Actualitatea românească

Friday, August 2, 2024

Azi 02 august 2024, în partea a doua a zilei TVR1 a prezentat de pe Aeroportul Henri COANDĂ, întoarcerea lui David POPOVICI, campionul olimpic de la natație de la Olimpiada de vară Paris 2024 și mă așteptam ca primirea lui să fie una absolut specială, ceea ce nu s-a întâmplat. Niciun oficial de rang înalt nu a fost prezent să-l întâmpine pe marele campion la coborârea din avion. A fost o primire anostă, chiar fără niciun fel de încărcătură, de parcă venise o cursă TAROM oarecare și călătorii erau și ei niște cetățeni obișnuiți, dintr-o călătorie Paris - București, de zi cu zi, nimic altceva.

Nici în salonul oficial nu s-a întâmplat ceva special. Au luat cuvântul niște persoane care au spus chestii într-o limbă de lemn plictisitoare, iar marele campion David POPOVICI a fost extrem de reținut în declarații, repetând niște chestii obișnuite, așa cum ar sta bine oricărui om educat, atunci când a ajuns pe culmile performanței.

Toată lumea a vorbit de discursul manifest al lui David POPOVICI. Nu-l ascultasem pe David POPOVICI până azi și am fost foarte curios să ascult acel discurs manifest. Diferența între abordările de la Paris din seara câștigării medaliilor și de la București mi-au dovedit că ceva-ceva s-a întâmplat, pe latura manipulării, căci în momentul acela de bucurie, punerea problemei așa cum marele campion a pus-o arată că mesajul său este de o cu totul altă natură, de o cu totul altă factură și pentru un cu totul alt grup țintă. Reacția a fost clară, din moment ce niciun oficial de rang înalt nu a venit la aeroport, în timp ce la meciurile de fotbal din Germania, toți oficialii făceau coadă la poze și la băi de mulțime. Consider că stafful lui David POPOVICI ar fi trebuit să fie mult mai atent la sfaturile primite de acesta și mai ales la ceea ce spune, pentru a nu deveni instrument în mâna unor forțe ostile derulării unor procese de precampanie electorală de toamnă-iarnă pe plaiurile noastre cele mioritice. Să nu uităm că pe aeroportul Otopeni, la sala de primiri oficiale, marele campion a folosit o sintagmă într-un context nepotrivit, căci România educată nu este un proiect fără origini clare.

Marele campion David POPOVICI să nu uite că trăiește într-o țară de plagiatori, de indivizi mediocrii, de corupți, de criminali, de hoți, de bețivi, de drogați, iar oamenii care-și văd de treaba lor, deși sunt mulți, numai o dată la patru ani au posibilitatea ca în tăcere, dar cu fermitate, să sancționeze toate derapajele. El are treabă, căci la 19 ani este în perioada marilor realizări, drept care să facă ceea ce știe el cel mai bine și să-i lase pe alții să-și facă mendrele, fără a se amesteca în jocuri care nu sunt ale lui. Cine stă la toacă, îl mănâncă porcii. Se știe!

(02 august 2024)

Digitalizarea și legea cererii și ofertei

Digitalizarea înseamnă creșterea:
- volumului de informații,
- diversității informațiilor,
- vitezei de propagare a informațiilor,
- calității informațiilor,
- listelor cu ierarhii și calificative.

Având o informație mult mai bogată, atât cei care oferă produse și servicii, cât și cei care cer produse și servicii, au posibilitatea să se orienteze mult mai bine, încât să maximizeze avantajele în procesul de vânzare-cumpărare.

Digitalizarea îi ajută pe producători și pe prestatori de servicii să cunoască ceea ce există în piață și să-și adapteze fluxurile astfel încât să răspundă cel mai bine cererii din piață. Digitalizarea îi ajută și pe cumpărători să selecteze produsele și serviciile în raport cu propriile criterii, astfel încât să obțină un nivel de satisfacție cât mai ridicat în ceea ce privește produsele și serviciile achiziționate.

