Leșinul politic

Foarte mult se bate monedă pe sănătatea oamenilor politici, uitându-se că și ei sunt ființe și ca orice ființă, înregistrează nu numai uzură morală, ci și uzură fizică, adică se îmbolnăvesc.

L-am văzut la Tv pe Fidel CASTRO prăbușindu-se.

Am văzut-o pe Hillary CLINTON în campania electorală lichefiindu-se.

Am văzut-o pe Magela MERKEL bălăbănindu-se ușor nesigură.

L-am văzut la Marcel CIOLACU având tendința să răstoarne tribuna de la care vorbea.

E omenește să apară și astfel de situații, pentru că toți oamenii au și momente bune și momente mai puțin bune. Ideea este că impactul în mase este devastator. Tot poporul vrea conducători cu sănătate de fier, gata să ia marile decizii în orice moment, chestie incompatibilă cu fragilitatea pe care o generează o comorbiditate oarecare. Și mremierul Marii Britanii se dădea grande până a luat COVID 19 și era să dea colțul, ceea ce arată că actele gratuite de vitejie sunt și inutile și riscante. Mi s-a părut ciudat că Marcel CIOLACU își cerea scuze. Ar fi fost justificate acele scuze dacă ceea ce i s-a întâmplat depindea strict de voința lui, ceea ce nu a fost cazul.

Ceea ce se știe cu precizie este faptul că o astfel de întâmplare duce la pierderea alegerilor, căci dacă alegătorii empatizează cu candidații care-și pierd pe cineva drag sau cu un accidentat rutier, ei văd în fragilitatea candidatului imposibilitatea luării de decizii ferme, eficiente și oportune, deci candidatul nu va câștiga alegerile în vecii-vecilor.

(14 mai 2020)

Managementul deficitar

Niciodată nu am crezut că aici pe plaiurile mioritice suntem maeștri ai managementului științific. De aceea am acceptat toate imperfecțiunile de natură managerială. Ceea ce am văzut la guvernul ORBAN este exact ceea ce știam că va fi, adică un management deficitar. Atunci când există planificare aval amonte, este greu de închipuit să crezi că apar situați ca în acea noapte dezastruoasă a celor 28 de OUG-uri, dintre care unele erau chiar nenecesare. Să nu planifici la secundă semnăturile cu o droaie de așa-ziși specialiști arată că este vorba de un management deficitar clasic, abundent, permanent și remanent.

Acum au rămas cele 3 zile ale nemănui din cauza aceluiași management deficitar, căci acea lege a stării de alertă trebuia și ea elaborată tot după regulile graficului aval amonte.

Nu mă mai miră nimic. Nici liberalii nu au specialiști, exact așa cum nici PSD-iștii nu au, cum nici PDL-iștii nu au avut, cum nici CDR-iștii nu au avut. Nici nu ai de unde să ai specialiști într-o lume în care mediocritatea și lipsa de criterii este dominantă.

(14 mai 2020)

Din nou despre Adolf HITLER

Adolf HITLER se credea el însul a fi un om talentat, desenul fiind ramura de artă în care dorea să se manifeste. Numai că tânărul Adolf HITLER n-a fost apreciat, lucru care l-a enervat teribil de tare. Și cum nu a uitat și nici n-a iertat, s-a năpustit pe tot ceea ce însemna școală și a făcut-o țăndări.

Adolf HITLER era un bărbat de 1,75 cm înălțime, lucru care definește pe mulți dintre oamenii politici de pretutindeni, așa cum sunt Pol POT și Traian BĂSESCU, după cum arată enciclopediile.

Adolf HITLER a avut obsesia lucrurilor exagerate, căîci el își dorea o capitală cu construcții ciclopice, își dorea un imperiu care să dureze cel puțin 1.000 de ani și își dorea să stăpânească întreaga lume, exact cum orice mediocru își dorește ca neavând nico calitate să domine colectivități întregi. Lui Adolf HITLER, ca oricărui mediocru de mare clasă îi plăcea:

- să fie aclamat de mulțimi în delir,

- să i se aducă osanale dintre cele mai zgomotoase,

- să aibe ultimul cuvând în orice problemă,

- să creadă că numai ce zice el este perfect,

- să aibe în jur indivizi mult mai slabi ca el,

- să-și dea importanță urmând și gesticulând, 

- să gândească la tot ceea ce i se cuvine,

- să se vadă peste timp ca fiind salvatorul Germaniei,

- să creadă exact tot ceea ce i se spunea.

Este în firea umană ca oamenii slabi să-și creeze proiecții deformate despre ei într-o lume ireală, pe care și-o construiesc în momentele lor dintre două agonizări în tăcere, fără dureri, dar cu consecințe dramatice. Sunrt extrem de puțini oamenii care au puterea să se înconjoare de indivizi cu pregătire profesională de excepție, să le ceară soluții la probleme și să aplice acele soluții, recunoscând valoarea respectivilor indivizi.

