Elevul bulă din politică

Aud pe câte un nefericit, autointitulat politician, dar care este, vai steaua lui, nimic altceva decât un biet specimen adunat de pe stradă, care face afirmații legate de votul său, mai precis spune că nu și-a votat partidul sau nu l-a votat pe candidatul partidului său.

Aș da crezare unor astfel de afirmații dacă votul ar fi la vedere sau prin ridicare de mână cu numărătoare în timp real.

Îmi amintesc de puștii fără minte care spun că:

- n-au scris la teză și au luat patru să se răzbune pe unul din părinți, dar ei știau subiectul,

- au pierdut competiția că au vrut, deși ei de departe erau cei mai buni,

- nu merg pe bicicletă nu pentru că nu știu, ci pentru că nu doresc.

Așa și elevul Bulă din politică. Spune lucruri care nu ai cum să le verifici, doar pentru a se da mari și pentru a-și da importanță. Dacă pe 26 mai 2019 de la începerea votului s-ar fi prezentat 1000 de votanți, apoi 2500 de votanți, apoi 5312 votanți, exact cât ar fi anunțat primarul încrezut din sectorul cu dale colorate pe trotuare, iar la următoarele două iterații nu s-ar fi prezentat nimeni, exact așa cum ar fi anunțat el cu o jumătate de oră înainte, aș da crezare că votanții îl urmează orbește pe el, primarul ineficient, gălăgios și fără inițiative benefice. Nu a fost în realitate așa. Rezultatul foarte slab de la vot, asemeni unei teze submediocre a elevului nepregătit, zice el că au fost programate pentru a-l sabota pe DRAGNIA. Tot așa și celălalt cidat care nu a avut posibilitatea să glăsuiască pe scenă, a motivat slaba-i performanță din 26 mai 2019, ca fiind un act de voință, când de fapt era un act de neputință.

Despre lucrurile care nu se demonstrează din varii motive, este decent să nu se mai facă vorbire, căci cei ce le zic se acoperă de ridicol. Și eu am votat de nenumărate ori, fără a spune cu cine, pentru simplul motiv că nu m-ar crede nimeni, deși în cazul meu nu există nicio miză.

(06 iulie 2019)

Un obiectiv ratat

Lupta cu corupția de la noi din spațiul mioritic a început cu PNA, a continuat cu DNA și se va încheia numai și numai când corupția va dispare de la sine datorită propriei sale dezvoltări, adică niciodată.

Un Parlament mediocru a dat legi mediocre privind organizarea și ducerea luptei cu corupția, ceea ce a dus la o ineficiență strălucitoare pe câmpurile de bătălie, ajungându-se la:

- corupție fără corupți,

- nerecuperarea prejudiciilor,

- spectacole dezagreabile,

- eșecuri prin achitări spectaculoase,

- prescrieri de fapte fabuloase,

- creșterea în intensitate a corupției,

- crearea de disproporții jenante.

Mergându-se pe ideea din Constituție unde nu apare niciodată cuvântul onoare, s-a creat acel context special al unor salarii fabuloase pentru magistrați, ceea ce a contrazis din start menirea măsurii, transformând pozițiile în magneți irezistibili și în poli de putere și de constrângere. A fost creat drum deschis spre ocuparea de posturi de persoane fără onoare, fără pregătire profesională de calitate și fără definirea unei strategii coerente, obținându-se un spectacol de circ ieftin, fără nimic serios, căci și în circ este vorba de risc, autenticitate și mai ales de talent și performanță autentică.

Sunt sigur că dacă se încheiau niște acorduri de colaborare între instituțiile statului, fără a fi secrete, dacă erau angajați să lucreze pe câmpurile de bătălie cu corupția oameni competenți, cu experiență și mai ales de onoare, 

- nu ar fi apărut înregistrările acelea penibile de la Ploiești,

- nu s-ar fi difuzat chestia aceea cu decaparea,

- nici ridicola abordare cu struții și rochiile n-ar fi fost,

ci am fi avut o listă consistentă de corupți, nu neapărat în pușcării ca deținuți de lux, ci prejudicii de miliarde de euro recuperate de la aceștia, cu niște sancțiuni care să-i facă să le piară cheful de a mai repeta ingineriile care i-au dus în direcția greșită.