Fără digitalizare, cel care dorea să achiziționeze un frigider avea informațiile pe care producătorul le oferea în documentația sa, documentație disponibilă în magazine. Cumpărătorul mergea în magazinele de electrocasnice din zona unde locuia și studia documentații, compara performanțele tehnice și făcea o analiză de preț, după care se hotăra ce produs achiziționează și legea cererii și ofertei se oprea aici, dacă produsele se aflau în stoc.

În contextul existenței unui proces de digitalizare, cumpărătorul, cel care este parte componentă din cererea de produse, are posibilitatea de a se documenta pe Internet și află:

- gama de frigidere,

- detalii tehnice,

- condiții de preț,

- calificativele utilizatorilor.

Cumpărătorul are cu mult mai multe informații.

Producătorul, adică partea care se referă la oferă, vede cum evoluează stocurile, face completări de stocuri și ajustează prețurile în funcție de succdesul de piață al tipului de frigider studiat.

Digitalizarea schimbă comportamentul producătorilor și prestatorilor, dar și comportamentul clienților, căci fiecare dorește să-și maximizeze beneficiile, lucru care se produce prin interpretarea informațiilor care circulă grație digitalizării, informații care joacă rol de reglare a proceselor specifice fluxurilor B-M-B.

(02 august 2024)

Thursday, August 1, 2024

Doar două titluri de campioni olimpici

Până azi 02 august 2024, delegația de 106 sportivi plus ați oficiali și personal tehnic din România la Jocurile Olimpice de la Paris consemnează doar două titluri de campioni olimpici.
A câștigat titlul de campion olimpic David POPOVICI la proba de înot 200 metri liber.
A câștigat titlul de campion olimpic echipajul de dublu vâsle masculin, format din sportivii Andrei CORNEA și Marian ENACHE.

Acești sportivi reprezintă dovada clară că numai cine muncește cu seriozitate, folosind cele mai moderne tehnici de antrenament, reușește. Pentru săritura în lungime, pentru probele de alergări, dar și pentru alte ramuri de sport care nu necesită investiții, se vede treaba că munca de calitate lipsește, că antrenorii au trecut în planul al doilea, iar cei care să practice aceste sporturi au apucat pe alte căi, din moment ce rezultatele se lasă așteptate.

(02 august 2024)

Sport de masă, sport de performanță...

O dată cu câștigarea celor două medalii la înot de către David POPOVICI s-a reaprins flacăra dilemei subfinanțării sportului de performanță. Este vorba de o problemă reală, dar lucrurile trebuie privite printr-o cu totul altă cheie și anume punerea boilor înaintea carului și nu invers.

Toată lumea vrea:

- bani,

- bazine,

- săli,

- aparate,

- stadioane,

- antrenori,

- condiții.

Este normal să fie așa. Numai că, trebuie să existe:

- voință,

- inițiativă,

- rezultate,

care să justifice alocarea de fonduri, ceea ce înseamnă că oamenii cu aplecare spre muncă de calitate trebuie să organizeze selecții, programe de pregătire cu ceea ce există, pentru că sunt ramuri sportive care nu necesită investiții costisitoare și din aproape în aproape, vor apare și investițiile și abordările sistematice privind dezvoltarea bazei materiale a sportului de masă, iar drept consecință, vor apare și condițiile speciale ale dezvoltării sportului de performanță.

România comunistă a avut Daciada, a avut ștranduri, baze sportive, nu multe, dar a avut. Nimeni nu mai trebuie să ridice privirea din pământ, dacă ne gândim la a-a-zisele privatizări din sport, care au echivalat cu un jaf la drumul mare. Acum nu mai trebuie privit în trecut. Dacă în vremurile bolșevice sportul era privit ca instrument politic de propagandă pentru a arăta că țările comuniste există, că prin intonarea imnului de stat și ridicarea drapelului pe catargul cel mai înalt, se făcea dovada că sportivii din țările comuniste sunt cei mai buni, acum sportul de performanță are cu totul alte conotații. El nu mai este mijloc de propagandă, ci mod de manifestare a talentelor, a calităților fizice și a dorinței de a fi cel mai bun dintre cei mai buni, dacă ne gândim la olimpiade, la campionate mondiale sau la reuniuni internaționale de anvergură.

