Pregătirea de război

În toată Europa oficialitățile au început să vorbească despre război. Este o temă interesantă după peste 700 de zile de război dintre Rusia și Ucraina, dar mai ales că în acest an 2024 sunt alegeri de toate felurile și populația trebuie ținută cu atenția îndreptată spre o temă diferită de eșecurile economice și de tensiunile sociale, generate de un management politici eronat în cea mai mare parte.

Cum era de așteptat, pe malurile dâmbovițene tema pregătirii de război a fost lansată și ea, dar spre deosebire de multe țări de pe bătrânul continent, nu a venit de la politicieni, ci de la proaspătul șef al Marelui Stat Major al Armatei, generalul Gheorghiță VLAD. Din acea clipă, toate televiziunile au început să întoarcă problema pe toate fețele și așa-zișii analiști politici care se pricep la orice, au preluat tema și o toacă pe toate fețele, așa cum numai ei știu s-o facă, vorbind mult și fără rost, cu generalități de tot felul, de-i crezi că chiar știu despre ceea ce vorbesc.

Dacă am văzut cum oameni care văd își iau certificate de nevăzători, dacă am văzut cum se iese la pensie pe caz de boală, cu siguranță, vom vedea nenumărate situații în care fie bărbați tineri, fie femei tinere, vor cere și vor obține acele certificate medicale miraculoase care să-i scutească de orice formă de pregătire militară. Și în vremurile mult apuse ale comunismului se obțineau astfel de certificate, când armata era obligatorie. Acum lumea s-a rafinat, a căpătat alte skiluri cum zicem noi englezii și în acest context, certificatele au alte valențe, alte căi de comunicare și să fim realiști, cu totul alte costuri.  

Pregătirea de război înseamnă în primul rând, o strategie.

Pregătirea de război înseamnă în al doilea rând, crearea de structuri de comandă și de organizare.

Pregătirea de război înseamnă în al treilea rând, personal care să se ocupe de întreg procesul.

Pregătirea de război înseamnă în al patrulea rând, o legislație care să pună ordine în toate aspectele.

Pregătirea de război înseamnă în al cincilea rând, costuri imense.

Pregătirea de război înseamnă în al șaselea rând un nou discurs despre patrie, despre patriotism.

Pregătirea de război înseamnă în  al șaptelea rând, un sistem informatic perfect.

Pregătirea de război înseamnă în al optulea rând, prezentarea problemei pe o singură voce.

Așa cum au început lucrurile, este destul de dificil de apreciat cum vor sta lucrurile peste o săptămână, o lună sau un an. Ceea ce văd eu cu ochiul liber se distinge clar că problema a început cu stângul, căci primul anunț trebuia să vină dintr-o cu totul altă direcție. Dacă el a venit de unde a venit, cine este curios să ia textul să-l citească, va vedea că nu este făcut de un tip cu studii în comunicare și de aceea el a stârnit nenumărate comentarii în contradictoriu pe mai multe paliere. Să nu uităm nicio clipă că oamenii de rând au fost țintele propagandei de război, iar pregătirea de război nu are nimic propagandistic în ea.

(02 februarie 2024) 

5.000 cântăreți de folclor: Alin TROCAN.

Prin Alin TROCAN avem în față un cântăreț de folclor cules cu grijă, textele cântecelor lui se vede că respectă cerințele oricărui cântec cules de la sursă. Textul este curat, rimele sunt de calitate și temele sunt cele frecvente în cântecul popular autentic. Este de apreciat aplecarea lui Alin TROCAN spre valorile perene, fără a se lăsa ademenit de tendințele trecătoare, artificiale și mai ales bântuite de facili.
Am o mândră micucică

Bată-te crucea iubit

Când eram în viața mea

Cântecul lui Codin

Constantine, Constantine

Dă ochii dă fată mare

Inimă de-ai fi de-aramă

Mă văzui și socru mare

Măi, Gheorghiță, când te-nsori

Mărine, la nunta ta
 Prin târg pe la Roșiori

Puiculița
Sârba de la Butești

Sârba pe maidan

Seara asta iară beau

Se vede de departe că  Alin TROCAN face parte din clasa elevată a marilor cântăreți de folclor, care știe să-și selecteze cântecele, care este o prezență ce știe unde să se oprească pentru a menține un nivel de calitate foarte ridicată actului artistic pe care el îl crează.




