Demonstrațiile populare

Există în istorie cazuri în care poporul iese în stradă:

- singur;

- folosit;

- înregimentat;

- îndemnat;

- manipulat;

- plătit;

- împins;

- aiurea.

Analițtii politici trebuie să fie foarte atenți de fiecare dată când iese populație în stradă, pentru că atunci când nu interpreteză corect sensul ieșirii în stradă, nici analiza pe care o vor face nu este corectă. De la OUG nr.13, se iese în Piața Victoriei, ceea ce arată o mare nervozitate, mai ales că rezultatul alegerilor din 11 decembrie a fost unul catastrofal pentru partidele de dreapta. REle și-au dorit acest rezultat pentru că nu au fost în stare să se unească, să aibă o platformă comună, trăgându-și preșul unul celuilalt.

Trebuie să se pornească de la niște adevăruri care exced orice logică și care nici cel puțin în regulile simple ale jocurilor de sumă nulă nu se încadrează. 

Nici în ultimii 5 ani nu s-au construit autost răzi.

Nici în ultimii 5 ani nu s-a întâmplat nimic semnificativ pentru noi.

Nici în ultimii 5 ani nu s-a ameliorat sistemul de sănătate.

Nici în ultimii 5 ani nu a crescut calitatea sistemului educațional.

Nici în ultimii 5 ani nu s-a înregistrat creșterea agriculturii.

Nici în ultimii 5 ani nu a crescut calitatea hranei populației.

Viața și-a avut cursul ei, molcom, plat, banal și mai ales șters, căci din nimic nu are cum să apară fenomene de antrenare multiplă cu efecte benefice pentru comunități largi și mai ales pentru cei care trebuie să se apuce să muncească, fără a fi forțați, ci prin dezvoltarea de motoare specifice și eficiente în acest sens.

Numai că în ultimii 5 ani au crescut imens salariile demintarilor.

Numai că în ultimii 5 ani parlamentarii și-au votat nenumărate avantaje.

Numai că în ultimii 5 ani au fost înregistrate cazuri de corupție cu mult mai multe.

Numai că în ultimii 5 ani au apărut niște coincidențe absolut stranii.

Numai că în ultimii 5 ani sistemul judiciar duce o luptă îndârjită pentru autoconservare.

Numai că în ultimii 5 ani am mers pe drumul vechi de la Pitești la Sibiu.

Numai că în ultimii 5 ani aceleași figuri modeste cultural, rân în nas tuturor.

Numai că în ultimii 5 ani actorii politici repetă ostentativ rolurile unor care duc tava.

Concluzia este una singură: o slugă, niciodată nu va fi boier.

De aceea, populația are tot dreptul să iasă în stradă, când vede numai slugi în jur și când vede atâta lentoare, indiferență și nemișcare. Poporul crede că acum este momentul protestelor. Este dreptul lui și el trebuie să facă corecțiile de rigoare, mai ales când cei puși să conducă o iau razna. Mai ales că, el, poporul i-a cocoțat acolo sus la butoane.

(15 februarie 2017)

MECIPT 1, calculator românesc

Am avut deosebita surpriză să primesc de la un foarte bun prieten un articol deosebit de important pentru cei care vor să scrie o istorie a informaticii, intitulat MECIPT-1, A PAGE OF HISTORY, realizat de Dan FRAECAȘ de la Academia Romănă și de Ștefan MĂRUȘTER de la Universitatea de Vest din Timișoara. MECIPT este acronim de la Mașina Elelectronică de Calcul a Institutului Politehnic Timișoara. Calculatorul acesta a fost realizat în intervalul 1959-1961. Elementele de bază folosite pentru realizarea lui MECIPT 1 au fost:

- tuburi electronice pentru realizarea circuitelor logice;

- memorie pe tambur magnetic de 4 Kb;

- cititor de bandă perforată;

- imprimantă electromecanică.

Ca poziționare în producția de calculatoare electronice din țara noastră, la Institutul de Fizică de la Măgurele  fusese realizat în anul 1977 calculatorul CIFA -1, iar la Cluj a fost realizat calculatorul DACICC-2000 din aceeași generație la Institutul de Calcul din Cluj, pus la lucru în anul 1962.

