Imposibilitatea testării software 100%

Problema corectitudinii produselor software este cunoscută încă de la scrierea primului program pentru un calculator. Dintotdeauna omul a dorit perfecțiunea, iar în domeniul software perfecțiunea înseamnă programul care:

- are viteza cea mai mare de obținere a rezultatelor,

- obțne rezultate corecte și complete pentru date bune,

- execută doar prelucrările pentru care a fost scris,

- aduce satisfacție totală celor implicați.

Trebuie să ne mulțumim doar cu gândul că undeva, cândva, cineva ar fi în stare să scrie un program care să facă exact ceea ce dorește un beneficiar, iar calitatea să fie nu oarecare, ci să atingă perfecțiunea, adică indicele agregat al calității să fie egal cu unu, adică să atingă imposibilul.

Așa cum în realizarea sondajelor de opinie, multe case oferă acele rezultate care fac plăcere plătitorului, căci cu statistica se demonstrează orice ipoteză își dorește cel ce plătește bine, în cazul produselor software, rezultatele sunt cele care fac plăcerea celui care are interesul, dar mai ales accesul la părțile intime ale produselor, căci bucuria vine nu cu barza cum vin copiii, ci cu mult mai simplu, prin secvențe de instrucțiuni ascunse muritorului de rând, secvențe activate când trebuie, de cine trebuie, la momentul care trebuie, oferind rezultatele care trebuie.

Să nu discutăm aici despre bazele de date și cu atât mai puțin, să nu discutăm despre baza de date a populației cu care se construies tot felul de liste, căci există și conceptul de generare automată de articole valide tot așa cum există modalități și proceduri de actualizare a bazelor de date.

Dacă un produs software este testat, iar auditorul eliberează un certificat care precizează oarece garanții, nu înseamnă că în secunda a doua produsul nu se modifică artistic de maeștii adevărați, iar caracteristicile calitative rămân neschimbate ca și cum nimic nu s-a schimbat, dar obiectivul ascuns este atins și adevărul se pierde în neant, lucru plăcut celor interesați.

Problema testării produselor software care operează în mediul online este o problemă reală și are soluție rezonabilă pentru funcționalități la vedere, dar mai ales pentru acele funcționalități pe care ochiul muritorului de rând nu trebuie nici măcar să le intuiască. Să nu uităm că un individ a reușit să fure peste un miliard de euro dintr-o bancă, scoțând zilnic de câteva mii de ori câte 100 de euro. Și la o bancă dâmbovițeană un funcționar cipera căte 1,5 lei de prin conturi, dar multe conturi și strângea sume frumușele, iar descoperirea s-a făcut cu un software care opera pe colectivități foarte mari în ambele cazuri, căci operațiile aveau o unică destinație și o infinitate de surse.

N-am zis nimic despre produsele software destinate managementului de votare electronică, pentru că acolo este o cu totul altă poveste, cu mult mai întortocheată, căci și în informatică sunt întortocheate căile Domnului.

(03 august 2020)

Școala online și ghiozdanul

Elevii români, până la pandemie aveau ghizdane așa de grele că au fost schimbate cu geamantane din acelea care sunt luate la cabina avionului, adică ceva ce nu depășește 12 kg. A venit pandemia și acasă stând elevii, nu mai cară acele monstruozități inutile în care se aflau:

- nunumărate manuale,

- nenumărate caiete,

- nenumărate materiale auxiliare,

- penar cu creioane, pixuri,

- pachețelul cu mâncare.

Pandemia a rezolvat definitiv problema școlii orientate spre profesori și spre industria materialelor auxiliare profitabile, inutile și impuse totuși, deplasând toate resursele spre elev, căci internetul nu este ininit, iar managementul impune noi restricții de accesare de către profesor și de către elev, performanța profesorilor și a elevilor însemnând acum cu totul altceva, știut fiind faptul că totul este înregistrat și devine probă în instanță.

Ghiozdanul după pandemie va arăta cu totul altfel căci:

- școala se deruleză în formate mixte,

- structura orelor nu mai este aiuritoare,

- profesorii au alte obiective,

- elevii dispun de opțiuni și selecții,

- acum este vorva de sistem deschis,

- modul online evaluează profesorul.

Așa cum HORECA a trebuit să înghită gălușca pandemiei, școala trebuie și ea să facă față provocării date de imposibilitatea de a maio reuni clase cu 35 de elevi, de a derulaore după cum vrea profesorul, iar elevii nu mai dezvoltă atitudini care să le pună în evidență anumite caracteristici ale spiritului de turmă. Dacă înainte rigurozitatea era opțională, acum ea este obligatorie și nimeni nu mai are libertăți și licențe poetice, căci totul este înregistrat la secundă, iar regăsirea informației nu mai este o mproblemă. Invocarea situației că înregistrarea nu s-a efectuat sau au fost șterse fișiere deja nu se mai invocă întrucât sisteme sofisticate au aceste funcții iar lecțiile trec prin ele obligatoriu.

