Ce-o mai fi făcând și PUTIN ăsta?

Analiștii și televiziunile folosesc tot ce au la dispoziție pentru a arăta că:
- PUTIN e pe moarte,
- PUTIN are o problemă cu piciorul stâng, 
- PUTIN  nu-și mișcă mâna dreaptă,
- PUTIN își ține mâna dreaptă cu mâna stângă,
- PUTIN  șchioapătă,
- PUTIN s-a injectat cu botox,
- PUTIN se va opera,
- PUTIN  s-a operat deja în secret,
- PUTIN se scarpină nefiresc,
- PUTIN  are o tumoră și se spune unde este localizată, variantele diferă de sursă.

Toate acestea îmi aduc aminte de un nene care împrăștia zvonuri ce nu se adevereau niciodată, că el a citit pe biroul lui Nicolae CEAUȘESCU nu știu ce decret abia la o secundă după ce dictatorul îl semnase, deși toată lumea știa că mințea, îl ascultau că unora le place să fie mințiți frumos, grațios și epic.
Toată lumea vorbește de secrete și toată lumea nu știu cum se face că află acele secrete. Se vorbește de planurile secrete ale lui PUTIN și imediat sunt prezentate de televiziuni acele planuri secrete. Dacă le știe toată lumea, planurile secrete nu mai sunt secrete. Acum există specialiști în orice. Au apărut specialiștii în comunicarea nonverbală, care spun totul despre un individ dacă-i analizează mimica feței, gesturile pe care le face și disecă chinogramă cu chinogramă felul cum merge. Apare o mică problemă și anume, nu există nimeni care să noteze cele zise de așa-zișii specialiști și în cazul în care se verifică să li se dea dreptatea pe care o merită, dar în cazul în care nu se verifică afirmațiile lor, să li se interzică să mai arunce în spațiu acele enormități doar ca să se facă și ei cunoscuți, asemeni vracilor sau vrăjitoarelor.
Eu cred că dincolo de speculații, analiștii politici serioși ar trebui să se ocupe de probleme care merită să fie aprofundate și aici mă refer la consecințele pe termen lung la stopării furnizării de gaze prin conductele rusești spre țările din vestul Europei, astfel încât iarna să nu le ia pe nepregătite și deciziile lor să fie coerente, nehazardate și mai ales echitabile, căci 15% este un procent și statistica nu iubește cifra 5.

(02 august 2022)

Întrebări firești, dar jenante

Apar în România coruptă întrebări precum:
Ai pus o pilă când ți-ai angajat nevasta la BNR sau la ASF?
Ai pus o vorbă bună când ți-ai proptit amanta într-un birou de parlamentar?
Ca prefect nu ai pus niciodată o vorbă să fie angajată o rudă de-a ta?
Ai contribuit de pe poziția ta de șef, la trucarea unui examen de angajare a unei rude apropiate?

Spune-mi că din 10 concursuri oarecare, 7 nu au avut nicio intervenție?

Juri că nu i-ai spus copilului tău că-l aranjezi cu un post bun că tu ai cunoștințe?

(02 august 2022)

Dinastiile românești

Să nu-și închipuie careva că eu stau acum să merg prin biblioteci și arhive să studiez hrisoave prăfuite pentru a identifica arborii genealogici ai dinastiilor de odinioară. Nu voi face așa ceva, căci dinastiile se află aici lângă noi și nu trebuie să fac niciun efort pentru a le identifica și pentru a vedea efectele nocive pe care acestea le au asupra mersului înainte al societății românești.

Dinastiile din bănci sunt extrem de stabile pentru că băncile oferă salarii mari, locurile de muncă sunt curate și nimeni nu trebuie să dea în brânci de atât de multă muncă pentru salariile frumoase care intră pe card lună de lună tatălui, mamei, cuscrului, cuscrei, fiului, fiicei, nurorii, ginerelui.