Dimensiunile calculatorului MECIPT 1 sunt impresionante, cam 4 dulapuri cu câte două uși fiecare. A fost gândit realizat de dr. Iosif Kaufmann și de Wili LOWENFELD de pa I.P. Timișoara. Sistemul de operare, dar și primele programe au fost scrise în cod mașină și șase ani mai târziu a fost gândit un limbaj de asamblare cu mnemonice pentru a implementa structurile de bază ale programării:

- secvențe liniare;

- structuri alternative;

- structuri repetitive.

Folosirea explicită a instrucțiunii de salt necondiționat era obligatorie pentru a delimita și schimba sensul de execuție.

Au lucrat la realizarea dar și la utilizarea calculatorului MECIPT 1 Dan FARCAȘ și Vasile BALTAC. Cei care au dezvoltat programe, scriind rutine care au soluționat probleme precum:

- rezolvarea de sisteme liniare;

- interpolare și aproximare;

- metoda celor mai mici pătrate;

- implementare de metode de integrare numerică;

- prelucrări de date statistice;

- rezolvarea de ecuații diferențiale ordinale.

Erau probleme din cărțile de metode numerice foarte bine reprezentate, știut fiind faptul că revista Communications of the Association for Computing Machinery - ACM apărută în 1957 includea multe elemente pe această temă, dar cortina de fier făcea imposibilă circulația informației din occident spre țările din lagărul comunist.

Acest calculator a permis dezvoltarea de aplicații și de rezolvări a nenumărate probleme practice, dar a permis luarea în considerare a unor probleme care azi sunt de mare importanță, așa cum este cea a rețelelor neuronale, de care Dan FARCAȘ se ocupa încă din 1964 sau problemele care erau soluționate folosind tehnici de simulare de către Alexandru  CICORTAȘ în 1968.

Acum, când suntem în era tabletelor, a laptopurilor și a calculatoarelor super-performante, o privire în trecut este necesară, pentru a se vedea de unde s-a plecat în urmă cu 60  de ani și care a fost saltul uriaș făcut. Cine are curiozitatea să meargă pe la muzeele de tehnică din țara noastră va vedea și unele dintre aceste piese, acum de muzeu, dar revoluționare la vremea respectivă. Este greu de imaginat aici și acum realizarea unui muzeu al tehnicii de calcul, dar un muzeu virtual n-ar fi imposibil, pentru că informația există, fondurile nu sunt imposibil de obținut pentru a avea finanțare efectivă, iar dezvoltatorii se înghesuie pentru că este ceva deosebit de interesant din toate punctele de vedere și încă mai trăiesc acei pionieri inimoși, perseverenți, care au știut să înceapă ceva și să finalizeze, căci atunci șara noastră era al treilea producător în lume de calculatoare după USA și URSS, la o populație de cel puțin 10 ori mai mică decât la fiecare dintre marile puteri.

(06 februarie 2017)

Cristian Pîrvulescu, politologul

Din start trebuie să spun că-l urmăresc pe profesorul Cristian Pîrvulescu de foarte mulți ani și speranțele mele în el se spulberă de la un ciclu electoral pentru că:

- rămâne în afara jocului;

- nu vine să pună umărul;

- îi lasă pe amatori să se implice;

- rămâne numai pe margine;

- stă doar la stadiul de judecăți și de afirmații.

Experiența acumulată în cei 27 de ani de activitate, lucrările scrise și aparițiile sale televizate îl arată pe profesorul Cristian Pîrvulescu ca pe un om care stăpânește meseria, dar care stă doar în sfere teoretice și numai din când în când face reflecții despre situații concrete asemeni studiilor de caz din seminarii de la Universitate. Fiind în fruntea asociației PRO-DEMOCRAȚIA, este în posesia a nenumărate elemente care îi permit o abordare frontală, o implicare efectivă în actul decizional ori la guvern, ori la președinție. Îmi aduc aminte de doi universitar care mai apar și acum pe la televiziuni, care însă au fost jalnici ca miniștri acolo unde aveau menirea de a produce schimbările majore la nivel economic, adică să facă reforme.

