Demonstrația de ieri din Capitală

Ieri în Capitală, a avut loc o demonstrație de mare amploare în Capitală. Consider că aceasta a avut două componente:

- componenta pașinic, a oamenilor care ies în stradă pentru a protesta împotriva stagnării, lipsei de progres a acestei țări, toate neajunsurile fiind create de o vină generală, care cred că are corespondent în proverbul dă, Doamne, românului mintea cea de pe urmă; mă refer la faptul că românii aveau USR ca stindard de reformare și dacă mergeau la vot și-l propulasau pe acesta ca majoritar, cu siguranță multe s-ar fi rezolvat; aici mai este și ceva la USR că unii au avut grijă să-l catalogheze ca soroșist, dar nici ei nu au avut puterea să facă delimitările necesare și precise; dacă dreapta avea 70% în parlament, lucrurile altfel ar fi stat, dar nu sunt sigur că stagnarea n-ar fi continuat, căci neimplicarea, încetineala, bătututl apei în piuă sunt caracteristici ale noastre, ale tuturor; să nu uităm că mulți dintre noi spun ce nu este bine cum se face, dar și mai puțini vin cu alte soluții, iar cei ce se implică sunt de-a dreptul insignifianți ca pondere;

- componenta violentă, a unor tineri vânjoși, asociați galeriilor de fotbal, destul de compacți, un fel de mineri care vin exact la momentul potrivit, se manifestă, lasă obolul de sacrificați pe mâna poliției, dar își ating scopul, exact așa cum au făcut și în 2012; aceștia trebuie observați și analizați cu mare atenție pentru că ei sunt cheia transformărilor la nivel structural în sistemul social; istoria arată că cei ce sunt numiți acum ultrași au un anumit obiectiv și nu trebuie căutate nici cauze și nici efecte, ci trebuie căutat ceea ce lipsește, ceea ce trebuie modificat, iar prezența lor printre demonstranți are rolul de a evidenția minusuri, de a evidenția o lipsă a ceva; cine vrea să vadă funcționalități, să evidențieze fie ce funcționalitate a lipsit, adică ce disfuncționalități sunt în societate; rolul lor este să evidențieze disfuncționalități și pe principiul funcția crează organul, să impună efectuarea de corecții.

Toată lumea s-a întrebat unde este Liviu DRAGNEA, căci ieri nu a fost prezent. Dacă aceiași consilieri de campanie electorală care l-au dus atât de sus la nivelul votului continuă să-l sfătuiască, deja trebuie să ne imaginăm o tablă de șah, cu piese și cu mutări, făcute de cineva, adică de doi jucători. Mă întreb dacă alfabetul se parcurge și invers, adică Y, M și B, acestea fiind numele unor localități cu rezonanță istorică, prima fiind nefastă pentru noi: Yalta.
Mă bucur că sunt în Capitală și în țară oameni care nu mai suportă hoția, minciuna, stagnarea, inactivitatea, neimplicarea, suficiența, arivismul și lipsa de viziune. Mă bucur că civismul este acum la mare preț. Am îndoieli privind tentativele de confiscare a acestor mișcări de partide care sunt formate și  din ceva oameni mincinoși, hoți, corupți, ariviști, neimplicați, fără cariere, partide care n-au reușit să se reformeze, tocmai din cauza cașcavalului care este prea gustor când au ajuns destul de sus,  la frâiele puterii. Acolo este și butoiul cu miere, unde au căzut destul de mulți prea-lacomi, căci 30.000 de ha de pădure nu sunt o mică parcelă la margine de sat.

Este necesar să se separe exact lucrurile, așa fel încât ceva curat, sincer, izvorât din conștiință de înalt nivel să nu fie nici transformat și nici acaparat exat de cei care-și doresc perpetuarea unui sistem cibernetic în care funcția de reglare a murit.

(02 februarie 2017)

Stocarea informației ți înțelegerea istoriei IT&C

Se spun foarte multe despre istorie, dar generațiile care vin nu prea sunt interesate de ceea ce a fost cândva, pentru că ele vor să trăiască intens prezentul lor. Trecutul este trecut și cel mult este dat uitării dacă nu cumva este trecut în cărți de istorie sau dacă nu sunt găzduite de muzee anumite obiecte pe care cei de demult le foloseau pentru a le fi și lor un pic mai bine.