(02 februarie 2024)

Cântecul lui Codin

Ion DOLĂNESCU

Alin TROCAN

Ionel TUDORACHE

(02 februarie 2024)

Megalomania la români

Deși istoria noastră nu consemnează construcții imense și durabile, observăm că în zilele noastre există manifestări de megalomanie la oameni care nu s-au manifestat în acest sens înainte de a li se oferi ocazia unor opțiuni bine definite. Un nene, megaloman, a dorit să realizeze o construcție imensă și așa a apărut Casa Poporului, considerată la un moment dat a doua construcție ca mărime din lume, după clădirea pentagonului. Un alt nene și-a construit o casă de 1.350 mp. Este de înțeles pentru un om calic, care s-a născut și a trăit în mizerie. Un alt nene, a construit o casă și nu-i mai știa suprafața, porecla primită fiind de GRINDĂ, căci s-a încurcat în explicațiile conform cărora plătea impozit pe o coșmelie dărâmată de mult timp și pe locul căreia trona un pălățel.

Ideea de megalomanie are la bază complexul omului mic, nerealizat, care dorește să iasă în evidență și el cu ceva.

Își construiește casa cea mai bizară din sat.

Își cumpără mașina cea mai fistichie.

Se îmbracă în modul cel mai strident.

Există pe fondul megalomaniei explicația acelui mini-turn Eiffel de la Alexandria, a acelor Coloane ale Infinitului din varii cartiere de blocuri ponosite, dar și a altor ciudățenii cu care ei doresc să intre în diferite cărți ale recordurilor. Să nu uităm că un savant s-a apucat să facă un dicționar și a ajuns doar la cuvântul bărbat, știind cu siguranță că o astfel de întreprindere necesită o echipă de cel puțin 100 de oameni care să lucreze 10 ani neîntrerupt.

În fiecare dintre noi zace germenele megalomaniei, dar unii au capacitatea să-l lase în adormire, fără să se manifeste, doar din lipsa de resurse. Imediat ce se întrezăresc resursele, acel germene începe să se revitalizeze și la o scară ceva mai mare, determină anularea proiectelor de dinainte și se startează proiectul megaloman. Nu de puține ori trecem prin orice oraș și vedem construcții mărețe începute și înțepenite în stadii diferite, pentru lipsa de resurse sau pentru lipsa condițiilor legale de continuare a proiectelor. Megalomania nu este o boală, megalomania este o carență de caracter și de educație, cu efecte dintre cele mai nepotrivite pentru individul care se manifestă ca megaloman, dar și pentru cei din jur, căci megalomania este generatoarea marilor inutilități costisituare, care sunt transmise generațiilor care vor veni, exact ca o succesiune de lucruri nenecesare, pe care aceste generații trebuie să le ducă în cârcă.

(02 februarie 2024) 

Vasile CĂNĂNĂU

Am mai scris despre  cântărtețul de folclor Vasile CĂNĂNĂU, pentru că în anii copilăriei mele, Vasile CĂNĂNĂU era prezent în toate emisiunile de folclor cu cântecele sale care preamăreau:
- realizările regimului de democrație populară,
- munca și recoltele din CAP,
- prietenia cu URSS,
- clasicii marxism-leninismului,
- partidul aflat la putere în RPR.

Pe muzica Mariei LĂTĂREȚU, Hei lună, Vasile CĂNĂNĂU a interpretat cântecul în 1960 cântecul Racheta din Moscova. Pe muzică săltăreață din Moldova, Vasile CĂNĂNĂU a interpretat versurile unui cântec de un proletcultism dus la extrem intitulat Avem o recoltă bună, în care se vorbește despre plan, despre agronom, despre bucuria de a munca de a fi fruntași în colectiv, adică în CAP.

Vasile CĂNĂNĂU avea în repertoriul lui cântece precum:

Ciobănașul

Huțulca din Brodina
Cântec de nuntă din Moldova

Am venit la împețit

Merge lelea la Bacău

Nechează murgul de zor

Colo la Suceava-n luncă

Mai avea imprimat un cântec despre omul nou, ceva cu textul:

Nașul mare, omul nou,

Știți ce le-a adus cadou?

Lampa lui Ilici pe masă,

Să ne fie casa, casă

Și viața luminoasă.

Îmi pare rău că nu am regăsit pe Internet această înregistrare că ar fi fost interesant să se vadă cum cântăreții asemeni lui CĂNĂNĂU au fost și alții, au făcut un folclor poluat, așa cum este poluat și în ziua de azi, pentru a marca niște realități duse la absurd.


