Wednesday, January 1, 2020

Am fost contemporan cu Silvia CHICOS

Silvia CHICOS era actrita cu voce de copil, pe care regimul comunist a folosit-o din plin pentru a transmite acele mesaje in randurile copiilor astfel incat acestia sa fie educati in spiritul comunist autentic, fortat si mai ales prin imbibare cu o ideologie plina de schematism, primitivism si goala de continut si profunzime.
Se pastreaza cu siguranta cantece interpretate de Silvia CHICOS.
Se pastreaza cu siguranta si piese de teatru inregistrate si transmise la radio in care roluri de copii sunt interpretate de Silvia CHICOS.
A fost artista emerita, ceea ce insemna ca regimul comunist o aprecia pentru ceea ce face in folosul lui. Sunt sigur ca daca ar mai fi trait azi, Silvia CHICOS ar fi aparut si inreclamele cu copii pe care televiziunile de doi bani le tot recicleaza folosind niste voci care nu prea au nimic comun cu cristaul copilariei asa cum numai Silvia CHICOS avea.
Uneori mai fredonez cantecul Fotograful amator sau cantecul cu Chimistul amator, caci se gasesc si azi nenumarate momente cand retraiesc clipe ale copilariei. Despre Tic-Pitic as avea de scris foarte multe. Imi aduc aminte ca si eu, pionier fiind si fara prea multa minte, i-am scris lui Tic-Pitic si mi-a raspuns, drept care m-am bucurat imens si am aratat scrisoarea primita colegilor de clasa, care s-au minuat, mai ales ca laudam niste actiuni pioniereti ale noastre, parca ceva cu colectatu de fier vechi. Nui e vorba de fierul vechi vandut strainilor pe nimic, de prin uzinele privatizate, ci de fierul vechi de prin curtile noastre sau de pe la vecini care se debarasasera de sobe, burlane sau alte lucruri uzate.
Si acum mai ascult cantece in interpretarea lui Silvia CHICOS.




(02 ianuarie 2020)

Am fost contemporan cu Constantin BRÂNCUȘI

S-a scris foarte mult despre Constantin BRÂNCUȘI. Eu am vazut sculpturile lui Constantin BRÂNCUȘI in Franta, in America, dar si la Tg. Jiu. Am vizitat casa de la Hobita, unde se zice ca s-a nascut Constantin BRÂNCUȘI.
Nu-mi iese din minte cat de optuza a fost puterea comunista cand i-a refuzat sub semnaturile unor asa-zise personalitati, lui Constantin BRÂNCUȘI oferta de a aduce in Ro atelierul sau de la Paris, ceea ce mi s-a parut o prostie cat un munte de mare. Ori de cate ori am ajuns la Paris la Centrul POMPIDOU si m-am apropia de zona unde este adapostit atelierul lui Constantin BRÂNCUȘI m-au apucat dracii, ca niste tampiti nu au stiut sa aprecieze bulgarele de aur ce li se oferise.
Nu ma mai mira deloc nimic, pentru ca am auzit ca dupa razboi, comunistii se pusesera cu tractorul sa demoleze Coloana infinitului, zicand ca este de fapt falosenia lui TATTARESCU, transfigurata artistic. Noroc ca tractorul nu a fost puternic sau ca a intervenit vreun stab de la partid cu ceva creier la purtator, ca nu s-a intamplat si aceasta nenorocire.
Cand am vazut pe Lipscani o expozitie unde un loc era neutilizat, dar era destinat lui Constantin BRÂNCUȘI m-a apucat tristetea. Doar la Academia de Arte Plastice din Bucuresti se afla un mulaj exceptional facut de marele sculptor, care dovedeste ca stapanea anatomia corpului uman la perfectie, iar formele abstracte create de el sunt rezultatul unei sinteze si unei sublimari duse spre infnitul perceptiei noastre si nu piese tehnice pentru a i se cere vama la intrarea intr-un port din USA.
Sunt mandru ca am fost contemporan cu Constantin BRÂNCUȘI, chiar daca atunci cand el s-a ridicat spre ceruri eu aveam numai 10 ani si in scoala numele lui nu se poimenea, caci pe peretii clasei tronau tablourile lui Karl MARX, Firiedirik ENGELS, Vladimir Ilici LENIN si Iosif VISARIONOVICI STALIN, caci ale conducatorilor nostri nu mai incapeau, iar manualele erau traduceri din limba rusa. Foarte tarziu am aflat despre Constantin BRÂNCUȘI, dar mai bine mai tarziu decat niciodata, cum zice un proverb, caci as fi fost extrem de sarac fara el.