Dinastiile din universități sunt și ele drăguțe, mai ales că sunt extinse, nu neapărat pentru salarii, ci pentru titlurile academice, pentru timpul disponibil și domnul profesor, cu soția, doamna profesoară, cu fiul undeva asistent universitar, cu viitoarea noră și ea studentă, viitoare doctorandă a viitorului tată-socru, cu amanta, distinsă lector sau conferențiar sau în cel mai rău caz doctorandă, alcătuiesc o structură într-un departament, structură greu de penetrat din moment ce dependențele sunt extrem de strânse și greu de destructurat, căci se face apel la moralitate, la competență și mai ales la nivelul de calificare.

Dinastiile de pe verticală au căpătat valențele cele mai spectaculoase în ultimele două decenii căci pe măsură ce o persoană este plasată pe o poziție de decizie în teritoriu, aceasta își plasează în posturi importante, călduțe, care nu au nicio legătură cu bruma de studii ale soției, fiicei, fiului, nurorii, ginerelui, finului, vărului, nepoatei, nepotului, amantei nr. 1, amantei nr. 2 sau amantei prietenului care la rândul lui a săvârșit un serviciu de angajare care să nu bată la ochi, în contra-partidă.

Toate aceste năclăieli sulfuroase au menirea de a distorsiona realitatea, căci fiin omul nepotrivit la locul nepotrivit, apar tot felul de sincope generate de lipsa de performanță a ocupantului unui post, mai ales dacă este post de decizie și numai așa se explică acoperișurile pe care cea mai mică adiere de vânt le smulge de pe case, podurile care se sfărâmă doar dacă sunt privite cu insistență, clădirile ce trebuie demolate din cauza viciilor de construcție și tot ce intră în categoria banilor aruncați pe fereastră.

(02 august 2022)

Proști, dar mulți, răspunse LĂPUȘNEANUL cu sânge rece.

Aceste cuvinte fac parte din capitolul al III-lea Capul lui MOȚOC vrem, al nuvelei Alexandru LĂPUȘNEANUL a lui Costache NEGRUZZI și verifică ceea ce știam cu toții și anume că într-o mulțime există 3% genii, 10% oameni foarte buni, 2% idioți, 40% oameni de calitate bună și restul de 45% sunt executanți normali, cu aspirații spre cei 13% ce corespund geniilor, fără să fie nici pe departe genii, respectiv, oamenilor foarte buni, fără să fie oameni foarte buni nici cât negru sub unghie.
Geniile își văd de treburile lor și nu se amestecă cu ceilalți.
Oamenii foarte buni au meserii pe care le practică cu mare succes și nu se implică în c-c-turi.
Oamenii de calitate își dovedesc talentele, sunt respectați și muncesc eficient, nu au timp de mizerii.
Executanții se visează altceva decât ceea ce ei sunt în realitate și acaparează poziții sociale nemeritate.
Numai așa se explică ocuparea de poziții aiurea de către șefi de la pompe funebre, de la cabinete de înfrumusețare, fără ca ocupanții să aibă habar cu ceea ce se mănâncă acele locuri de muncă. Ei cred că li se cuvine, din moment ce li se oferă pe tavă, căci de o competiție transparentă pentru a ocupa acel post nu este vorba în niciun caz.
Atât timp cât nu există niște principii, niște reguli precise, o scară a valorilor, cei 45% se vor îndrepta fără voia lor spre zone de competență și de abilități pentru care nu au nicio pregătire și nicio experiență, căci:
- li se propun acele poziții,
- li se oferă condițiile de ocupare,
- li se definește contextul că sunt potriviți.
Dacă ar exista o ierarhizare a universităților și implicit a diplomelor, dacă ar exista o matrice a specializărilor și a locurilor din producție, dacă ar exista transparență și mai ales, dacă ar exista onoare, la oamenii puternici, la angajatori și la candidați, zicerea cu omul potrivit la locul potrivit, ar deveni realitate.  Cum despre onoare nu este vorba, cum transparența este o utopie, cum matricea ocupațională miroase a erezie, cum ierarhizarea universităților este un vis, căci toți suntem excepționali din start, să nu ne gândim vreodată că omul potrivit va fi la locul potrivit. Vom asista la degradarea atât de gravă a mediului social, încât 22 Decembrie 1989 prin comparație cu ce va fi, se va numi doar o mică mișcare socială, căci nepotismul, pilele, corupția aduc atâta sărăcie încât poporul va reacționa extrem.