(02 februarie 2024)

Tu ai un apartament de 800 mp?

Dacă ai, e OK. Dacă n-ai, ghinion!
Cu fiecare zi care trece, îmi dau seama că lupta cu corupția a eșuat lamentabil, din moment ce la vârful politicii apar corupții asemeni ciupercilor de după ploaie. Explicația este destul de simplă, pentru că mecanismele definite arată că persoana coruptă, după ce a fost pedepsită, rămâne cu banii și nu oricum, ci cu milioanele sau sutele de milioane de euro și toate calculele o avantajează. La un moment dat merită, zice persoana, să faci pușcărie trei sau cinci ani și să rămâi cu banii. Dacă se fac modificări legislative și se elimină posibilitatea de a ascunde averile, ar dispare șansa de a rămâne cu banii dobândiți ilicit, lumea ar gândi cu totul altfel corupția și mai ales, tentația de a intra în sfera celor care abuzează de poziția lor politică sau administrativă, pentru a dobândi bunuri și valori, din pix.

Tristețea mea este dată de faptul că deși s-a înființat DNA, deși au apărut politicieni în cătușe și în zeghe, corupția nu a scăzut, iar atmosfera din rândurile oamenilor cinstiți nu a scăpat de acea umbră apăsătoare a celor care se află pe o scară rulantă care coboară, iar ei doresc cu disperare să urce, pentru a îngroșa numărul celor ce alcătuiesc clasa de mijloc, cinstită din societatea românească, singura care să miște cu adevărat economia.

L-am văzut pe Dumitru BUZATU cu teancurile de bani din flagrant. Îl vedem acum pe sprintenul Iulian DUMITRESCU în drum spre DNA, cu nevasta lui care conducea un Lamborghini și cele două imagini mă duc cu gândul la faptul că au trecut 15 ani de telejustiție și efectul este zero. Nu s-au recuperat furăciunile. Au făcut pușcărie Adrian NĂSTASE, Gigi BECALI, Liviu DRAGNEA, Elena UDREA și încă vreo câțiva trepăduși, dar atmosfera din societate a rămas aceeași, care arată că orice ar face omul cinstit, nu are nicio șansă de a evolua prin munca lui, căci parandărătul e sfânt, obligatoriu și peren, la același nivel de 10% din valoarea contractului. Numai așa se explică și se va explica posibilitatea de a plăti o chirie lunară de 6.000 de euro, dintr-un salariu de 3.000 și să-ți mai rămână încă foarte mulți bani pentru excursii în zone exclusiviste



(01 februarie 2024)

Ceasul care a zburat în rucsac

Televiziunile sunt pline de tot felul de știri. Una dintre știri arată cum un nene care a avut o funcție oarecare de reprezentare a noastră undeva, pe aeroport s-a pus într-o situație bizară. Unei doamne i-a dispărut un ceas. Vameșii au verificat pe camere și în final s-a văzut că  acel nene, care ne-a reprezentat undeva, a făcut magia conform căreia, ceasul din cutia cu lucruri personale care a trecut pe la razele X, a zburat în rucsacul său. Lucrurile care trebuiau să fie simple, s-au complicat din varii motive și anume:
- ancheta este în curs,
- există prezumția de nevinovăție,
- știriștii sunt destul de proști,
- e bine ca totul să fie diluat,
- ratingul se face și din lucruri ambigue.
În opinia mea, lucrurile sunt simple rău de tot. Este vorba de un nene cu mâna cam lungă, care credea că face c-c-tul praf furând unc eas și nu va fi prins. Noi avem proverbul că ulciorul nu merge de multe ori la apă, ceea ce s-a întâmplat acum. Nu vreau să mă apuc să fabulez, dar sunt sigur că acel nene are un istoric foarte bogat în a șterpeli de colo și de colo, numai că acum a fost prins. Regret comunismul, care avea dosarele de acdre, căci în lipsa lor, nimeni nu mai știe nimic despre nimeni și carențele de caracter se pierd în spațiu și timp și indivizi cu grave defecte la mansardă ocupă funcții nemeritate. Pe vremea comuniștilor, acele dosare de cadre ar fi conținut și vreo turnătorie sa mai multe despre faptul că nenea era hoț și n-ar mai fi ajuns să ne reprezinte în vecii-vecilor...

(01 februarie 2024)