Am fost contemporan cu Nicolae LABIS

De poetul Nicolae LABIS am aflat cand eram elev de liceu. La noi romanii, omul este3 mai bun dupa ce moare decat cand traieste. Nicolae LABIS a murit de tanar intr-un accident de tramvai. El a scris foarte multe poezii cu har, care desi erau scrise in perioada celui mai crancen proletcultism, aveau un ceva al lor care le-a facut sa treaca peste timp si sa fie recitate fara nicio problema chiar acum in demcratia de cumetrie, cum zicea bine de tot Ion ILIESCU, caci fiecare regim care a venit dupa 1989 a adus sirul de pomanagii proprii, instaland adevarate clanuri mai mult sau mai putin mafiote, cum bine zicea Traian BASESCU atunci cand vorbea ca Ro este un stat mafiot.

Imi aduc aminte de Leopoldina BALANUTA care a recitat poezia Moartea caprioarei, taman cand era penurie de carne pe piata si versul acela de admiratie a faptului ca este adusa acasa carne, s-a transformat in strigatul acelea al disperarii celui care se gaseste in situatia de a scapa de greutati, macar pentru acteva zile.

Acum Nicolae LABIS are si poeme care nu se recita, pentru ca erau mult prea angajante, dar cine nu stie ca ele au fost scrise pentru construirea comunismului, va gasi nimerit sa spuna ca poetul Nicolae LABIS a scris acele poeme pentru regimul PSD-ist pe vremea cand PSD era la butoane, iar acum pentru regimul liberal, caci mesajul se potriveste la oricare dintre regimuri. O exemplificare este: 

Suntem in mijlocul unui ev aprins

Si-i dam a-nsufletirii noastre vama.
Cei ce nu ard dezlantuiti ca noi
In flacarile noastre se destrama.

Sa decodam mesajele evnite dinspre regimul PSD-ist si vedem ca ceea ce faceau ei era exact ce zicea poetul, iar ce cereau ei de la popor era exact  legat cerinta de a arde alaturi de psd-isti.  Chestia cu flacarile nu spune prea multe daca privim pe de laturi despre ceea ce se intampla acum, dar daca suntem ceva mai atenti, vedem cum rand pe rand liderii celor ce au pierdut puterea se perinda prin tribunale si ajung la parnaie, caci destramarea ceruta in campania electorala din 2019 are forme concrete, flaqcarile nefiind rufuri in piete ca in Evul Mediu, desi prostimea se bucura si doar privind catuse la televizor, care tot un fel de piata publica este, dar piata mutata in casa fiecaruia, iar spectacolul se vede si in papuci si pijama, bucuria insa  nemaifiind colectiva.

Voi face aici o marturisire: mi-au placut poemele lui  Nicolae LABIS si am invatat pe dinafara unele dintre el, dar nerecitandu-le, aqm uitat multe dintre versuri. Oricum, nu m-as apuca sa memorez poemele lui CARTARASCU.

(01 ianuarie 2020)

Am fost contemporan cu George CALINESCU

Imi placea Cronica optimistului tinuta la ziarul Contemporanul de George CALINESCU. Acest romancier aflasem ca inainte de toate fusese istoric literar si scrisese o carte monumentala. Am apucat sa citesc din respectiva carte mult mai tarziu, cand a fost publicata de Fundatia DRAGAN si am platit cu 500 lei unexemplar care mi-a fost trimis din strainatate, unde se publicase.
Am citi multe dintre romanele lui George CALINESCU, dar sa fiu sincer, nu mi-au placut. Mi-a placut cartea de istorie a literaturii publicata prin 1941, de Alexandru ROSETTI.
George CALINESCU a fost academician. Barfitorii zic ca i-ar fi spus tot sub Aula Academiei R.P.R. lui A. TOMA un poet proletcultist sinistru si tatic al celui care prin articolul Pezia putrefactiei si putrefactia poeziei, avea sa-l scoata pentru multi ani pe Tudor ARGHEZI din literatura si inchei paranteza, i-ar fi spus:
- Dumneata esti mai mare ca EMINESCU.
Eu nu prea cred, dar totul este posibil, stiut fiind faptul ca George CALINESCU pentru a-si salva pielea, a facut suficiente compromisuri, caci intrarea in Academia R.P.R. nu se facea decat daca partidul era de acord ;i ca sa fie de acord, respectivul trebuia sa dea dovada de atasament la doctrina comunista, sa laude pe conducatori si sa proslaveasca realizarile comunismului, exact cum sunt si azi in democratie pusi oameni in dregatorii.