(02 august 2022)

Angela GHEORGHIU bate câmpii...

Angela GHEORGHIU nu suportă ideea că și un alt român și aici mă refer la Cristian MĂCELARU strălucește acum pe firmamentul muzicii mondiale. Voi reproduce aici ceea ce a zis această soprană care nu are 100 de apariții la Metropolitan Opera House:
Din păcate eşti un laş şi un trădător, ştii bine ce vreau să spun...un alt român, nu mă surprinzi deloc. Muzică populară la Paris, OMG! Cultura ta muzicală aici s-a oprit?! Păcat! Avem mari compozitori români, nu uita asta niciodată, pe care publicul internaţional nu îi cunoaşte, şi eu i-am cântat şi interpretat pe foarte mulţi pe toată planeta, dar tu nu ai studiat în România şi, atenţie, ai mari lacune pe acest subiect
Cristian MĂCELARU a dirijat în 14 iulie 2022 de Ziua Franței în fața a milioane de telespectatori, Rapsodia a I-a de George ENESCU. Această nefericită de Angela GHEORGHIU nu suflă o vorbă despre faptul că a cântat pe o scenă cântecul Muzica de George GRIGORIU cu următoarele versuri:

Pa drumuri de farmec pline

eu port Dunarea cu mine mereu.

Mi-o amintesc demult din copilarie

cintind cite-o melodie, Dunarea.

Am adunat in ea anume

ce-am urit şi ce-am iubit,

cu tot ce m-am ales de la lume.

Eu ani integri m-aş fi daruit

dar n-am gasit cuvint sai pot spune

şi atunci un cintec doar s-a ivit.

Muzica, muzica, muzica

Muzica e toata viata mea
şi tot ce mi-a dat. Muzica e fericirea mea
şi vis mult visat. Muzica,
printr-o minune ma trezesc linga ea. Muzica,
O clipa nu aş aştepta.
Daca mi-ar cere intr-o zi
şi sufletul eu i-aş da.

Muzica, muzica, muzica

Angela GHEORGHIU uită să ne spună că același George GRIGORIU este compozitorul care a scris muzica pentru cântecul Partidul, CEAUȘESCU, România, cântec pe care un cor imens de 100.000 de suflete i l-a cântat dictatorului pe un stadion din Beijing. Versurile au fost scrise de Aurel STORIN.
Așa că, fato, ciocu' mic și nu te mai da-n stambă, că calci în străchini.

(01 august 2022)

De ce nu avem și noi un laureat neaoș al premiului NOBEL

Ne mândrim cu laureați ai premiului NOBEL de origine română sau care s-au născut în România precum:
George Emil PALADE
Elie WEISEL
Herta MULER
Ștefan W. HELL.
Noi nu avem un om născut, crescut, școlit și care să fi scris și publicat cărți în România care să fi primit premiul NOBEL pentru literatură.
Noi nu avem un om născut, crescut, școlit și care să fi făcut cercetare științifică fundamentală în domeniul fizicii  în România care să fi primit premiul NOBEL pentru fizică.
Noi nu avem un om născut, crescut, școlit și care să fi făcut cercetare științifică fundamentală într-un laborator din spațiul nostru cel mioritic în domeniul chimiei  în România care să fi primit premiul NOBEL pentru chimie.
Noi nu avem un om născut, crescut, școlit și care să fi făcut cercetare științifică fundamentală în domeniile biologiei și medicinii  într-un institut de cercetări din România care să fi primit premiul NOBEL pentru medicină.
Explicația este simplă: când un român încearcă să se ridice, se găsesc alții o sută, tot români de-ai lui, care să-i dea la cap, să-i nege meritele și să arate cât de măreți sunt ei. O propunere care să plece de la statul român este foarte greu de realizat, căci orice inițiativă este ucisă din fașă, căci la pronunțarea unui nume, se vor găsi imediat indivizi care să enumere motivele din care acel nume nu trebuie să figureze pe nicio listă, niciodată, enumerând motive dintre cele mai variate, considerate de susținători ca indubitabile.