Dintotdeauna stocarea informației a fost o problemă. În era calculatoarelor, stocarea informației s-a făcut pe:

- cartele perforate;

- bandă de hârtie;

- bandă magnetică;

- unități de discuri;

- dischete;

- CD-uri;

- HDD-uri externe;

- stick-uri.

Dintotdeauna s-a vorbit de capacitatea de stocare, măsurată ca număr de caractere, la un moment dat, număr de înregistrări, Kb, Mb, Gb și acum este la ordinea zilei Tb.

Pentru a avea o bună înțelegere a evoluției trebuie menționat că epoca pentru cartela perforată a fost undeva prin 1960, iar despre Tb se vorbește curent și accesibil ca preț la nivelul anului 2015. Se impune efectuarea comparabilității pentru a vedea ce înseamnă acest lucru.

Dacă se consideră o populație de 20.000.000 locuitori și se dorește efectuarea recensământului, fiind necesare pentru o persoană descrierea pe 400 de caractere, înseamnă că pentru întreaga populație trebuie memorate 8.000.000.000 caractere, adică opt miliarde de caractere, scris în cuvinte.

Pe o cartelă perforată încăpeau 80 de caractere. 

Pentru 20.000.000 locuitori trebuie 80.000.000 cartele perforate.

Cartelele perforate erau stocate în cutii, în care încăpeau 2.000 de astfel de cartele.

Dacă sunt puse în cutii, trebuie 40.000 cutii de cartele. Eu am văzut în 1977 când se perforau cartele la Directția Centrală de Statistică din Splaiul Unirii, existau camere îngtregi cu cutii de cartele, dar mai erau nenumărate cutii și în țară la DJS-uri.

Trecerea la suporți magnetici unde deja se lucrează cu Kb și un bait corespunde unei reprezentări de caractere ASCII.

1Kb este format din 1024 de vaiți.

Cele 8.000.000.000 de caractere pentru descrierea populației de 20 de milioane de locuitori, necesită un necesar de memorie NMKb exprimat în Kb dat de realția:

NMKb = [LCH/ 1024] +alfa unde alfa=1 dacă restul este nenul și alfa=0  în caz contrar.

Pentru cazul concret, NMKb = 7.812.500 Kb

Un Mb are la rândul său 1024Kb.

Necesarul de memorie exprimat in Mb, NMMb este dat de relația:

NMMb = [NMKB/ 1024] +alfa unde alfa=1 dacă restul este nenul și alfa=0  în caz contrar.

Pentru cazul concret, NMMb = 7.630 Mb.

Până pe la începutul anului 2000 se foloseau dischete de 1,44 Mb. Pentru a stoca datele recensământului pe dischete erau necesare un număr de dischete dat de relația:

NDSK =  [NMMB/ 1,44] +alfa unde alfa=1 dacă restul este nenul și alfa=0  în caz contrar.

Pentru a stoca pe dischete datele recensământului era nevoie de NDSC= 5.299 dischete, nici ele nefiind prea lesne de manipulat din cauza numarului și mai ales a ușurinței de a le încurca.
Câțiva ani mai târziu au venit pe piață CD-urile acronim de la Compact Disk, cele mai multe dintre ele având capacitate de 700Mb. Numărul de CD-uri necesare NCDN, pentru a stoca date a căror lungime este specificată în Mb, NMMB, dacă un CD are capacitatea CCD exprimată în Mb este dată de relația:

NCDN =  [NMMB/ CCD] +alfa unde alfa=1 dacă restul este nenul și alfa=0  în caz contrar.
Pentru stocarea datelor referitoare la recensământul celor 20 de milioane de oameni, date ce necesită NMMb = 7.630 Mb, sunt necesare  NCDN =  [7.630/ 700] +alfa = 11 CD-uri, ceea ce este destul de civilizat, pentru că ele se păstrează ușor într-o cutiuță mititică.
Revoluția a început cu apariția stick-urilor de memorie, MS - memory stick, iar azi, cine nu are un stick de 32Gb este deja o perosnă umilă. Cine nu are un calculator cu cel puțin 256Gb pe HDD nu are cum să zâmbească luminos spre public. Eu am un laptop cu un HDD de 1 Tb și deja îmi râd în nas destul de mulți.
Pornind de la ideia că 1 Gb are 1024Mb, lungimea zonei de memorie NMGb exprimată în Gb  necesară pentru a stoca date exprimate în Mb este dată de relația:
NMGb = [NMMB/ 1024] +alfa unde alfa=1 dacă restul este nenul și alfa=0  în caz contrar.
Pentru exemplul dat cu populația:
NMMb = [7.630 / 1024] +alfa = 8Gb
Un Memory Stik de 32Gb ușor, mic de pus breloc la niște chei va fi ocupat numai în proporție de 25%. Pe un HDD de 500 Gb acele date vor ocupa numai 1,6%.
Cine are curiozitatea să vadă cum stă treaba pe un HDD unde deja se lucrează cu Tb lucrurile nu sunt complicate, căci lungimea în Tb, NMTb a datelor se exprimă prin relația:
NMTb = [NMGB/ 1024] +alfa unde alfa=1 dacă restul este nenul și alfa=0  în caz contrar.
În cazul concret, gradul de ocupare a unui HDD de 1 Tb este dat de relația
GOTb = ([NMGb / 1024] +alfa )*100= (8 / 1024] +alfa )*100= 8%. Dacă populația globului are 5 miliarde de locuitori și ne vom propune să facem un recensământ al acesteia, calculele sunt simple. Populația globului este de 250 de ori mai mare decât populația la care am făcut referire, ceea ce ar necesita
NMGb = [(250*8)/ 1024] +alfa = 2Tb.
Un memory stick de 2Tb costă azi 02 februarie la eMag sub 450 lei. Acum nu mai este vorba de limitări ale capacității de stocare, ci doar de limitări la nivelul utilizatorilor care trebuie să știe ce să stocheze și la ce să folosească ceea ce au stocat. Oricum, nemaifiind limitări de stocare nu se mai justifică:
- ștergerea de fișiere cu cărți în edituri;
- suprascrierea pe câmpuri în baze de date;
- lipsa gestionării de versiuni de software;
- frecvențele prea mari dintre două salvări.
Acum nici limitări de stocare nu mai sunt, nici limitări de viteză nu prea mai sunt. Omul va trebui să-și dovedească creativitatea în a merge mai departe pentru a face din calculator ceea ce trebuie acesta să fie, adică o prelungire naturală a sa, așa cum ciocanul, cleștele, coasa și creionul sunt de mii sau sute de ani și nimeni nu s-a plictisit încă.
BYTE: 1byte=8 biți (se mai zice în loc de bytre, octet, se notează b sau o.
KILOBYTE: 1 kilobyte = 1024 bytes, se notează Kb.
MEGABITE: 1 megabyte = 1024 Kb, se notează Mb, 1Mb are 1.048.576 bytes.
GIGABYTE: 1 gigabyte = 1024 Mb =  1.048.576 Kb = 1.073.741.824 bytes.
TERABYTE: 1 terabute = 1024 Gb = 1.048.576 Mb = 1.073.741.824 Kb = 1.099.511.627.776bytes.
EXABITE: 1 exabyte = 1024 Tb
ZETABYTE: 1 Zb = 1024 Eb
YOTTABYTE: 1 Yb = 1024 Eb
BRONTOBYTE 1 Bb =1024 Yb
GEOPBYTE: 1 GPb = 1024 Bb.
Pentru acestea deocamdată nu am făcut calcule pentru că nu dispun eu de suport de stocare ce depășesc terabytes, nu de alta dar nici n-aș acea ce să fac cu așa ceva din moment de pe un HDD de 1 Tb am posibilitatea  87.382 de poze cu rezoluție de 12Mb pe poză, ceea ce ar însemna să tot pun de acum încolo 10 ani poze, poze și iar poze pe acel HDD imens.