Am crezut că fiind guverne politice, profesorul Cristian Pîrvulescu nu dorește să se înhame la căruțe de stânga. Nici când dreapta a fost la putere profesorul a stat pe margine. Credeam că din noiembrie 2015, odată cu venirea guvernului tehnocrat, un portofoliu va fi ocupat de Cristian Pîrvulescu. Dezamăgirea mea a fost totală, pentru că eu vedeam în Cristian Pîrvulescu persoana de notorietate și de echilibru aptă să aducă valoare acolo, chiar dacă stagiile sale la Brussels nu sunt de bifat. N-a fost să fie. L-am văzut și când pe la o televiziune vorbea despre electorii care dacă s-ar suci... Cristian Pîrvulescu confunda politica dâmbovițeană cu onoarea americanilor.
Cristian Pîrvulescu, politologul este de așteptat să treacă din zona teoriei și experimentelor, spre partea aplicativă, adică să devină ministrul adică persoană la butoane, care ia decizii și-și verifică gândirea, prin acțiuni concrete. Cristian Pîrvulescu este la vârsta și la nivelul de experiență care îi permit să ia viața în piept, să verifice că gândirea sa teoretică și experiența acumulată, dacă sunt puse în slujba poporului, acesta va obține exact ceea ce politologul își dorește, adică prograsul.
Oricum, mă aștept ca profesorul Cristian Pîrvulescu să devină o persoană implicată, ministru vreau să spun, căci de pe margine oricine dacă are de zis ceva, zice, dar pe mine mă interesează ca persoana care zice ceva, să și ia decizii și mai ales să se verifice că tot ce scoate pe gură, se verifică în ptactică și nu oricum, ci ca proiecte de succes. Am încredere în profesorul Cristian Pîrvulescu.

(05 februarie 2017)

Manipularea ordinară în Tv

Televiziunile sunt instrumente de manipulare perfectă. TVR a manipulat la greu la Revoluția din 1989 și a mai fost și o manipulare deosebit de eficientă. Am văzut și o manipulare evidentă prin anul 2006 cu un spectacol de la Scala înreryupt cu huiduieli. TVR a arătat că a fost un succes, preluând imagini de la un cu totul alt spectacol.

Ieri 4 februarie, o televiziune de tot râsul anunța că a avut loc o avalanșă. Era un filmuleț cu zăpadă, cu câini de salvare și echipe de salvatori cu niște bețe cu care încercau zăpada. Scria cuvântul arhică, dar datorită zăpezii albem scrisul alb nu se vedea. Știristul zicea că nu s-au înregistrat victime. Filmul era din alt loc, de la o avalanșă de pe un munte de undeva din străinătate.

Ca să fie specaculos, de la accidente se vorbește ceva, dar imaginile groaznice sunt de la cu totul alte accidente. De multe ori nici nu se scrie că sunt imagini de arhivă.

(05 februarie 2017)

Managementul politic și impactul

Despre impact am văzut scris în ultimul moment doar acolo unde s-ar face nu știu ce și pe lângă nenumăratele studii de fezabilitate, inutile dar mâncătoare de bani, se mai fac și studii de impact. Numai că acolo sunt nenecesare, mai ales când este vorba de o investiție cerută de viață. Nu este spital. Nu se justifică niciun studiu de impact dacă la un milion de cetățeni nu e niciun spital. Nu este nicio sală de concert la trei milioane de locuitori. Nu se justifică niciun studiu de impact. Nici pentru stațiile de metrou din Drumul Taberei nu sunt necesare studii de impact cân se știe că trei sferturi de milion de suflete se chinuie să ajungă la muncă zi de zi.

În schimb, în managementul politic, analiza impactului este absolut necesară. Și în cazul OUG 13/31-01-2017 dacă cuiva îi bubuia mintea să facă măcar o schiță de impact ar fi estimat că este o mare aiureală mai ales că chestia cu compensarea nu mergea, căci nu se fac adunări și scăderi între mere și pere. Unii și-au zis că dacă facă măriri (mere), prin compensare introduc grațierea și chestia cu abuzul în serviciu (pere), ceea ce nu merge, căci în clasa a întâia se vorbește că la adunări și scăderi operanzii trebuie să fie omogeni.

