Marcel CIOLACU se crede deasupra miniștrilor, sărăcuțul!

În problema blackout-ului, Marcel CIOLACU a avut o intervenție interesantă, reproșând lui Sebastian BURDUJA că nu s-a gândit deloc la stocarea energiei verzi produsă  de mediul privat. În acest fel, Marcel CIOLACU a dat senzația că este deasupra miniștrilor. Realitatea este alta. Orice program, orice soluție trebuie analizată și văzută de minișrtri, dar premierul trebuie să aibă cunoștință de ea. Când se alcătuiesc echipele ce definesc programe, oricare ar fi acestea, premierul are discuții cu miniștri și-și spune punctele de vedere, mai ales când se definește cadrul de lucru. Premierul nu este deasupra, căci el este cel care și-a ales minștri, premierul este cel care dă linia. Dacă linia nu este bună, clar că așa-zișii specialiști vor da soluții proaste sau soluții incomplete. Numai că premierul a fost acela care a definit contextul și dacă soluțiile sunt proaste sau foarte proaste, este clar că și el are o contribuție, nu directă, dar contribuție are și el și este la fel de importantă ca și cum ar fi contribuție directă. Dacă premierul nu impune criterii de performanță în alcătuirea echipelor, este clar că echipele vor lucra după ureche, iar soluțiile vor fi proaste.
Acum 1.000 de ani cineva a vrut să doteze pe elevi cu 1.000.000 de laptopuri de 100 $ bucata. Atunci am constituit o echipă formată din cei mai buni specialiști în hardware din Ro și aceștia au spus tot ceea ce trebuia spus și au arătat cum trebuie gândită problema celor 1.000.000 de laptopuri care nu mai erau de 100$, ci cu mult mai scumpe, dar cei mai buni specialiști, care erau cu adevărat cei mai buni specialiști, nu au uitat niciun detaliu și decizia care a fost luată a devenit funcțională și eficientă, dar nu cu 1.000.000 de laptopuri de 100 $ bucata.

Eu refuz să cred că o echipă care a elaborat programul pentru dezvoltarea energiei verzi de la noi, dacă era alcătuită din specialiștii cei mai buni, nu ar fi inclus și fonduri pentru sistemele de stocare a surplusului de energie. dar, o echipă slabă a tratat problema incomplet. Slăbiciunea a venit din exigența scăzută a premierului, care acum nu are niciun drept de a se considera deasupra miniștrilor lui.

(19 iulie 2024)

Aplicația informatică a cardului european de sănătate este de secol 17

Cine are curiozitatea să acceseze aplicația informatică pentru a obține cardul european de sănătate, va constata că este de un primitivism exemplar, din moment ce nu accesează baze de date, lucru dovedit de documentele pe care le cere sun formă de fișiere în format pdf sau jpg. Aplicația cere să se încarce talonul de pensie, talon care există în baza de date a Casei Naționale de Asigurări Sociale și fotografia cărții de identitate, care există în baza de date a Ministerului de Interne.
Dacă cei care au proiectat aplicația pentru cardul european de sănătate știau un pic de meserie, ar fi făcut în așa fel încât:
- doritorii să-și creeze cont la ei,
- opțiunile să permită generarea cardului în anumite condiții,
- încărcarea de fișiere să nu fie necesară.

Digitalizarea este o treabă grea și în afară de generarea automată fără validarea corectitudinii fișierelor transmise, nimic nu este de secol al XX-lea în această aplicație informatică aflată în uz curent. Ea este o aplicație informatică deschisă, transpunere mecanică a modului de eliberare a cardului european de dinainte de digitalizare când omul venea la ghișeu cu documentele, primea un număr de înregistrare și fie i se trimitea cardul prin poștă, fie omul revenea la ghișeu să-și ridice cardul. Acum există baze de date operațional de unde se preiau toate elementele și nu mai trebuie să vină nimeni cu nimic. Cardul de sănătate se eliberează doar prin simpla cerere sau automat la expirarea celui existent, dacă solicitantul a dat o astfel de opțiune. Restul, arată că nu avem autostrăzi, nu avem poduri, nu avem mai nimic, pentru că nici nu ne dăm silința să ne autodepășim, ci promovăm mediocritatea peste tot.

(19 iulie 2024)

Ioane, omul prost după fapte se cunoaște!