(01 ianuarie 2020)

Am fost contemporan cu Nikita Sergheevici HRUSCIOV

Nikita Sergheevici HRUSCIOV era secretarul PCUS si a fost cel acre a vorbit prima data despre culturl personalitatii lui STALIN. In vremea lui HRUSCIOV, STALIN a fost:
- scos din mauzoleu,
- ingropat la zidul Kremlinului,
- minimalizat ca sa iasa el in evidenta,
- pus pe pozitia de monstru.
Nici Nikita Sergheevici HRUSCIOV nu a avut o soarta mai buna, caci era un banc pe vremea lui. Se zice ca la Moecova s-au construit trei busturi, unul al lui LENIN, unul al lui STALIN si altul al lui HRUSCIOV, dar pe toate scria doar atat: BT. Turistii care veneau la Moscova si le vedeau intrebau ce inseamna BT. Ghizii spuneau:
- La LENIN, BT inseamna balsoi titan, la STALIN, BT inseamna balsoi tiran, iar la HRUCIOV BT inseamba balsoi turist.
Au mai fost si alte bancuri despre apetenta lui HRUSCIOV de a se plimba. Este antologica intamplarea cu datul cu bocancul la tribuna ONU, dar istoria este istorie si chiar daca mormantul lui este intr-un cimitir oarecare si nu sub zidul Kremlinului, nimeni nu va uita ca el a existat si ca in vremea lui s-a dezamorsat criza rachetelor nucleare din Cuba.
Am fost contemporan si cu el si in vremea lui armatele sovietice au parasit Ro, dar tezaurul nostru tot nu s-a intors acasa. Barfitorii spun ca HRUSCIOV a fost intors de Dej de la aeroportul Baneasa ca nu a vrut sa-l primeasca. Nu stiu cat este legenda si cat adevar in chestia asta.


(01 ianuarie 2020)

Am fost contemporan cu Fidel CASTRO

Numele lui Fidel CASTRO l-am tinut minte ca el a ajuns la moncada chiar pe 26 iuklie, iar eu sunt nascut cu cativa ani mai devreme, dar tot pe 26 iulie.

Fidel CASTRO a primit diferite titulaturi, dintre care El Lider Maximo era cel mai folost. A condus revolutia cubaneza si apoi Cuba ani in sir, pana cand viata l-a scos din politica. Era un barbat inalt de 190 cm, ceea ce facea ca in compania unor conducatori de stat scunzi sa para si mai inalt. Lui Fidel CASTRO nu-i placeau lucrurile aranjate. Se zice ca venind in Ro, i se aranjase sa vada rafinaria de la Brazi, numai ca Fidel CASTRO a deviat de la traseu si a ajuns la darmanesti. In loc sa vad locul frumos, cu oameni muncind, ca la parada, a gasit o rafinarie, exact cum erau toate rafinariile comuniste, cu oameni care taiau frunza la caini si care nu patrau nici ordine si nici disciplina.

Nu stiu ce sa zaic, dar Fidel CASTRO a fost imagineaq vie aq exportaqtorului de revolutie prin Africa, dar a avut un succes mult prea mic in comparatie cu efortul facut, fiind ceva mai bine gandite decat exportul de revolutii portocalii din Ro sau din Ukraina zilelor noastre.

Mi s-a parut ceva foarte neclaqr legat de Che fostul lui tovaras de lupta.