(01 februarie 2017)

Demisiile în bloc

Liberalii, drăguții de ei ai ieșit în 31 ianuarie 2017 la ceas de noapte cu o zicere, cel puțin halucinantă. Ei vor să-și dea demisia în bloc și să forțeze alegerile anticipate. N-ar fi o ideie rea numai că:

- aleșii pe 4 ani au salarii astronomice;

- nu prea știu cine dă pasărea din mână pe cioara de pe gard;

- a mai fost vehicualtă ideia și a fost doar o demisie;

- votul pe liste prelungește procesul prea mult;

- nimeni nu dă asigurări că după alegeri dreapta va fi învingătoare;

- suntem totuși nehotărâți din moment ce la vot in 11 decembrie au ieșit prea puțini.

Asta cu demisiile în bloc este o glumă tot atât de proastă cum a fost aceea cu demisiile în alb. Nici nu s-au scris, iar dacă au fost scrise nu-mi aduc aminte decât de un tip din vremea FSN-ului care a folosit-o. Sunt așa mulți ani de atunci, iar omul nici nu a apucatt să soarbă din cupa unicității pe un interval istoric semnificativ.
Demisiile în bloc au fost un element care ar fi șocat omenirea dacă era spusă de alții nu de un deputat PNL, pentru care am avut și încă mai am aprecieri dacă fac o analiză a calităților de comunicator al zicătorului de cimilituri la miez de noapte. Stau si mă intreb, de ce i se spune demisie în bloc și nu ise zice demisie în vilă sau demisie în cont, gândindu-mă că mulți liberali au și vile au și conturi grase.

Stau și mă întreb dacă oamenii știu ce vrea poporul acesta. Înainte de ideologii, de teorii și discursuri, acum că este iarnă, poporul vrea cald în case, vrea păpică, vrea și o țuiculiță. Taman la primăvară poporul ar mai vrea și altceva, dar acum oamenii sunt cu grijile și necazurile lor. Sistemul educațional e la pământ, industrie nu avem, autostrăzi nu avem. Doar se bate pasul pe loc într-o mediocritate poleită care strălucește orbitor, dezvoltând o realitate amețitoare, colorată, dinamică, dar falsă.

(01 februarie 2017)

Protestele oamenilor cinstiți

De câteva săptămâni, oamenii cinstiți au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva unor decizii luate de guvern legate, de grașiere și amnistie. ceea ce mi se pare înfiorător de nasol, este că partidele politice încearcă nu să confiște că nu sunt în stare, dar să tragă și ele ceva spuză pe turta lor, dacă alegători n-au reușit să tragă în 11 decembrie 2016, cu ocazia alegerilor parlamentare. Sunt puțin contrariat că l-am văzut pe fostul premier Dacian Cioloș zicând și el acolo oarece. Nu are căderea morală să zică ceva, căci guvernul lui trebuia să corecteze articolele din dodul de procedură penală, ceea ce n-a făcut. Nici ministreasa lui nu trebuia să se înfățășeze la proteste, căci ea trebuia să dea soluții, lucru care nu s-a produs.

Este un fel de talmeș-balmeș pentru că lucrurile nu sunt clare.

Azi am înțeles că avodatul poporului zice că nu e de competența lui să atace la CCR acea OUG și stau și mă întreb, dacă textul unde se definește ce are Victoraș de făcut erau clare, el trebuia să se execute. În plus, dacă spui ce trebuie să faci, alături trebuie să fie ce ți se întâmplă dacă nu faci, fără a se face trimiteri în formularea vulgara: repectând legislația în vigoare, fără a spune clar ce articole din ce legi, fără a fi nici vagi și nici absurzi.

Și azi vor fi mișcări de stradă. Sunt tare curios să mai văd mutre de politicieni care vor să se folosească de acest prilej pentru a uita lumea că n-au fost în stare să spună ceva și că s-au mâncat între ei, ineficient, barbar și feroce.