(02 ianuarie 2020)

Am fost contemporan cu Elvire POPESCO

Cred ca Elvire POPESCO a facut foarte mult pentru teatrul francez si pentru filmul tot francez, din moment ce Institutul Francez din Bucuresti are o sala de cinema care se numeste chiar Elvire POPESCO, iar numele ei troneaza de ani buni pe frontispiciul unei cladiri de pe Bulevardul Dacia.
Eu am vazut-o pe Elvire POPESCO in filmul Austerlitz intr-o companie de-a dreptul legendara. Voi da doar cateva nume pentru a arata ca nu bat campii: Pierre MONDU, Jean MARAIS, George MARCHAL,  Vittorio de SICA, Michel SIMON, Claudia CARDINALE, Leslie CARON, Orson WELLES, Jean LOIUS TRINTIGNANT, Anna MOFFO, Jean-Francois REMI si multi altii. Filmofrafia lui Elvire POPESCO este foarte bogata si se intinde pe o perioada cuprinsa intre 1912 si 1960. In teatru, Elvire POPESCO a jucat multe roluri, mai ales in Paris unde s-a stabilit prin 1924. 
Francezii sunt cei care stiu sa-si cinsteasca valorile autentice, drept care Elvire POPESCO este trecuta in galeria marilor personalitati recunoscute chiar din timpul vietii. Regimiul comunist dinRo nu a intreprins nimic pentru a o face cunoscuta, pentru a o invita pe cea care alaturi de alte mari romance i-au inspirat lui MATISSE tabloul La blouse roumaine, despre care stiu si copiii din clasa a I-a dintr-o scoala din California, ceea ce m-a facut sa fiu foarte mandru ca sunt roman.

(02 ianuarie 2020)

Am fost contemporan cu Lucia STURDZA BULANDRA

A aparut candva in Editura Meridiane un album plin de fotografii dedicate artistei Lucia STURDZA BULANDRA. Eu am ascultat multe piese la Teatru Radiofonic in care Lucia STURDZA BULANDRA avea roluri extrem de importante. Recunosteam vocea ei cu foarte mare usurinta copil fiind. Era artista a poporului pentru valoarea sa si pentru ca nu fusese opozanta regimului comunist, ci se pusese in slujba artei proletcultiste, interpretand roluri din piese ale literaturii la moda in URSS sau in RPR, chiar daca valoriv vorbind, unele erau modeste rau de tot.
Lucia STURDZA BULANDRA a fost directoare a Teatrului Municipal si in epox=ca se spunea ca ea a pus bazele acele trupe de exceptie care a facut din acel teatru un reper pentru miscarea teatrala din Ro. Pentru a avea o imagine clara despre repertoriul Luciei STURDZA BULANDRA, amitesc unele dintre rolurile sale Maria STUART, Mamouret, Anna KARENINA, Nebuna din Chaillot, Regina Margot, Vassa JELEZNOVA, doamna WARREN, dar si altele.
In epoca se zicea ca avea criterii extrem de exigente in a aduce tineri actori in teatru, ea a detinut functia de director din 1947 pana in 1961. Exista si filme in care apare Lucia STURDZA BULANDRA, considerata in acele vremuri un monstru sacru al teatrului romanesc. Dintre tinerii actori formati de Lucia STURDZA BULANDRA, George CALBOREANU, Radu BELIGAN, Aura BUZESCU si Alerxandru GIUGARU, toti fiind nume de referinta ai teatrului romanesc.
Eram pusti cand am urmarit la radio povestea lui Mamouret si mi s-a parut ca cine il juca chiar avea varsta personajului, dar aveam minte de copil natunci si nu-mi dadeam seama ce inseamna sa te transfigurezi intr-un rol, mai ales daca crezi in personajul pe care-l joci si cu atat mai mult pentru o mare artista. Mult mai tarziu, dupa o reluare a piesei, am constientizat ca 2+2= 4. Fantastic!



(02 ianuarie 2020)



