Am fost contemporan cu Ion RAMARU

Fara voia mea, am fost contemporan si cu criminalul Ion RAMARU, caci societatea noastra nu e formata doar din actori, sondori, tarani agricultori, manechine, academicieni si curve. Are de toate, are savanti, hoti, olimpici de mate, criminali, filosofi, drumari, puscariasi, poeti, violatori, adica tot ce vrei, gasesti fara un efort prea mare.

Criminalul Ion RAMARU, student la Agronomie, era un obsedat sexual, care prindea victimele, le omora in modul cel mai sadic cu putinta si apoi le batjocorea. El ingrozise Bucurestiul anului 1971. A fost prins, condamnat la moarte si executat. Televiziunea a dat scene de la proces si de la executie. Unii zic ca ceva era in neregula cu el ca ar fi zis ca tatal lui era de vina, iar mai tarziu a fost dezvoltata o teorie cum ca tatal sau omorase patru femei.

Dupa 1989 unii din familia lui Ion RAMARU s-au adresat tribunalului cerand oarece despagubiri ca procesul criminalului nu a fost unul echitabil. Oricum, Ion RAMARU nu este singurul criminal in serie, caci au mai fost si altii si probabil vor mai fi. La 20 de milioane de suflete se gaseste si cate un descreierat care sa faca grozavii si mai mari, dar abolirea pedesei capitale il face sa traiasca linistit in puscarie, ca daca ar fi avut o apasare cat de mica, n-ar fi facut ceea ce a facut Ion RAMARU.

(03 ianuarie 2020)

Am fost contemporan cu Alexandru GRAUR

Alexandru GRAUR, mai corect, academicianul Alexandru GRAUR era cel despre carestiam multe de la radio, caci avea o emisiune din care ne invata sa vorbim corect romaneste. De la el am aflat ca limba contine si cuvinte precum c-r, c-c-t, p-l-, c-a-e pe careoamenii n-ar trebui sa se jeneze sa le rosteasca, nu des, dar cat de cat fara efortul si jena pe care le au acum.

Folclorul zice ca un scriitor i-ar fi recitat un catren, dar aluzia la etnia din care provenea academicianul facea ca rostirea lor sa se faca in soapta si pe la colturi. Din punctul meu de vedere era doar o rautate a unui invidios care nu suporta ca Alexandru GRAUR era un personaj celebru, in timp ce el, desi scrise la viata lui si romane si ceva despre vieti de scriitori, ramasese doar cel care-si batuse muierea cu bastonul in public.

Regret ca nu mai exista un Alexandru GRAUR care sa ne mai invete un pic si sa vorbim dar si sa scriem, ca rau am mai ajuns. Ana IORGA de la Antena3 se zbuciuma sarcacuta, dar degeaba, caci societatea merhe inainte de-andaratelea si se afunda in cuvantul acela urat, dar urat mirositor.

(03 ianuarie 2020)

Am fost contemporan cu Ileana SARAROIU

Ileana SARAROIU era cantareata de prin zona Targovistei. Imi placea vocea ei. Am vazut-o in spectacole, dar si in magazinul Unirea, unde facea ceea ce noi numim acum shoping. 

Aveam un seminar de COBOL in cladirea de la MOXA si am avut surpriza sa-mi lipseasca studentii de la seminar. Ramasesem in sala ca nu aveam ce sa fac, iar dupa acel seminar urma un altul. Dupa vreo ora, caci seminariile atunci durau 100 de minute fix, au aparut si studentii care spuneau ca tramvaiul 3 nu a venit mult timp din cauza ca era blocat de cortegiul funerar care o ducea la cimitir pe Ileana SARAROIU. Atunci am aflat ca a murit Ileana SARAROIU. Mai tarziu am aflat ca a murit la o nunta. Au mai fost si alte amanunte, ca barbatul ei s-ar fi casatorit cu Maria CIOBANU la nici un an de la moastea artistei. Se mai zicea ca Ileana SARAROIU n-ar fi fost moarta cand au ingripat-o, ca si-ar fi revenit din moarte clinica. S-ar fi rostogolit in sicriu si multe alte detalii groaznice, dar neconfirmate niciodata.

Cand am fost la Cimitirul Sf. Vineri am vazut monumentul funerar al cantaretei. Pe cruce scria Ileana SARAROIU - artista.

Stiu ca eu ascult cantecele lui Ileana SARAROIU si se dovedeste ca aceasta a fost, este si va fi una dintre cele mai mari catarete de muzica populara romaneasca.

Am fost contemporan cu Dorina DRAGHICI

Dorina DRAGHICI a cantat multe cantece dedicate educatiei comuniste si de aceea ele nu au rezistat. Cantece ca Marica, Marinica sau Drag imi e badita cu tractorul sau Tropa-tropa sunt numai cateva dintre ele. Dorina DRAGHICI era artista emerita, caci titlul nu se obtinea la intamplare nici la artisti si nici la alte categorii.

Mie imi placea vocea lui Dorina DRAGHICI caci avea un timbru dramatic, cu accente grave, care in muzica usoara se intalnea foarte rar. Era bataie pe slagarele angajante ale acelor vremuri, caci toti artistii doreau sa iasa in evidenta in fata partidului, pentru a-si rezolva problemele. Cu cat erau mai innfata, cu atat aveau mai multe usi deschise.

