme anunțate, dar care nu se produc niciodată. Ele mizează pe dezinteresul pe termen lung al oamenilor și mai ales pe analizele a ceea ce nu se întîâmplă când se fac prognoze. Doar în ziua alegerilor se compară exit-poll-ul cu rezultatele reale și definitive, dar apar numai cei lăudăroși care au cifre din sondaje foarte apropiate de rezultatele efective.

Dacă nu se explică modalitatea cu care se construiesc datele din seriile anunțate oficial, este foarte dificil de a face analize și comparații. Numai la recensăminte se face condiția cu momentul t-zero, care este situația din familie la data de 1 ianuarie ora 24,00. Deci dacă la 23h59min omul a decedat, el nu va figura la recensământ. Dacă însă omul a decedat la ora 00h01min respectivul nu va intra la numărătoare. Eu am mari rezerve că raportările au avut la bază proceduri unitare, căci aceste proceduri trebuie să fie transparente, iar neuniformizarea modului de raportare tulbură calitatea datelor, mai ales omogenitatea și corectitudinea acestora. Sunt erori voite sau erori involuntare, în lipsa procedurilor și a responsabilizării culegerii, transmiterii și prelucrării. Numerele 13, 31, 03, mai puțin 2020 sunt numere prime, nu? Litera S are poziția 18 în lfabet...

(01 aprilie 2020)

Răzbunarea grămezii de fiare vechi

Ne aducem aminte de afirmația lui Petre ROMAN, pe atunci prim-ministru al României, care a zis prin 1990  că industria romanăească e o grămadă de fier vechi.

Este adevărat, că în ultimii ani de dinaintea Revoluției din Decembrie 1989 nu s-au produs retehnologizări, caucă din care anumite linii de producție erau depășite din punct de vedere tehnologic, dar încă erau operaționale, nu oricum, ci cu destul de multă eficiență. Don Pedro, a declanșeat atunci primii pași ai unui proces dezastruos al privaticării, prin retrocedarea părților sociale, ca vreo câtțiva ani mai târziu să se dea cupoanele și privatizarea să ducă la distrugerea economiei prin:

- vâncarea utilajelor ca fier vechi,

- transformarea locațiilor în malluri,

- utilizarea terenurilor pentru cartiere rezidențiale,

- lăsarea în paragină și devastarea locațiilor.

A venit și anul 2020 când COVID 19 a impus cu celeritate materiale sanitare de protecție, unele simple, altele ceva mai complicate, pe care fosta industrie, acum inexistentă, le-ar fi produs fără nicio dificultate. Căci a produce măști și halate de protecție, dar și ventilatoare pentru reanimare, acolo unde se construiau locomotive electrice, motoare electrice, turbine, calculatoare, nu ar fi fost deloc o problemă. Grămada de fiare vechi, desconsiderată, devalizată, distrusă, valorificată pe doi arginți, iată, acum se răzbună și lipsurile de materiale, căci dependența de importuri este catastrofală din punct de vedere al realizării ca și al prețurilor.

A fost mult mai ușor ca la Timpuri noi să se construiască un ansamblu de birouri, ca la Electoputere să se facă un mall, ca la Semănătoarea să se facă depozite și săli de fitness, de parcă acele transformări ilegale nu ar fi fost corupție pură. A funcționat perfect nu mă întreba cum am fcut primul milion, căci numai așa se explică apariția luptei cu corupția abia după anul 2000, căci însăși afacerea Țigareta arăta nivelul unde se ajunsesen, mai sus de atât nu mai exista nivel în ierarhie.

(01 aprilie 2020)

Lacul lebedelor de la Opera Bastille

Opera Batille oferă până pe 05 aprilie 2020 spectacolul cu Lacul lebedelor, înregistrare a evenimentului din 01 martie 2019, având o distribuție care a inclus pe: LéonoreBAULAC în rolul Odette / Odile, pe Germain LOUVET în rolul Prințului  Siegfried  și pe  François ALUl în rolul lui Rothbart. Corpul de balet, dar și ceilalți soliști au fost excepționali. Se vede clasa!  

Pe o scală de la 1 la 10, spectacolul cu lacul Lebedelor vizionat a fost de 9,80. Am dat 10 unei înregistrări ulterioare a spectacolului de prin 1957 cu Maia PLISEȚKAIA și Nikolai FADECEV, văzut printr-o transmisie Interviziune alb-negru.

(01 aprilie 2020)