Există la circ acrobați prea siguri pe ei, care îmbătați de perfecțiunea la care au ajuns pierd concentrarea și tocmai atunci cad în gol, zdrobindu-se, dacă au lucrat fără plasă. Exact așa s-a întâmplat zilele acestea cu cei care au crezut că au totul la picioarele lor. Studiul sumar de impact, bazat pe reguli simple de management politic le-ar fi arătat că chiar dacă dispun de majoritate confortabilă, poziția este fragilă, ca orice poziție de început. Cine face lucruri nenecesare și schimbă prioritățile, cu siguranță va înregistra rezultate nedorite, mai ales în lipsa unei analize de impact. Ideia de a lucra prin compensare merge dar în cu totul alte condiții. Populația așteaptă cu totul altceva decât grașieri, amnistii și iertări. Oamenii simpli nu fură nici mâncare, nu fac nici abuzuri și cu atât mai mult ei nu sunt violenți. Ei așteaptă schimbarea funcționarilor de la ghișeu față de ei, ei vor școli bune, cu profesori buni. Ei vor spitale bune, cu doctori buni. Ei vor autostrăzi. Ei vor să fie apărați de legi clare. Ei vor ca vinovații să plătească, iar de partea nevinovaților să fie dreptatea. Înseamnă că toate măsurile care duc spre aceste direcții, vor avea impactul pozitiv, celelalte, nu. Chestia cu impactul este simplă ca bună ziua. Oricine cunoaște cât de cât cine este grupul țintă va vedea care este comportamentul grupului țintă.

În logica booleană, componenții grupului ținăt sunt mulțumiți, respectiv, nemulțumiți, o altă stare nefiind luată în considerare. Dacă grupul țintă are 18 milioane de persoane și OUG 13/2017 mul/umșște 500.000 să zicem, înseamnă că 3% sunt mulțumiți și restul de 97% sunt nemulțumiți. La problema cu pensiile, dacă se face mărirea acestora, beneficiază 6 milioane, adică 30% la care se mai adaugă vreo 25% dintre cei care stau pe lângă pensionari, deci vor fi nemulțumiți, dar nu mai mulți de 45%. Nu trebuie nici cibernetică, nici minte prea multă pentru a face calcule și simple și simpliste pentru a vedea care este impactul și pentru a lua decizii care să nu nemulțumească peste 70% din membri oricărui grup țintă. Cam atât.

(05 februarie 2017)

Vin studenții!

Taman că guvernul a dat gratuitate pe tren studenților și aceștia folosesc acest drept exact împotriva celor cărora li l-au dat. Și acest lucru, pentru că guvernut a greșit.  Machedonii au o vorbă: dacă într-o oală de ciorbă pui o lingură de rahat, totul rahat se numește. OUG 13/31-01-2017 lingura de rahat fuse.  Eun știu de înseamnă să apară studenții și mai ales ce efecte are venirea studenților, pentru că știu ce au însemnat studenții în anul 1990.

Studenții sunt:

- o masă omogenă;

- bine organizați;

- motivați;

- orientați spre nou;

- revoluționari;

- instruiți;

- activi;

- disciplinați;

- dinamici;

- definiți;

- direcți;

- progresiști.

În anul 1990, studenții au avut un rol activ, nu numai pentru Piața Universității, ci și pentru universitățile unde ei învățau. Să nu se uite că primul deținut politic de după decembrie 1989 a fost un student care a luptat împotriva guvernului, care împreună cu colegi de-ai lui au intrat în clădirea guvernului și chiar aveau un plan să pună un alt guvern.

Este foarte important ca această uriașă forță să fie cunoscută în detaliu și energiile ei să fie lăsate să se reverse exact așa cum dorește studențimea. Cine are urechi de auzit să audă lozincile studenților și să țină seama de ceea ce scandează aceștia.