(01 februarie 2017)

Cauza răului, OUG și Florin IORDACHE

Eu am o teorie, adică mai multe teorii. 

Prima teorie este că avem știința amânării și indeciziei dusă la perfecțiune. S-au făcut codurile care au fost adoptate prin asumarea de către guvern. Mă gândesc că dacă erau coduri foarte bune, trebuia să fie supuse discuției și aprobării de către Parlament. Fiind coduri oarecare, au fost adoptate și apoi CCR le-a găsit nenumărate bube, ce ctrebuiau fremediate în 45 de zile, ceea ce nu s-a întâmplat.

S-a încălcat termenul de către guvern, s-a încălcat termenul de către Parlament și n-am văzut pe nimeni smulgându-și părul din cap că este nesocotită însăși Constituția care zice destul de clar la articolul 147, alineatul 1) litera c) cum stau lucrurile.

Acum văd că s-au produs modificările, au fost publicate în MO ieri noapte. Un val de proteste au izbucnit în toată țara. Lumea este nemulțumită. 

A doua teorie este legată de Fenomenul Pitești care a evidențiat aplecarea unora spre a face lucruri rele, așa cum a fost reeducarea, cu efecte dezastruoase și pe termen lung asupra a tot ce a însemnat societatea românească. Și codurile acelea au avut efecte suprapopularea pușcăriilor, dar neacompaniată de recuperarea prejudiciilor. Stau și mă întreb eu în sinea mea cea interioară, cam cum ar fi ca hoțul sau cel cu abuzul în serviciu să fie pbligat să plătească la stat:

- prejudiciul X;

- să dea societășii 0,75*X pentru jignirea poporului;

- să dea societății 0,25 *X pentru lipsa de caracter.

În plus, cine nu returnează suma să i se tripleze pedeapsa și să piardă alte nenumărate drepturi. Totul să fie făcut în așa fel încât:

- să le piară cheful hoților să fure;

- să se recupereze prejudiciile;

- societatea să se răcorească deplin.

Cauza răului stă în modul aiurea și dezlânat de a acționa a tuturor.

OUG se face pentru a da o soluție. Dacă guvernele ar fi fost formate din genii în acțiune, cu siguranță nu s-ar fi ajuns aici. Mai mult, manipularea a atins cote alarmante. Se manipulează la televizor 200.000lei au devenit 200.000euro, s-a vorbit că guvernul a adoptat legea amnistiei, ceea ce nu este adevărat.
Cauza răului, OUG și Florin Mihai-Alexandru Iordache, vin din istoria milenara a poporului nostru. Textele imprecise ne vor duce spre pierzanie. Cred că toti cei care fac legi în Parlament să treacă pe la un curs de Scheme logice si sa nu mai folosească în vecii vecilor verbul A PUTEA.

Tare îmi doresc să intrăm în Spațiul Schengen cel puțin o dată cu Bulgaria, care am impresia că ne-a luat-o înainte. Îmi doresc autostrăzi, ceea ce văd că se amână la nesfârșit. Măcar autostrada Pitești-Sibiu să fi început, zic.

CSM a luat atitudine.
procurorul general este bine să-și corecteze dantura. Implanturile i-ar folosi.

Despre Florin IORDACHE unii spun că ar avea sânge-n pix. Mira-m-aș...

(01 februarie 2017)

Bicepsul culturiștilor români

Am observat că la noi oamenii se preocupă foarte mult de latura calitativă, extraordinar de importantă pentru participarea în competiții, dar și latura cantitativă trebuie luată în calcul, că una fără cealată nu duc spre adevărata performanță. Mi se pare că multă lume se laudă cu circumferința brațului și ani în șir a existat obsesia lui 50, adică brațul culturistului să ajungă la circumferința de cel puțin 50 de centimetri. Acum cu suplimente și nu numai, cei ce-și propun să atingă și să depășească această graniță, cu puțină ambiție o fac și încă foarte bine.

Am scris articole despre mulți culturiști și de fiecare dată am căutat să identific date biometrice ale acestora. De aceea, în continuare voi trece numele culturiștilor de la noi și apoi voi trece circumferința brațului. Modul de măsurare a acestei circumferințe se află în filmulețe dar și în poze pe Internet.