În școli trebuie să se dezvolte sportul de performanță. Școlile trebuie să aibă o puternică bază materială pentru a dezvolta acele ramuri ale sportului de masă, care să permită dezvoltarea fizică a generațiilor tinere. Despre sportul de performanță trebuie o cu totul altă discuție, căci există federații, există un aparat administrativ, există inerție și mai ales există risipă de energie și de fonduri la toate nivelurile.

Lipsește proiectul de țară. Dacă ar exista proiectul de țară și acolo ar exista două-trei fraze dedicate sportului, cu siguranță acolo s-ar regăsi acele elemente legate de bazine de înot, piste de atletism și patinoare, dar și etapele de realizare a acestora. Inexistența proiectului de țară, inexistența unei strategii pe termen lung, au menirea de a aborda în salturi, necoordonat a problemelor și rezultatul deja se vede cu ochiul liber. Ne trezim din când în când că vedem lipsuri, cârpim și încercăm să abordăm politicile de supraviețuire. Spunem corupția ucide, dar risipa este cea care ne trage înapoi.

(02 august 2024)

Politicienii mărunți fac politică măruntă

Olimpiada de la Paris mi-a dat ocazia să văd marile construcții care adăpostesc manifestările sportive de mare anvergură specifice olimpiadei. Și la campionatul mondial de fotbal din Qatar au fost realizate construcții monumentale, care au arătat că arhitecții, inginerii și muncitorii știu să-și facă treaba la cel mai înalt nivel. De fiecare dată m-am întrebat de ce acolo se face și încă în condiții excepționale și la noi nu se face mai nimic. Este un dat să fim locurile unde nu se întâmplă nimic. Și toate se datorează faptului că politicienii mărunți, fără anvergură, se pierd în nimicuri și politica lor măruntă nu duce spre proiecte mari, care să rezolve problemele fundamentale ale țării noastre.

În loc să se treacă de urgență la dezvoltarea de proiecte adevărate, au loc discuții. În loc să se realizeze trei variante ale autostrăzii Comarnic - Brașov, să se analizeze fiecare proiect în parte și să se aleaqgă unul, după care să se treacă la treabă, au loc discuții sterile, care nu duc niciunde și proiectul nu devine realitate nici în următorii 2.000 de ani dacă se continuă în același ritm.

Cu un nene care a făcut apologia inutilității autostrăzilor în spațiul mioritic, era clar că 10 ani eram condaqmnați la înapoiere economică, pentru că viteza de circulație este cheia succesului unei economii, fie că e vorba de viteza medie a tirurilor, fie că este vorba de viteza garniturilor de tren. Când în unele țări se circulă pe căile ferate cu peste 250 Km la oră și la noi niciodată nu se ajunge la 100 Km la oră, deja ne dăm seama cât de în urmă suntem. Un nene din vecinătăți zicea că el ca premier, s-a întâlnit cu al XX-lea premier mioritic, ceea ce arăta că premierii se schimbă aici mai ceva ca șosetele. Politicienii mărunți nu văd nici pericolele, nici oportunitățile. Ei se ciondănesc pe sărăcia din jurul lor și se ocupă de nimicuri, lăsând timpul să le treacă printre degete, ca apoi să ridice din umeri, căci s-au aflat sub vremi.

(01 august 2024)

De ce-și hărțuiesc unii profesori universitari studentele?