N-a fost să fie și așa cum zicea un fost prezident, am devenit un stat mafiot, el asigurându-ne că știe despre ce vorbește. Problema nu se va rezolva atât timp cât elementul valoric nu va prima pe scena politică și profesioniștii adevărați nu vor fi respectați, prețuiți și mai ales folosiți în a dac  soluții cât mai bune problemelor care ne doboară, corupția fiind doar una dintre ele.
Să nu uităm niciodată că oamenii mediocrii dau soluții mediocre, adică proaste în proporție de 99,99% iar restul sunt soluții foarte proaste. Ei nu sunt în stare să dea soluții bunicele, cât despre soluțiile bune și foarte bune, exclus. Se știe că între o decizie bună și una foarte bună este o diferență de zeci de milioane de euro. Dar trebuie știut că între o decizie mediocră și una bună diferența este de 200 de ani. A se vedea mineriadele.

(05 iulie 2019)

Candidatul surpriză

Cu toții am văzut cum Manfred WEBER a fost plimbat ca sfintele moaște prin toată Europa și a fost numit chiar spitzenkandidat și pregătit să ocupe 100% poziția de președinte al Comisiei Europene. Cu toții am văzut cum Franța i-a tras preșul de sub picioare, după o tehnică atât de veche încât mă și mir cum strategii care l-au pregătit pe WEBER nu au prevăzut-o.

Voi da doar trei exemple de pe malul Dâmboviței, care sunt edificvatoare și care probează exact ceea ce am spus legat de oamenii fără experiență autentică.

Exemplul nr.1

La o universitate mare din sudul țării, imediat după Revoluție, un profesor, traducător al cărților unui fizician, se și vedea rector. Așa că s-a apucat să spună ce va face el de pe poziția de rector și cum va reașeza el lucrurile în universitate, încât să devină totul super de super. Cei care au greșit vor plăti și a arătat și cum vor plăti cei neperformanți.

Când s-au făcut alegerile, insul a obținut doar un vot, votul lui. Nimeni nu dorea să se întâmple ceea ce gândea respectivul, mai ales că era un tip nu prea tinerel, dar care în afară de a ține cursuri și a face traduceri, nu avusese nicio funcție din care să se vadă cum lucrează cu oamenii. Pe poziția de rector i s-ar fi pus pe cap o pălărie mult prea mare, ce i-ar fi căzut pe ochi.

Exemplul nr.2

Un tip se vedea șef de catedră. Se considera îndreptățit să fie el șef de catedră. Așa că, a început să meargă prin birouri să-și dea cu părerea despre greșelile colegilor lui și mai ales să spună cum va face el curățenie, ca să strălucească respectiva catedră mai ceva ca soarele de pe cer, așa cum ziceau niște băieți șturlubatici înainte de război. L-am auzit și eu și m-am minunat. La vot, a obținut doar votul său, deși peste tot spunea că are sprijinul celui mai puternic om din universitate, cu care fusese coleg în studenție.

Exemplul nr.3

O doamnă distinsă a apărut pe coridor extrem de elegant îmbrăcată și foarte frumos coafată. Se alegea decanul și felul în care era percepută, în folclor i se dădeau șanse de peste 80% că va fi învingătoare. Eu știam niște lucruri despre distinsa doamnă care scoteau în evidență oarece răutăți nu numai față de colegii săi mai tineri, dar și față de studenți. Știam că este un om de execuție în ideea că știe să se orienteze după cum bate vântul. În cazul ei, vântul bătea puternic în direcția de a urni ambarcațiunea din loc, ceea ce nimeni nu punea la îndoială. Cineva trebuia să facă propunerile. Chestiile cu autopropunerile nu prea merge de la un anumit nivel de funcții. S-au ridicat unii și au făcut propuneri, dar doamna nu a fost propusă de nimeni, inclusiv de cea care îi era mentor și o ghidona. Așa că, nici nu a fost votată.

Morala: locul nu este pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește. Cine are curiozitatea, să analizeze discursurile lui Manfred WEBER și de acolo se vedea de la un kilometru că omul nu avea ștofă de președinte al Comisiei Europene. Un se vine în casa cuiva pentru a o bălăcări pe gazdă.

(04 iulie 2019)

Rămâne cum am stabilit

După ce La Senat s-a măturat cu Mugur ISĂRESCU și președintele senatului cu vocea sa gravă îl punea la punct pe guvernator, se vede că sunt interese superioare și Mugur ISĂRESCU își consolidează zilele acestea statutul de eternul Mugur, așa cum pe vremuri era numit cântărețul de muzică ușoară Gică PETRESCU.