Acum când circulă informația cu o viteză amețitoare, oamenii au posibilitatea de a vedea foarte multe lucruri, opinii, de a primi tot felul de ipoteze și de a trage cele mai ciudate concluzii, datorită abordărilor uneori extrem de superficiale. Acum ne găsim în fața unor momente speciale și din acestă cauză trebuie analizate trăsăturile unor persoane precum NERO, Adolf HITLER, Pol POT, I. V. STALIN sau Nicolae CEAUȘESCU, fiecare dintre ei sfârșind exact așa cum și-au dorit, adică singuri, după ce au gustat din pocalul puerii absolute, fără a fi contraziși de nimeni, credându-se zei.

(13 mai 2020)

HORECA - un acronim și nu numai

HORECA este un acronim care vine de la HOteluri, REstaurante, CAfenele. Îmi place enorm că acum în vremuri de pandemie această HORECA își plânge de milă și merge cu jalba-n proțap la guvern să ceară tot felul de ajutoare, deși toate guvernele i-au tot ajutat, dar tot degeaba, căci HORECA n-a evoluat cu nimic.

Să aduc în discuție câteva întâmplări ca să se vadă ce înseamnă romanian HORECA.

În Tîrgu Jiu la 4 stele nu mi s-a ridicat gunoiul din cameră 4 zile consecutive.

În Deltă, la Murighiol, camera tot la 4 stele puțea a colset.

La Mamaia în loc de cotlet la grătar mi s-a adus șuncă din aceea cauciucată.

La Mamaia în extrasezon o bere Haineken costa 25 acum 10 ani servită în picioare.

La Arad margarina se servea pe post de unt la micul dejun.

La Bușteni la hotel de 4 stele lenjeria era ruptă și salteaua pătată.

La Saturn la ora 14 nu se dăduse drumul la apă, că nu începuse seria.

În Geoagiu Băi, la hotel de 4 stele pardoseala de la bazinul de înot este o gresie alunecoasă.

În București la hotel de 5 stele deși se făcuse plata, nu mă găseam în baza de date.

Așa că, experiențele de la romanian HORECA îmi arată că nu este vorba de nicio industrie a ospitalității, deși lista sitațiilor bizare nu s-a încheiat, căci de fiecare dată am întâlnit falsuri, comoditate, lipsă de profesionalism și lăcomie duse la extrem.

(13 mai 2020)

Primitivismul în politica românească

Politica românească are la bază:

- minciuna,

- manipularea,

- hoția,

- parvenitismul,

- mediocritatea,

- negarea,

- ineficiența,

- inconsistența.

Vedem cum ca în show-bizz-ul de cea mai joasă factură unde notorietatea negativă este esențială  și este singura modalitate de a înregistra progrese în așa-zisul plan profesional, politicienii mioritici fac exact ceea ce fac curvele și cabotinii din show-bizz, prostituându-se în ultimul hal. Ei merg pe ideea că memoria colectivă este scurtă și în proporție de 64,3451209357234 % nu greșesc, motiv din care pedalează pe o asemenea soluție.

Nu ar avea explicație sub nicio formă gestul lui Viorel CATARAMĂ de a încerca să se autoinfecteze cu COVID 19, nu ar fi de înțeles zarva pe care și-a creat-o în jurul său Alexandru CUMPĂNAȘU, care după ce a candidat la prezidențiale ca și Viorel CATARAMĂ, culegând praful de pe toba lui STOGORACHE, iată-l acum consilier guvernamental.

Clar că în 30 de ani de așa-zisă democrație:

- nu s-au cristalizat principii,

- nu s-a format o clasă politică,

- nu s-a progresat de niciun fel,

ci în zgomotul unei democrații de mucava s-a bătut pasul pe loc, deși biata Uniune Europeană ne-a tras de ciuf să ieșim din mocirlă, dar tot acolo am rămas, mimând democrația, statul de drept, adevărul, evoluția și mai ales meritocrația. Cân mi-o aduc aminte pe biata Raluca TURCAN care vorbea de meritocrația din PNL, văd cum construcția ei de nisip se prăbușește când Ludovic ORBAN și Neltu TĂTARU silabisesc în limba lui SHAKESPEARE spre deliciul presei care reia și reia zicerile lor opintite, exact cum o făcea în vremea când George Crin Laurențiu  ANTONESCU se înscăunase vremelnic în fotoliul de la Cotroceni și se cremea și el să ciripească în franceză parcă deși dublu-repetent fusese în studenție.