Cine încearcă să trateze superficial acest subiect nu va ajunge niciodată la miezul problemei. Pentru a vedea cum stau lucrurile, este absolut necesar să se analizeze problema în toată complexitatea ei.
Profesorul universitar vine în sala de curs și cu talent sau cu mai puțin talent prezintă problemele din cursul pe care și l-a propus, în raport cu programa analitică. Ceea ce face el este fie arid, plat, plictisitor, fie viu, antrenant, presărat cu variații de ton, de culoare și cu includerea de aspecte ce fac dovada că respectivul profesor este un bun profesionist, cu multă experiență practică. El nu este un robot și caută să privească spre cei cărora le vorbește. Acesțtia sunt studenți care iau notițe, studente care iau notițe, studenți care-l privesc cu atenție și ascultă ceea ce spune profesorul, dar și studente care sunt atente, căci știu că au material didactic de studiu fie sub formă de manuale, fie sub formă de fișiere.

Semestrul nu durează o veșnicie și vine momentul examenului, prilej cu care profesorul realizează evaluarea studenților. Profesorii au și zile în care acordă consultații studenților la cabinetul său din facultate. Profesorii care se respectă au și seminarii, pentru a simți pulsul activității studenților.

Un profesor cu un niveluri ridicate de integritate și de moralitate are dialoguri corecte cu studenții și cu studentele lui și de pe poziția lui de cadru didactic prin tot ceea ce face în sala de curs, dar și în afara facultății, se comportă ca un model de urmat, căci menirea lui este de a face educație, de a modela caractere. Toate acestea sunt în teorie, căci în practică lucrurile stau un pic diferit, atunci când profesorul abdică de la normele de integritate și la criteriile de moralitate instituite de societate și consideră că se află undeva pe moșia lui, el este stăpânul, iar ceilalți sunt slugile sau sclavii lui și își arogă drepturi de a se purta discreționar. Ei condiționează promovarea examenelor în varii forme. Ei exercită presiuni pe diferite planuri pentru a-și atinge diferite obiective. Raporturile dintre ei și studenții lor degenerează din rău în mai rău, căci din moment ce bolovanul a luat-o la vale, nimeni și nimic nu-l mai oprește.

Există situații în care unii profesori universitari își formează o imagine absolut deformată despre ei, considerându-se mai mult decât niște zei, iar pretențiile pe care le emit depășesc limitele hărțuirii, ducându-le dincolo de abuzuri și totul pentru că ei cred că societatea le va da lor câștig de cauză, iar victimele vor fi supuse oprobriului public, căci tot timpul se va vorbi despre crea mai veche meserie din lume. Cei puși să judece sunt tot bărbați, care se coalizează instantaneu sau dacă sunt femei, nu trebuie uitată nici invidia și nici răutatea femeiască, când se dă verdictul.

Societatea românească este cea care ascunde gunoaiele sub preș și sub masca unor atitudini foarte evoluate, se manifestă ca într-un feudalism timpuriu, în care dreptatea este doar a celui care se consideră că este cel mai puternic și i se cuvine totul. Prădătorul nu spune niciodată că este prădător, ci va spune că totul i s-a oferit, el fiind doar un instrument sau doar o victimă, cu accente de somnambulism sau de inconștiență temporară indusă de așa-zisul factor de agresiune, de pe poziția sa de victimă.

Oricum, trebuie ruptă pisica în două și trebuie delimitate clar raporturile dintre părți, iar carta universitară trebuie să conțină lucruri foarte clare și toată lumea trebuie să fie asumată și responsabilă când pornește la drum, pe de o parte să-și creeze o carieră academică și să fie formator, respectiv, să participe la procesul de formare pentru a deveni un viitor specialist, care să facă față cerințelor producției. Degeaba vorbim de integritate, de etică și de moralitate în mediul academic, dacă diferența dintre fapte și vorbe este ca de la cer la pământ și toleranța prost înțeleasă duce la situații de hărțuire inacceptabile. Răul trebuie rupt de la rădăcină și se pare că societatea s-a trezit din starea ei de somnolență și lucrurile au început să se miște.

(01 august 2024)