Ca și până acum:

- vom bate pasul pe loc,

- vom amâna la nesfârșit trecerea la zona euro,

- vom milita pentru salarii mici,

- se va spune ce nu trebuie făcut, nu ce trebuie făcut,

- vom auzi oarece ironii,

- vom vedea un bătrânel, vorbind bătrânește și sfătos.

Vom mai pierde încă cinci ani, căci Mugur ISĂRESCU va face ceea ce a făcut 30 de ani, adică puțin spre nimic, căci ceea ce a zis sau a dat de înțeles că nu trebuie făcut, ar fi realizat și un muncitor cu salariu minim pe economice. A arăta cu degetul, a nega, a nu propune soluții care să miște lucrurile și un bebe are capacitatea să facă între două scâncete și fără 40.000 de euro.

Rămâne cum am stabilit, bye, bye și la gară.

(03 iulie 2019)

Era de așteptat

Trebuie să se știe că cea mai proastă impresie o lasă peste tot în lume conaționalii noștri care-și vorbesc de rău țara, conducătorii și pe cei mai buni prieteni ai lor, dar și pe cei mai aprigi dușmani.

Ni s-a spus de la obraz să nu mai exportăm problemele noastre și să ne prezentăm ca o națiune, ca o echipă și nu ca o gloată de indivizi care vor să iasă în evidență bârfindu-și pe cei de acasă și aruncând cu noroi în românii lor, fie că sunt plecați, fie că sunt rămași pe glia străbună.

Nici atitudinea de slugă nu este apreciată de străini. Orice om demn, cu o mândrie a lui este de o mie de ori mai apreciat decât unul care pleacă privirea și spune despre ai lui lucruri dintre cele mai urâte.

Spectacolul disgrațios la votului împotriva propriei țări a fost reținut și taxat de străini ca atare. Nu mai miră pe nimeni când vede pe femeia cu buletinul de vot la țâțe sau pe tipul care se plimbă izolat și nebăgat în seamă de nimeni, nu prentru că n-ar fi important, ci doar pentru faptul că prin ceea ce a făcut a arătat că trebuie ignorat pur și simplu.

Era de așteptat ca acceptând eticheta de țara cea mai coruptă din Europa să nu primim de la masa bogaților nimic, nici măcar un oscior de ros, nu mai zic ceva carne macră.

Este o lecție, dar sunt sigur că nu vom învăța prea multe, căci pâra este sport național, iar trădarea este o componentă a matricei noastre intime. Istoria are nenumărate exemple, căci la Înalta Poartă nu se mergea de dragul unui sejur pe Bosfor sau din turism electoral, ci se mergea cu pâra. Nici la Moscova nu se mergea de dragul de a vedea turnul Spaski, ci se mergea cu pâra.

 Acum la Brussels, sub ochii noștri s-a mers cu pâra și cu aruncatul cu lături în ceea ce se întâmpla la București. În loc să vorbim străinilor despre calitățile noastre, vorbim despre ceea ce este mai rău la noi și în noi. Când i-am dus unui rector de la o universitate din Vest albumul Eterna și fascinanta Românie, l-a răsfoit și a rămas profund impresionat, căci el știa doar despre orfelinatele groazei și despre Dracula. De foarte multe ori mi-am porcăit niște conaționali care-și vorbeau de rău țara și pe cei ce trăiesc și muncesc aici, căci ei credeau că sunt interesanți, frumoți și mai ales, apreciați de străini. Străinii nu dau doi bani pe astfel de inși și cel mult îi folosesc pe rol de otrepe.

Aș fi fost fericit ca prezidentul nostru să devină președintele Consiliului Europei, iar KOVESI să devină procuror european. Așa ceva nu este posibil, căci nimeni nu apreciază pe cel ce vine dintr-o țară atât de coruptă cum s-a creat de unii și de alții imaginea țării noastre și mai mult, unii s-au lăudat cât de mult se luptă ei cu corupția pe Dâmbovița.

Așa ceva scriam eu pe 16 iunie când se zvonea că prezidentul va ocupa o înaltă funcție la Brussels. Imaginea construită de unii la care alții au pus umărul pentru a se detașa ei ca mariisalvatori ai nației, a generat efectul invers, căci nimeni din cea mai coruptă țară nu are cum să se așeze la masă cu imaculații, deși amenzile de un miliard de lei nu sunt premii de excelență, iar mânăriile de sute de milioane de euro nu sunt gesturi de mentaliști, căci toate poartă tot numele de corupție silențioasă, însă și care nu este de export.
este un gust amar, pentru că șiu că suntem buni, avem educație, avem performanță, avem tot ce trebuie să merităm un loc bun. Dar trebuie să muncim să fim o echipă, o voce, un destin.