În seara aceasta Piața Victoriei va fi exact așa cum îi spune numele, o piață a VICTORIEI pentru că s-au acumulat prea multe contradicții în societatea românească și ele nu mai suportă așteptare. Cine crede într-o soluție îngustă, va pierde. Lumea vrea altceva, decât chestii cosmetizate și de moment. Lumea vrea decizii și nu scuze. Lumea vrea să trăiască mai bine acum și nu peste 5 ani. Lumea vrea corectitudine acum și nu în viitor. Lumea vrea eficiență reală și nu bâlbâieli. Lumea vrea dreptate, dreptate și iar dreptate. Dreptate până la capăt. Până acum nu văd ca cineva să fi înțeles ce vor cei veniți să protesteze. Dacă înțelegea careva, aș fi văzut atitudinea corectă. În afară de a se spune că este dreptul lor să fie în piață și că le respectă acest drept nu am văzut că cineva înțelege. Nici nu este de mirare, căci, dacă cineva sesiza ceva, deja erau întreprinse acțiuni care să nu ducă la amplificarea protestelor. Sunt sigur că toți cei ieșiți în stradă vor cu totul altceva decât au sesizat politicienii și guvernanții. Sunt doar câteva cuvinte magice care dacă ar fi rostite, totul s-ar rezolva. Lumea vrea acele cuvinte, dar cei chemați să le rostească, nu le știu, căci dacă le-ar ști, le-ar rosti. Ele nu se referă la bănuții-pomană, la amnistie, la grațiere sau la abuzul în serviciu. Trebuie văzuți cei din piață, care nu sunt nici beneficiari ai amnistiei, nici beneficiari ai grațierii și nici nu stau cu mâna întinsă la câțiva leuți. Ei vor altceva: egalitate, transparență, decență, dreptate, demnitate, mândrie, eficiență și onoare. Dacă cineva crede că este în stare să le ofere oamenilor din stradă aceste lucruri, să o facă rapid, fără a mai sta pe gânduri. Nicio altă variantă nu va fi de succes, oricâte ordonanțe se abrogă, oricâte guverne se vor schimba și cu oricâte jumătătți de măsură de va opera. Cei din stradă au simțit măsura forței lor și dacă până acum dusul cu zăhărelul a mers, acum caii au scăpat din hățuri și zburdă liberi în câmpie, aproape în sălbăticie. Numai omul providențial are capacitatea să-i stăpânească și camerele de vederi sunt ațintite spre direcția de unde el trebuie să reapară
Studenții au venit și continuă să vină în București. Ei vor contribui la formarea acelei mase critice care are menirea de a transforma cantitatea în calitate în curând.
Venirea studenților la București pentru a se alătura protestatarilor din Piața Victoriei are menirea de a schimba multe aspecte, iar în ceea ce privește masa critică de care am mai vorbit, sunt șanse reale ca această masă critică să fie atinsă în această seară, mai ales că multe televiziuni anunță o participare record în Piață.

(04 februarie 2017)

4 februarie 2017

Există nenumărate portaluri care arată:
- care sunt celebritățile născute într-o zi de 04 februarie;
- ce evenimente s-au desfășurat într-o zi de 4 februarie.
Despre noi, oamenii de rând nu există portaluri, nu există emisiuni, nu există articole de ziar, deși ceea ce facem noi, în anonimatul nostru sunt cam exact aceleși lucruri, normale, banale și ieftine pe care le fac și cei ce se cred celebrități, fără să fie.
Ei dansează, dansăm și noi, cei anonimi.
Ei taie tortul, îl tăiem și noi, cei anonimi.
Ei se bucură, ne bucurăm și noi, cei anonimi.
Ei primesc daruri, primim  și noi, cei anonimi.
Ei cântă, cântăm și noi, cei anonimi.
Ei primesc felicitări, primim și noi, cei anonimi.
Singura diferență este că despre ei se scrie și se vorbește, deși se bălăcesc în banal și în ieftinătate. Mare pagubă-n ciuperci. Oricine își dorește momentele sale de intimitate. Să nu creadă nimeni că paparazzi ajung din întâmplare colo și colo să surprindă scene fabricate. Nu, ei sunt pur și simplu, chemați.

(04 februarie 2017)