Am fost contemporan cu Mihail Sergheevici GORBACIOV

Cand l-am vazut prima data la TV pe Mihail Sergheevici GORBACIOV, stiind de la o matusa de a mea ce inseamna aceea o caita, ce fel de om e cel care o are si ce trebuie sa fac eu, mi-am dat seama ca ceva deosebit se va intampla cu omenirea.
Mihail Sergheevici GORBACIOV este om insemnat. 
Mihail Sergheevici GORBACIOV are caita in frunte.
Nu stiu ce l-a recomandat pe Mihail Sergheevici GORBACIOV sa fie ales in fruntea statului sovietic, dar ceva spunea ca si URSS are nevoie de o schimbare, caci in epoca BREJNEV totul ramasese impietrit. Mihail Sergheevici GORBACIOV a venit cu conceptul de prerstroika, numai ca in sistemul comunist este de-a dreptul o erezie sa crezi ca un pic de dezghet duce la vreun rezultat. Cui dai un deget, iti apuca toata mana. Asa au stat lucrurile si cu acei muguri de democratizare a vietii din URSS. In comunism exista doar un mod de a fi si se merge pe totul sau nimic.
Mihail Sergheevici GORBACIOV s-a dovedit a fi un om:
- slab,
- ambiguu,
- limitat,
- sters,
- dirijat.
Pus la butoane, Mihail Sergheevici GORBACIOV, cu caracterul sau nedefinit, nu a reusit ceea ce ar fi reusit un Vladimir Ilici LENIN, o noua revolutie sau Iosif Visarionovici STALIN cu niste executii spectaculoase, pe tacute, ceea ce a dus la:
- slabirea sistemului,
- dezorganizarea structurilor,
- ascutirea contradictiilor,
- saracirea populatiei,
- trecerea in planul secund a valorilor traditionale,
- schimbarea pozitiei armatei.
Au fost lucruri inacceptabile, care s-au soldat cu puciul din 19-21 august 1991, care a dus la prabusirea pozitiei sale, chiar daca era laureat al premiului NOBEL, chiar daca semnase soarta lumi la intalnirea lui cu Ronald REAGAN.
L-am vazut pe Mihail Sergheevici GORBACIOV intr-o reclama a lui Louis VOUITON purtand o geanta. Am mai citit niste interviuri ale lui, in care vorbeste mult, dar nu spune nimic. Acum Mihail Sergheevici GORBACIOV este un batranel de 89 cde ani despre care am auzit niste tineri zicand in masina 133: si-a trait traiul si-a mancat malaiul.



(02 ianuarie 2020)

Am fost contemporan cu Corneliu BABA

Despre pictorul Corneliu BABA circulau tot felul de legende, dar dicrulau si bancuri. Se zicea in epoca despre el, ca desi pictase tablouri cu ENESCU, ARGHEZI, Lucia STURDZA BULANDRA,  Mihail SADOVEANU, Elena CEAUSECU n-ar fi dorit niciodata sa-i faca Corneliu BABA un tablou, doar din simplu motiv ca pictorul se semna cu BABA si madam ' CEAUSESCU desi avea o varsta se considera juna.
El a avut nenumarate expozitii, dar a avut o retrospectiva, excelent organizata. Eu oredam disciplina Structuri de date studentilor de la Sectia de Informatica Economica si-mi polacea sa-i oblig sa mearga la expozitii  de pictura. Le-am propus sa mearga acolo si sa identifice ceva care se potriveste de minune cu una din structurile de date predate de mine. Nu era o chestie grea, caci despre lista era vorba si tablourile cu arlechini dar si tablourile cu autoportrete ale artistului ar fi format acele structuri de date fara dificultate.
Mie Corneliu BABA mi-a placut si doar din cauza ca la Muzeul Puskin din Moscova era singurul pictor roman care avea un tablou. Era mititel tabloul, dar era al unui roman, printre tablourile unor titani ai artei universale. Nu vreau sa scriu nimic de perioada aceea nasoala a proletcultismului in acre Corneliu BABA a produs la greu tablouri cerute de partid, caci titlul de artist al poporului nu-i pica din cer, ca se numea el Corneliu BABA pur si simplu, ci ca  arta sa a slujit comunismul in felul ei.




(02 ianuarie 2020)

Am fost contemporan cu Zenaida PALLY

Zenaida PALLY era mezzosoprana la Opera din Bucuresti. Am auzit-o cantand la radio si de fiecare data cand i se spunea numele, i se adauga si titulatura de artista a poporului. Nu ma apuc eu acum sa-mi dau cu presupusul, dar sunt sigur ca Zenaida PALLY a primit aceasta titulatura, care insemna foarte mult, in timpul lui GHEORGHIU DEJ, caci in timpul lui CEAUSESCU nu prea s-au mai acordat asemenea favoruri dupa modelul sovietic, artistii fiind recompensati prin aparitii la televizor sau prin invitarea sa cante pe la mesele organizatre de CC sau direct de CEAUSESCU.
Intre Zenaida PALLY si Elena CERNEI o aleg pe CERNEI, dar Zenaida PALLY ca mezzosoprana era foarte buna, dar nu exceptionala ca Elena CERNEI, aceasta ajungand sa cante si la Met.
Zenaida PALLY a cantat in Aida, Bal Mascat si Don Carlos de VERDI, in Oedip de ENESCU, in Carmen de BIZET si Amson si Dalila, dar si multe, multe altele.
A avut si aparitii interesante la televiziunea alb-negru mai ales. Se vedea ca Zenaida PALLY este o stea. Totul parea facut special pentru ea. Cand Arta FLORESCU a devenit artista a poporului, deja steaua lui Zenaida PALLY se stingea usor-usor, dar dupa plecare in strainatate la varsta de 56 de ani discurile si difuzarea la radio au fost stopate. Zenaida PALLY era doar o amintire printre cei ce stiau cate ceva despre muzica de opera, dar restul digera ce i se oferea, fara prea multe discutii.


(02 ianuarie 2020)