(03 iulie 2019)

Un sondaj nesemnificativ

Acum, toate casele de sondaj se întrec în a ieși în prim plan cu sondaje:

- aberante,

- neștiințifice,

- nesemnificative,

- ciudate,

- aiuritoare.

Acum casa de sondaje CURS a dat un sondaj în care arată că la niște alegeri imaginare dintr-o duminică imaginară, Klaus IOHANNIS ar obține 36%, Dan BARNA ar obține 28%, Călin TĂRICEANU ar obține 15% și Eugen TEODOROVICI ar obține 13%. Crocant, nu?

Bazaconia nu merită nicio atenție pentru că:

- personalitățile sondate sunt pe poziții diferite,

- numai Klaus IOHANNIS are candidatura anunțată,

- limitarea ariei de sondare la un singur oraș duce la rezultate neconcludente.

Acum, este prematur să se analizeze șansele de victorie pentru o serie de presupuși candidați, mai ales că fiecare dintre aceștia este pe o anumită poziție, cu o anumită opțiune și mai ales cu un anumit context legat de partidul sau alianța de sprijin.

În opinia mea harta candidaților va arăta cu totul altfel, pentru că aici primează elementul surpriză, mai ales că managementul politic face ca poziționările optime să fie determinate de alți factori decât cei pe care niște analiști primitivi, empirici și superficiali îi iau în considerare. Arta manipulării nu este o artă, ci este vorba de știința de a manipula, iar metodele cantitative funcționează atât în managementul politic, dar mai ales în știința manipulării, al dracului de bine, cuantificările dintre cauze șiu efecte sunt foarte bine estimate cantitativ, iar modelele după care se lucrează se vede că nu au dat greș niciodată.

E ca la cozonaci, dacă vrei să fie ceva mai dulci, adaugă zahăr, iar dacă vrei că crească, adaugă drojdie și bate bine aluatul. Nu degeaba i se zice arta cofetarilor și nu știința acestora.

(02 iulie 2019)

Unanimități pierdute

Rezultatele de la Congresul PSD de sâmbătă 29 iunie 2019 arată că acum lucrurile s-au schimbat foarte mult. Ziarele nu au arătat care a fost numărul delegaților cu drept de vot, ci s-a vorbit de 4.000 de delagați pentru a crea o imagine de sală plănă și de partid mare. Dacă toți cei 4.000 au avut drept de vot, rezultatele arată că lucrurile nu stau bine deloc în PSD căci 2838 de voturi ale lui Viorica DĂNCILĂ reprezintă 70%, dar lui Nicola CEAUȘESCU îi plăceau unanimitățile, adică 100%.

Votul a fost foarte neomogen ieri, ceea ce se vede de la o poștă.

Rezultatele votului pentru funcţia de preşedinte PSD
1. Viorica Dăncilă - 2828, adică 70%
2. Liviu Pleşoianu - 715, adică 17,8%
3. Şerban Nicolae - 375, adică 9,3%
4. Ecaterina Andronescu - 50, adică 1,2%
Rezultatele votului pentru funcţia de preşedinte executiv PSD
1. Eugen Teodorovici - 2466, adică 61,6%
2. Daniel Suciu - 1358, adică 33,9%
3. Daniel Florea - 129, adică 3,2%
4. Sorin Bota - 19, adică 0,4%
Rezultatele votului pentru funcţia de secretar general al PSD
1. Mihai Fifor - 2366, adică 59%
2. Gabriel Petrea - 717, adică 17,9%
3. Codrin Ştefănescu - 456, adică 11,4%
4. Felix Stroe - 189, adică 4,7%

Aceste rezultate au adus o imagine nouă asupra a ceea ce se întâmplă într-un PSD post-DRAGNEA și vine să evidențieze rolul pe care pârjolul îl are aspra unei colectivități când un lider se comportă cu mână forte, dar este deosebit de ezitant și mai ales, nu acceptă soluții de maximă eficiență.
Dacă din cei 4.000 de delegați ar fi avut drept de vot 3.000 procentele ar fi cu totul altele și concluziile ce s-ar trage ne-ar duce spre acea solidaritate în jurul unui lider și a unei echipe.
Trebuie să remarc că lumea s-a săturat să vadă aceleași figuri în poziții cheie și cere o împrospătare a garniturilor de conducători, uzura morală fiind esențială, iar procentele jenant de mici obținute de unii dintre competitori punctează o astfel de tendință.

(30 iunie 2019)