Oricum, cand l-am vazut pe Fidel CASTRO ca se prabuseste ca o placinta in public mi-am dat seama cat de slab este acest om din moment ce nu a avut atria sa puna stop unei expuneri in public, crezandu-se fie verde, fie nemuritor, dar tot eroare fiind.

Chiar daca am fost contemporan cu el, faptul ca a adus prin revolutia lui saracie de care cubanezii nu au scapat nici azi, ma face sa cred ca doi, adunat cu doi nu faqc deloc patru. Am avut admiratie fata de Fidel CASTRO cand un proifesor de istorie din ASE a zis ca Istoria Cubei este singura carte de istorie care nu sufera modificari dupa cum bate vatul si in ea nu apare nici ESCA , nici Ion CRISTOIU si nici CTP sau CVT.

(01 ianuarie 2020)

Am fost contemporan cu Tudor ARGHEZI

Multi ani la rand regimul comunist s-a strofocat sa-l impuna pe Tudor ARGHEZI a poet demn de premiul NOBEL, fara sa reuseasca, mai abitir de cum o face acum CARTARASCU.
Am invata in scoala despre Tudor ARGHEZI, dar numai poezii cu adevarat nereprezentative pentru ceea ce de fapt el a scris. Era vorba de Baronul si era vroba de ceva din volumul Cantare omului. In gluma eu ziceam in loc de cantare, balanta. `Cjar am scris si recitat in catedra, o mica parodie pe tema unui poem din cantare omului. Chiar ma miram ca nu mi s-a intamplat nimic.
Cel ce gandeste singur, afla azi cu manie,
Ca pentru a se sterge, nu va gasi hartie,
Fiinta zamislita ce-a traversat oceanul,
Acinspe ani lumina, va folosi coveanul.
Sa facem numai un calcul ca epoca lui Nicolae CEAUSESCU inaugurata in 1965 se numea epoca lumina. Deci 15+1965=1980, deci parodia mea a fost recitata in 1980. In niciun  caz nu reved=ndic postura de disident, ca am trait bine in comunsimul lui CEAUSESCU pentru ca eu cu un ARO 244D dezvoltasem relatii de productie dip capitalist, care functionau excelent.
Dar sa revin la Tudor ARGHEZI. Se zice ca Zaharia STANCU perora oarece chestii despre necesitate a de a se scrie literatura angajanta, gen Descult. Cand vorbea fuma tacticos tigari KENT de provenienta capitalista. Atunci, Tudor ARGHEZI a zis:
- E bine cand una vorbim si alta fumam.
M-a impresionat ca marele Tudor ARGHEZI cand a fost scos brutal din literatura traia din vanzarea de cirese in fata portii de la Martisor, din sectorul 4 al Bucurestiului.
Imi da un sentiment de mandrie ca am fost contemporan cu un poet si pamfletar de talia lui Tudor ARGHEZI, caci am amri indoieli ca in ziua de azi cineva are condei sa scrie lucrurile cu aciditatea si cu verva condeiului sau intr-o gazeta precum Bilete de papagal. Lingaii de azi stau pitulati in adaposturi si doar asteapta sa se planga ca babele ca nu au conditii pentru a scrie opere valoroase, ca economia de piata le-a distrus elanul si pofta de munca USR - nu partidul cu acelasi nume, ci uniunea scriitorilor din Romania candva foarte generoasa,  nu le mai sponsorizeaza nici lenea si nici lipsa de talent nici ca bani si nici ca locuri de odihna.

(01 ianuarie 2020)

Am fost contemporan cu ...