În continuare, prezint date despre unii culturiști de la noi și rezultatele măsurătorilor lor la circumferința brațuli.

Roberto ALEXANDRU circumferință brat 56cm

Feri ANDRASONI circumferință brat 50 cm

Marius Eduard ANTOHE circumferință brat 50 cm

Cristian BECHEȘ circumferință brat 48 cm

Virgil BURUIANĂ circumferință brat 51 cm

Costică CĂILEANU circumferință brat 48 cm

Petru CIORBĂ circumferință brat 50 cm

Alex FLORUȚ circumferință brat 44 cm

Joco GABOR circumferință brat 47 cm

Nicu GIURI circumferință brat 50 cm

Gheorghe HUMĂ circumferință brat 50 cm

Attila KATONA  circumferință brat 44 cm

Constantin LAZĂR circumferință brat 48 cm

Ionuț NOVAC circumferință brat 44 cm

Florin UCEANU circumferință brat 50 cm

Culturiștii români au o opțiune clară spre a avea proporții perfecte în competiții, fără a exagera în nicio direcție, lucru de apreciat. Ei corelează dimensiunile în raport cu înălțimea și au realizat construcții care au fost încununate de succes. Se observă că ei nu sunt dominați de granița trasată de numărul 50, care nu este o limită, ci un număr pur și simplu.

(01 februarie 2017)

Dinu SĂRARU, marele om de cultură

Despre Dinu SĂRARU, cine vrea să scrie are la dospoziție biografia lui și selectiv va spune fix orice. Eu mă voi limita să scriu exact despre ceea ce știu.

Dinu SĂRARU a scris romanul Niște țărani publicat în 1974 și mă laud că am avut un exemplar al cărții cu autograf, dar nu mai știu pe unde este acea carte. Proza lui Dinu SĂRARU este viguroasă și n-aș face un titlu de glorie că a scris despre pușcăriașii de la Canal, dacă și acum sunt suficienți de pușcăriași tot cam pe aceleași subiecte în temnițele din secolul al XXI-lea de la noi.

Am scris în titlu că Dinu SĂRARU este un mare om de cultură și argumentez prin faptul că el ca drirector de teatre a adun în anii negri ai comunismului piese care se jucau cu sălile pline și au făcut ca marii actori să strălucească în piese absolut memorabile cu roluri de neuitat cum s-ar mai zice. N-am s-o uit pe Olga TUDORACHE în piesa Efectul razelor X asupra anemonelor, alături de Rodica NEGREA, sub regia Cătălinei BUZOIANU.  N-am să uit că în vremea când era director la Teatrul Național București a determinat punerea în scenă a piesei  cu Radu BELIGAN, Marin MORARU, Gheorghe DINICĂ piesă Take, Ianke şi Cadîr de Victor Ion POPA pe care am văzut-o de două ori îndurând  durerile de genunchi datorate ideii cretine a celui care a înghesuit rândurile de scaune la balcon să stai să împingi aiurea zidul. Regizorul Grigore GONȚA a scos din piseă cu cei trei mari actori deja un eveniment și a găsi un bilet, după ani și ani, era o problemă, chiar dacă Dinu SĂRARU nu mai era de mult director la TNB.

Aș mai vrea să sciu despre o întâlnire a lui Dinu SĂRARU, scriitorul lăudat de criticii romanului Niște țărani, care a acceptat să vină la Clubul Moxa la o seară literară pentru studenții ciberneticieni, undeva înainte de cutremurul din 1977. M-a impresionat naturalețea cu care el discuta despre lumea de atunci, despre viața lui care era redată în acel roman. L-am însoțit pe Calea Victoriei un drum și i-am spus ca am cuvinte de laudă pentru ceea ce face pentru teatru, dar și pentru cartea lui, căci știam bine ce și cum cu Slătioara, eu fiind din Pitești.

Despre ce a urmat, despre ascensiunea lui de după trilogia publicată după 1981 nu voi scrie că nu vreau.

(01 februarie 2017)