Dorina DRAGHICI avea si un cantec dedicat fetitei ei, chestie care in zilele noastre este atat de obisnuita mai ales la cantaretii lalaiti de folclor, incat ma enervez numai cand le aud inceputul. Se zice ca Dorina DRAGHICI cand a fost ingropata avea tenisi in picioare, caci multi cantareti au ajuns saraci la batranete, din cauza unui mod defectuos de gestionare a veniturilor. La tinerete au avut bani cu gramada, dar nu au pus deoparte pentru vremuri grele si s-au trezit la batranete cu o pensie de toata jena, caci au contribuit lafondul de pensii tot de toata jena. Oricum, altii care nu au contribuit cu nimic, au pensii babane, ceea ce arata ca societatea romaneasca s-a purtat urat cu una dintre artistele care au slujit-o la greu, cu abnegatie si devotament.

(03 ianuarie 2020)

Am fost contemporan cu Veronica PORUMBACU

Veronica PORUMBACU este poeta cea mai reprezentativa, daca se spune si asa, perioadei staliniste celei mai intunecate, din arta romaneasca. Ea avea o usurinta in a versifica, dar nu avea nici talent si nici cultura, fiind un produs ieftin al comunismului timpuriu, nefondat si primitiv.

Poeziile ei, de un simplism revoltator placeau partidului, ca aveau mesaj direct, necodat si scurt, deci clasa muncitoare avea acel ingredient pe care sa-l foloseasca dimineata, la pranz si seara, in loc de cultura de calitate.

Am invatat si eu niste versuri tampite scrise de Veronica PORUMBACU, dar din cauze necunoscute, le-am uitat si ma mandresc ca nu mi-am incarcat memoria cu aiurelile ei. Cand mergeam cu masina 131 in 1977 toamna am auzit pe o batranica vorbind despre Veronica PORUMBACU, dar nu oricum, ci de faptul ca a fost pedepsita de Dumnezeu de a pierit la cutremurul din 4 martie 1977. Mult timp m-am gandit la rautatea omeneasca, dar o astfel de punere in corespondenta mi s-a parut fortata rau de tot.  Poeziile ei de pe Internet nu au nicio legatura cu ceea ce publica pentru a-i fi cald si bine, pentru a avea usi deschise si pentru a fi unul dintre puternicii zilei. As vrea tare mult sa reintalnesc poeziile ei dedicate lui STALIN, ca tare m-as pradadi de ras sa le recitesc sa vad pana unde se coboara mizeria umana.

(03 ianuarie 2020)

Am fost contemporan cu Lucian BLAGA

Lucian BLAGA are opera.

Lucian BLAGA este reprezentativ pentru cultura romaneasca.

Lucian BLAGA a scris poezie, teatru si lucrari filosofice.

Lucian BLAGA a lucrat ca bibliotecar la inceputurile regimului comunist.

Lucian BLAGA este ingropat in satul lui natal, Lancram.

Lucian BLAGA era cat p-aci sa aiba langa locul sau de veci o sala de sport.

Lucian BLAGA a fost marginalizat de comunisti.

Lucian BLAGA a lipsit din cartile de literatura din scoli  intre 1960-1970.

Lucian BLAGA a fost privat de premiul NOBEL care i se cuvenea, de regimul comunist.

Imi amintesc cum in studentie, undeva prin anul al II-lea sau al III-lea, ziarul Contemporanul a publicat o poza cu Lucian BLAGA pe patul de spital. Privirea lui m-a coplesit si m-a urmarit ani in sir, caci un om de valoarea sa isi traia zilele in conditii grele, umilit de toti cei care ii cunosteau valoarea, dar neridicandu-se nici la degetul sau cel mic, nu gaseau altceva de facut decat sa-i amplifice umilinta, suferinta si durerea.

Sa nu creada nimeni ca acum in democratie, Lucian BLAGA este tratat cu alta atitudine decat in comunismul abject. 

Lucrarile lui Lucian BLAGA sunt publicate cu zgarcenie.

In manuale, Lucian BLAGA este tratat schematic.

Piesele sale de teatru sunt prea rar puse in scena, caci  Lucian BLAGA nu are vulgaritati in ele.

Filme nu se fac cu nimic din operele lui Lucian BLAGA.

Nici emisiunile cu recitari de la Tv nu sunt dedicate cum trebuie lui Lucian BLAGA.

Nici nu ma mira, caci cei care ar trebui sa faca asa ceva, sunt preocupati sa se puna bine ba cu unul, ba cu altul si de aceea folosesc si timpul si banii pe nimicuri, pentru a face pe plac unora carenu au nimic cu cultura, caci ceea ce a recitat cu lacrimi un prezident la o emisiune de divertisment orice s-a numi, numai poezie adevarata nu, dar omul era puternic si dadea carnati sobolanilor.

(03 ianuarie 2020)

Am fost contemporan cu Marcel BRESLASU

Si Marcel BRESLASU a avut o traiectorie oarecare, dar in timpurile de inceput ale comunismului a dat din el chestii care s-au razbunat in timp si in final au dus la repozitionarea sa pe scena poeziei comuniste. Eu am citit poezii de Marcel BRESLASU caci mi se cereau la scoala. Dar am invatat fabule cu grija scrise de Marcel BRESLASU in utlima perioada a vietii lui si stranse in volumul frumos tiparit, Alte niste fabule.

Fabula-si atinge scopul,

Procedand ca microscopul.

Personajurl urmarit,

E de mii de ori marit,

Ca s-apara la morala,

In micime naturala.

Dupe peste 55 de ani, iata ca am repordus din Marcel BRESLASU cateva versuri si daca ma screm, voi mai gasi in vreo caseta a creierului meu si alte chestii, dar n-o fac pentru ca nu vreau sa fac din el ceea ce nu este.

(03 ianuarie 2020)