Mi-am propus sa scriu articole despre cei cu care am fost contemporan, adica oameni pentru care am avut admiratie deoarece au facut lucruri speciale, pe care le-am considerat utile in viata mea. pe unii i-am intalnit, am colaborat cu ei, dar pe multi nu i-am intalnit personal. I-am vazut pe viu cum se spune, dar nu am stat de vorb[, nu am dat mana cu ei, ci doar i-am privit si i-am ascultat vorbind unor multimi. Au fost unele personalitati cu care am fost contemporan, despre care am aflat de la radio, de la televizor, din manuale, din presa si de la altii ca rxista si despre  ceea ce au realizat. Ma mandresc ca am dost contemporant cu ei, pentru ca m-au influentat pozitiv in ceea ce am facut de-a lungul vietii mele. Primul articol va apare in data de 1 ianuarie 2020. Lista este foarte lunga, pentru ca voi scrie nu numai despre cei din spatiul nostru mioritic, ci despre toti cei cu care am fost contemporan, indiferent unde au salasuit si s-au manifestat in bine sau in rau, dupa puterile lor si dupa cum i-a dus capul.
Nu este o idee originala. Prin 1964 scriitorul camil BALTAZAR mi-a dat o carte cu autograf publicata de el in 1962 intitulata Contemporan cu ei. De acolo m-am inspirat, dar am extins aria caci scriu nu despre poeti si prozatori, ci despre cei care mi-au influentat intr-un fel existenta, direct sau indirect.

(31 decembrie 2019)

Modelele noastre cele de toate zilele

Un model este un tip sau o tipa care este prezentat de cineva sau se prezinta singur si care joaca un rol insemnat in viata celor care sunt in viata la inceput de drum. Un model este un model bun sau este model prost, este un model de urmat, este un model imposibil de urmat sau este un model care trebuie abandonat imdeiat.

De regula, o persoana pentru a deveni model de viata pentru cineva trebuie:

- sa arate intr-un anume fel,

- sa aiba un talent cu care a iesit in evidenta,

- sa fi facut un lucru care sa impresioneze,

- sa aiba darul vorbirii care captiveaza,

- sa stie cand sa taca interesant,

- sa dispuna de calitati apreciate fara rezerve.

Fiecare dintre noi are criteriile sale in a stabili daca o persoana este sau nu model. Pentru mine, o fufulina care nu stie sa faca o supa, dar se lauda cu acest lucru, insa isi misca formele  disproportionat de lucrate artificial, nu este model, caci daca deschide gura din doua cuvinte spune trei prostii, caci de talente sau calitati nu are cum sa fie vorba.

Un campion olimpic este in orice context un model, numai ca persoana care-l alege sa fie model trebuie sa ia de la campion ramura sportiva care sa i se si potriveasca, dar mai ales, sa inteleaga ca pentru a fi bun acolo este nevoie de munca multa, de daruire si de multe sacrificii. Un campion olimpic are si el la randul lui modele, caci numai calauzit de acestea va face inalta performanta.

In opinia mea, modelele noastre nu trebuie sa fie eroi de filme sau de romane, caci exista foarte multa fantezie in constructia lor, devenind perfecte, aproape imposibil de a fi urmate. Modelele noastre trebuie sa fie oameni simpli, pe care-i intalnim zi de zi, care ne sunt in preajma. Numai daca noi visam la o meserie spectaculoasa trebuie sa iesim din cercul nostru si sa mergem in zona unde activeaza persoane dintre care vom alege modelul.

Vrem sa fim doctori, simplu, cautam sa vedem in orasul nostru sau la televizor mai multi doctori, dintre care unul, care are un ceva anume, va deveni modelul nostru.

Vrem sa fim programatori, vom gasi nu departe de noi, un programator care ne impresioneaza prin ceea ce face si el va deveni modelul nostru. Daca in timp vom vedea un alt programator care ni se pare mai bun, desigur, acela va deveni noul nostru model si vom cauta sa facem si noi ce este necesar sa ne apropiem de performantele acestuia. 

Partea proasta este aceea ca televiziunile prezinta persoane drept modele, care nu au nimic comun cu ceea ce trebuie sa fie un model. Nu ma apuc sa dau exemple aici, caci as declansa un val de procese de calomnie si nu am nci chef si nici bani sa ma tarasc prin tribunale si sa dau ochii exact cu cei pe care nu i-am considerat nici modele, nici caractere si nici oameni, ci doar gunoaie.

In anul 2020 voi scrie despre modelele noastre de viata, cine sunt si la ce folosesc ele.

(31 decembrie 2019)