Pentru a avea și noi un laureat al premiului NOBEL, trebuie să ne facem ordine în ogradă, să nu mai fim cârcotași și să știm ceea ce este aceea o valoare autentică și mai ales să știm să ne respectăm valorile. Atât timp cât spunem că toți suntem cei mai buni, cei mai frumoși, cei mai grozavi și nu avem capacitatea să acceptăm că în orice domeniu există numai un singur ocupant al locului întâi, deci un singur învingător, vom sta în mocirla unor gură-cască, a celor care așteaptă să le pice și lor o pomană din cer.

PS: stă mărturie succesul lui Cristian MĂCELARU care a dirijat o orchestră la Turnul EIFFEL de Ziua Franței și care a inclus în program Rapsodia întâi de George ENESCU, ca în secunda doi, o soprană, una GHEORGHIU, să-l facă praf într-o fițuică obscură de la București

(01 august 2022)

Cunoștințele limitate de management politic la UDMR

UDMR a fost până săptămânile trecute partidul despre care eram sigur că are o strategie clară, chiar dacă în unele puncte ale sale conține și elemente secrete. Strategia este una și previziunea este altceva.
După cum s-au mișcat liderii UDMR am avut impresia că:
- au o strategie clară,
- știu să previzioneze,
- cunosc liniile roșii de netrecut ale UE.
Ceea ce s-a întâmplat la Tușnad și după, îmi arată că UDMR nu are suficiente cunoștințe de management politic, nu are o strategie realistă și nu stă foarte bine cu previziunile.  Mie, toți liderii UDMR cu vizibilitate, mi-au apărut oameni citiți, culți, educați în sensul că au cei 7 ani de acasă, că știu să vorbească. știu să respecte și au cunoștințe de arta dialogului.
Niciodată nu m-am lăudat cu capacitatea mea de adaptare, cu viteza de reacție, aspecte la care recunosc că sunt deficitar și de aceea am cerut colaboratorilor mei să nu mă pună în situații în care să fiu luat prin surprindere, căci nu dețin răspunsuri și deci soluții instantanee la problemele absolut surprinzătoare care apar. Acum stau liniștit. Și UDMR este exact în situația mea, de a nu avea reacție și de a fi luat pe nepregătite în anumite probleme.
Nu mă apuc eu să le dau sfaturi unor oameni inteligenți, căci UDMR a făcut dovada prin parlamentarii săi că au oameni inteligenți, ce să facă în modernizarea strategiei și în definirea condițiilor generate de lin iile roșii de netrecut pe care UE le dezavuează, așa cum face întreaga lume civilizată. Noi avem o vorbă, din care rezultă că prin acțiuni neadecvate ne batem singuri cuie-n talpă. Se pare că este o îndeletnicire pe care o exersează și cei de la UDMR din moment ce nu au un comunicator cu mesaje foarte clare, care să potolească și nu să agite apele, în legătură cu discursul lui Viktor ORBAN și cu aplauzele liderilor UDMR de la Tușnad. Să nu neglijăm faptul că o bucățică de soluție li s-a oferit chiar de către cei care așteaptă clarificări, numai că vorbele trebuie prinse din zbor, analizate și reinterpretate la o adică.

(01 august 2022)