Mama, Dumnezeu s-o ierte, mi-a zis câteva lucruri, dintre care cel care arăta că omul prost după fapte se cunoaște,  mi-a rămas întipărit în minte și mă urmărește și în ziua de azi, căci mare adevăr este. Am urmărit de câteva zile imagini cu un subprefect:
- încălțat cu cizme cu tocuri înalte,
- dormind după ce a fost pictat pe față,
- purtând un pistol la brâu,
- coborând dezbrăcat din mașină,
- vorbind aiurea pe un balcon,
- dansând de unul singur.
Un om cu scaun la cap știe să se poarte, știe să vorbească și are respect pentru sine însuși, pentru a fi respectat de ceilalți, fără a se pune în situații jenante. Chiar dacă toate cele prezentate ca fiind deloc măgulitoare s-au petrecut cu mult timp înainte de a fi numit pe o anumită funcție publică, nu reprezintă o scuză pentru autorul lor, căci un om care se dorește a fi cineva, trebuie să fie tot timpul cineva. Nu există situația în care un nene să fi fost până la data 01 ianuarie 2024 un șmecheraș, un golănaș, un indecent, un bețiv, un neglijent în vorbire, un certăreț, ca după această dată să devină un inteligent, un om serios, un bărbat educat, plin de maniere, ca să merite o demnitate în stat și să fie respectat. orice om vine cu bagajul trecutului și dacă acest bagaj îi este potrivnic, va face bine să nu se instaleze în funcția de demnitate publică, pentru că trecutul său zgomotos îl va trage în jos rău de tot.
În opinia mea, un elev de gimnaziu cu nota 10,  este și elev de liceu tot de o medie în jurul lui 10, iar ca student va fi un student foarte bun, cum specialist, după terminarea facultății, tot foarte bun va fi. Tot în opinia mea, un tip cu comportament de copil prost, va fi un adolescent cu comportament de prost, va fi un tânăr cu apucături de om prost și va îmbătrâni ca un individ recunoscut de toată lumea ca prostul satului.
Partea rea a lucrurilor este legată de faptul că omul prost nu-și dă seama de dimensiunea prostiei lui și uită că ceea ce a făcut în trecut îi atârnă ca un pietroi legat de picior și el se simte liber ca pasărea cerului, gata să zburde oriunde și-ar dori, iar dacă i se oferă ceva, el nu refuză și se agață cu ambele mâini de șansa care i se oferă, iar aroganța cu care se manifestă nu cunoaște limite, căci prostul dacă nu este și fudul, nu este prost destul.

Istoriile spun că la Călărași s-ar fi răsturnat carul cu proști.

(19 iulie 2024)

ȘOȘOACĂ s-a făcut de cacao

Ieri 18 iulie 2024 în parlamentul european, Diana ȘOȘOACĂ a oferit un spectacol grețos, mult mai grotesc decât spectacolele pe care le oferea în parlamentul dâmbovițean. Femeia, îmbrăcată în costum popular a vânturat icoane și și-a pus botniță. Ce m-a deranjat foarte tare este faptul că acestă ȘOȘOACĂ a folosit de mai multe ori cuvântul ROMÂNIA. M-am simțit rușinat și umilit ca eu să fie asociat cu această persoană lipsită de realism, care trăiește într-o lume paralelă cu lumea mea, care nu mă reprezintă pe mine în niciun fel și care m-a făcut de râs. Eu dacă roșesc, vreau să roșesc pentru faptele mele reprobabile, nu pentru ceea ce fac alții ca să mă pună pe mine și pe alții ca mine într-o lumină proastă, să ne facă de c-c-t.

Este adevărat că ȘOȘOACĂ s-a făcut de cacao, dar o dată cu ea și noi ne-am făcut de cacao, pentru că lumea zice că ea este româncă și de aici până la a fi considerați toți românii ca ea, nu este decât un pas. Unii au mâncat lebede în Austria și s-a făcut generalizarea că românii mănâncă lebede. Unii au furat prin metroul parizian și s-a făcut generalizarea că românii fură de peste tot. Unul a omorât o italiancă și s-a făcut generalizarea că românii sunt niște criminali. Acum ȘOȘOACĂ s-a dat în spectacol și mass-media a împrățtiat știrea că românii sunt circari în parlamentul european. Este absolut necesar să se pună punct ieșirilor necontrolate al acestei europarlamentare care nu mă reprezintă pe mine și care mă face de râs.

(19 iulie 2024)

Calitatea proceselor de mentenanță

Mentenanța este esențială oriunde există o activitate în care apar echipamente și oameni.
Se vorbește despre mentenanța echipamentelor.
Se vorbește despre mentenanța oamenilor.
Echipamentele se uzează și-și întrerup funcționarea, moment în care intervine mentenanța care înseamnă a repara echipamentul și a-l repune în stare de funcționare.
Mentenanța echipamentelor are o durată.
Mentenanța echipamentelor presupune consumuri de resurse umane și piese de schimb.
Mentenanța echipamentelor înseamnă costuri.
Mentenanța asimilează și întreținerea echipamentului, care constă în înlocuirea de consumabile curente.
Vorbim și despre mentenanța oamenilor, care presupune luarea de măsuri care să înlăture suferințe ale acestora și realizarea recuperării, pentru a fi adus în starea de dinaintea producerii îmbolnăvirii.
Atât la oameni, cât și la echipamente vorbim de calitatea proceselor de mentenanță,  calitate pe care uneori o neglijăm, fără să ne dăm seama că suntem prea săraci pentru a face economi exact unde nu trebuie, aplicând proverbul că ne ieftinim la mălai și ne scumpim la tărâțe.
Un proces de mentenanță de calitate înseamnă:
- minimizarea duratei de nefuncționare,
- costuri între limite normale,
- minimizarea risipei de resurse,
- respectarea etapelor de întreținere.