Politicienii noștri sunt predictibili. După o mișcare a lor, imediat intuim cu 120% certitudine care va fi mișcarea următoare în beneficiul lor. Niciunul nu va face o mișcare onestă, spre beneficiul poporului, ci strict în propriul folos, măsurabil în arginți, trădare, lașitate și perdere de timp.

(13 mai 2020)

Bietul V. CATARAMĂ....

Când aud numele Viorel CATARAMĂ mă gândesc la:

- omul de afaceri Viorel CATARAMĂ, care lucra în zona mobilei,

- politicianul liberal Viorel CATARAMĂ care a făcut notă aparte tot timpul,

- candidatul la prezidențiale cu procente extrem de mici,

- invitatul în televiziuni care a expus părerile sale interesante,

- omul care a mers la Bărbulești să verifice chestia cu COVID-19.

Viorel CATARAMĂ este politicianul altor vremuri, căci pentru a avea adepți trebuie să dispună de:

- verb,

- carismă,

- idei,

toate fiindu-i lui Viorel CATARAMĂ destul de departe de a satisface grupuri țintă care sunt obișnuite cu populismul ieftin, cu manipulările și mai puțin cu ideile clare, gesturile categorice și vorba apăsată, scrâșnită parcă, rostită din durere, deziluzie și obidă.

Acum că Viorel CATARAMĂ a făcut gestul cu verificarea ipotezei de stat inutil acasă, mi s-a părut mai mult un gest disperat al celui care uneori are crize de cădere în uitare și simte neapărat nevoia de a ieși cu ceva în față. Televiziunile l-au filmat la Bărbulești, acum îl filmează când așteaptă să vadă dacă face febră. Tărășenia va dura să zicem 28 de zile, 14 de așteptare maximum și încă 14 cu vindecarea. Dacă nu va fi vreo infectare, Viorel CATARAMĂ a fi trecut pe planul al X-lea chiar înainte de a X-a zi a vizitei de la Bărbușești. Să nu uităm cazul polițaiului, fost, care a infectat 200 de persoane. S-a vorbit despre el ce s-a vorbit și acum nu mai știe nimeni. Mă aștept ca și dosarul lui să facă mucegai și peste ani și ani să se vorbească despre unul care fuse cu amanta în Israel și nu a declarat că a fost acolo, ca să nu-l caftească nevasta sau să nu-i mai dea ciorbă caldă. Și Bill CLINTON tot așa a procedat cu țigara.

(11 mai 2020)

Obsesia cu rușii

Există deja o întreagă literatură legată de influențele rusești în România. Eu nu am negat realitățile istorice când rușii treceau prin principate ca prin brânză. Nu am negat că Armata Roșie a traversat România și armatele sovietice au zăbovit ăână prin 1957 pe plaiurile noastre mioritice și a fost o mare victorie că Gheorghe GHEORGHIU-Dej a reușit să aibă câștig de cauză în negocierile cu retragerea acestor armate.

Nu neg nici că VALEV a avut ideea năstrușnică a complexelor agricole pe teritoriul nostru, ceea ce l-a înfuriat pe același Gheorghe GHEORGHIU-Dej și a dat o declarație de independență. Trebuie să reamintesc că în 1968 când a avut loc invazia Chehoslovaciei armata română nu a participat iar Nicolae CEAUȘESCU a avut un discurs de-a dreptul memorabil.

Cred că sunt suficiente argumente care să ne ducă la concluzia că influența rusă aici este nulă, mai ales că:

- suntem țară membră UR,

- facem parte din Alianța Nord-Atlantică,

- mergem la Parlamentul Europeam,

- nu mai avem nicio treabă cu Russia.

A fost condiție de intrarea în UE ca toate problemele cu toate statele să fie rezolvate și să avem tratate cu toate statele, adică să nu avem probleme nerezolvate cu niciun stat. Deci problema rusă este soluționată. Ei cu ale lor, noi cu ale noastre. Că noi cumpărăm gaz de la ruși cu prețuri mari, este o altă poveste. Noi avem scutul de la Deveselu, noi facem parte din structurile NATO și a invoca influențele rusești, fără a dovedi, pentru a începe procese serioase de înaltă trădare nici ca punct de vedere gazetăresc nu mai trebuie să reprezinte un punct de pronire într-o analiză. România este un stat puternic, are o armată puternică, foarte bine organizată, care a trecut în condiții excepționale probele în teatre de război și are servicii de informații de temut, eficiente și integrate în parteneriate strategice. Menirea noastră istorică este măreață, iar poporul român are mândria și eroismul său, care nu îngăduie ca vreo clipă cineva să se îndoiască de verticalitatea și de pasul său drept și apăsat cu care calcă prin istorie.

(10 mai 2020)