De regulă, ceincare produc echipamente, specializează și echipe de mentenanță, numai că proprietarii echipamentelor cred că-și realizează mentenanța singuri, ceea ce este o gândire greșită, pentru că fiecare echipament are particularitățile lui. Echipele specializate pe mentenanță au stocuri de piese de schimb, au oameni care știu să facă diagnoza, estimează corect duratele procesului de mentenanță și asigură calitatea acestui proces.

Am văzut la o sală de fitness că echipa de mentenanță lucrează neprofesionist din moment ce.
- șine echipamentele în stare nefuncțională cu săptămânile când repararea era la nivel de ore,

- anunța durata procesului de mentenanță, durată care era depășită de două sau trei ori ca termene,

- făceau o mizerie de nedescris la locul unde interveneau,

- reparațiile era de proastă calitate și echipamentul se defecta după câteva zile.

Mentenanța este cea care contribuie decisiv la imaginea sălii de fitness și nu numai, căci ea oglindește caăacitatea acesteia de a asigura buna funcționare a echipamentelor și aspectul general al sălii. Același lucru se va spune despre orice organizație unde sunt echipamente și oameni și unde procesul de mentenanță este necesar, căci una este să-ți funcționeze echipamentele și alta este să ai locuri înguste sau exhipamente nefuncționale, pe care sunt puse tot felul de afișe avertizoare, care arată nefuncționalitatea.

(19 iulie 2024)

Despre cine aleargă după doi iepuri știm

Despre cine aleargă după doi iepuri știm că proverbul spune că nu prinde niciunul. Ce se întâmplă cu cel ce aleargă după mai mulți iepuri, concluzia vine de la sine, căci nu există număr negativ pentru iepurii neprinși, ceea ce înseamnă că nu prinde niciunul.
Acum mulți ani am cunoscut un nene la universitatea unde lucram care nu avea o poziție prea bună datorită caracterului său, mai precis a lipsei sale de caracter și la momentul în care s-au organizat alegeri pentru șefia catedrei, căci așa era în vremea aceea, a candidat. S-a supus la vot și a obținut un singur vot, adică votul său. Deci nu a fost ales șef de catedră. A fost ales în consiliul profesoral al facultății, cu un număr de voturi care l-a situat pe ultima poziție a celor pe care catedra avea dreptul să-i trimită în consiliu.
La consiliu s-a pus problema alegerii decanului. Omul nostru s-a înscris în cursa de decan și a luat doar un vot, adică votul său. S-a înscris în cursa pentru prodecan și figura s-a repetat.Și-a dorit să ajungă în senat, dar numărul de voturi i-a fost insuficient. A plâns amarnic. Nu a fost figură de stil. A plâns cu adevărat, că-și dorea acel om să candideze pentru poziția de rector sau în cel mai rău caz, la poziția de prorector.
Totul s-a datorat imaginii deformate pe care acel coleg și-a proiectat-o în mintea sa. El se vedea bun pentru oricare funcție eligibilă din universitate, dar acea imagine nu coincidea cu părerea colegilor săi despre el, mai ales că unii dintre colegi nici nu-l cunoșteau prea bine sau deloc, pentru a fi luat în considerare în fața urnelor de vot.
Îmi aduc aminte că la unele primării unde au candidat la alegeri niște tipi, numărul de voturi pentru a fost zero, ceea ce înseamnă că nici ei nu s-au votat, să nu mai vorbim de rudele apropiate, prieten sau cunoscuți.

(18 iulie 2024)

Dumnezeu l-a salvat pe TRUMP

Oricât vom căuta să explicăm ceea ce i s-a întâmplat lui Donald TRUMP la mitingul din Pennsylvania folosind metode științifice, nu vom ajunge la niciun rezultat. Unii spun că  Donald TRUMP a avut o șansă la un milion, alții avansează șansa ca fiind 1 la un miliard. În opinia mea, șansa lui Donald TRUMP nu se cuantifică în niciun fel, pentru că pe Donald TRUMP numai Dumnezeu l-a salvat. Atacatorul a avut o armă cu dispozitiv optic de stabilire a țintei. Atacatorul a urmat cursuri de tragere cu arma în poligon. Atacatorul a tras mai multe gloanțe. Atacatorul a avut o poziție bună de tragere, cu vizibilitate bună, cu condiții de fixare a armei pentru tragere de mare precizie. Dacă în 22 noiembrie 1963 John KENNEDY era în mașina care se deplasa și a fost asasinat prin împușcare în cap, după 61 cu toate progresele tehnice din domeniul armelor de foc, Donald TRUMP era o țintă statică, iar șansa lui de supraviețuire este în opinia mea de 1 la un trilion, adică foarte aproape de zero, iar Donald TRUMP a supraviețuit pentru că Dumnezeu a vrut ca el să trăiască și să-și continue drumul pe care a ales să meargă. Unii vor spune că a avut un moment de inspirație să-și miște capul într-o parte. Alții vor lansa alte ipoteze. Oricum va fi abordată problema, va trebui să acceptăm că Donald TRUMP a supraviețuit atentatului, datorită unui miracol.

(17 iulie 2024)