(03 august 2020)

Comparabilitatea datelor privind pandemia

Este știut din Abecesarul înregistrării datelor statistice că fără proceduri învățate și aplicate corect, calitatea datelor înregistrate are de suferit, iar comparabilitatea este imposibil de realizat. Se vorbește mult despre:

- numărul persoanelor  testate,

- numărul persoanelor infectate,

- numărul persoanelor decedate,

- numărul persoanelor în terapie intensivă,

fără a se preciza clar care sunt procedurile după care se fac contorizările respectivilor indicatori. Se știe că în cazul testelor există:

- momentul  de testare,

- durata prelucrării,

- momentul comunicării.

Este important să se stabilească modul de includere a rezultatului testării în raport cu momentul ales ca semnificativ pentru analiză. La fel se procedează și cu definirea de proceduri unitare pentru ceilalți indicatori, căci fluctuațiile în structura colectivităților din care se extrag datele cu siguranță afectează comparabilitatea rezultatelor. Relevanța unor date are de suferit atunci când colectivitatea rămâne aceeași, adică 20 milioane de cetățeni, dar eșantionul persoanelor testate azi este 24.000 de subiecți și mâine este 12.000 de subiecți.

Metodele statistice sunt clare de sute de ani și sunt verificate tot de sute de ani. Ideea este doar să fie cunoscute și aplicate riguros pentru a obține serii de date primare  de calitate, adică omogene, comparabile, compete și corecte, neafectate de erori nu neapărat grosolane, ci erori pur și simplu.

(03 august 2020)

Profesorul Tănase STAMULE de la ASE

Încă de când mi-am făcut cont pe Facebook am devenit prieten cu profesorul Tănase STAMULE și iam urmărit activitatea profesională pe care o consider foarte bogată și intensă.

Profesorul Tănase STAMULE este decan al facultății de Administrare a Afacerilor cu predare în limbi străine din ASE din aprilie 2020. El are un CV foarte bogat. 

Este născut pe 27 iulie 1983, deci este un tip de 37, adică foarte tânăr, care și-a făcut un doctorat cu bunul meu prieten profesorul Viorel LEFTER pe care l-a încheiat cu susținerea tezei la vârsta de 29 de ani. Are articole publicate, are materiale didactice publicate și a participat la foarte multe forme de perfecționare profesională prin Europa, ceea ce-i dă lui Tănase STAMULE o anvergură care să facă mișcări interesante pe scena politică românească, mai ales că în CV-ul său are un motto interesant care se referă la viață politică fără corupție și fără PSD, ceea ce reprezintă un ideal foarte greu de atins că natura umană include corupția ca substanță primară de natură informațională a genomului, iar pesede-ul este o formă de existență a materiei mioritice neexistând o clasă de mijloc reală, căci ratagii de dreapta din 1996-2000 și din 2004 -2012 au făcut să nu se dezvolte așa ceva, ci niște milorgi caricaturali la banul public, numiți mimpropriu și pe nedrept oameni de afaceri.

Din punctul meu de vedere, Tănase STAMULE este o personalitate puternică având reale calități să înfrunte un electorat ostil dreptei pentru că este:

- proaspăt,

- profesionist,

- conturat,

- definit,

- profund,

- educat,

- realist,

- ancorat,

- rațional,

- clar,

- calm.

Am mirări acum când am aflat care sunt candidații dreptei unite, dar nu prea din moment ce PMP nu a fost inclus, de ce Tănase STAMULE nu apare printre cei 6 candifați la primăriile de București, căci el avea niște atuuri care îl recomandau. Pe Clotilde ARMAND am lăudat-o în 2016 căci ea avea șanse să iasă învingătoare ca și Nicușor DAN dacă PNL n-ar fi stat cu coada pe sus ca cățaua râioasă. USR-ul vine după niște prezidențiale prost gestionate în noiembrie trecut, iar PNL-ul trăiește în trecut. Timpul a trecut și peste Nicușor DAN și peste Clotilde ARMAND care în 2016 erau fiecare la locul lor number one, dar acum ei sunt epuizați politic. Noi avem proverbul bate fierul cât e cald. Acum fierul s-a răcit. Oricum un candidat la primărie care se recomanda profesor, decan și autor de lucrări științifice de specialitate era mult mai interesant decân ceea ce ni ase servește acum, chiar dacă se vorbește de unanimitatea necunoscuților. A nu se confunda necunoscuții cu anonimii, cu șterșii sau cu banalii. Dacă Tănase STAMULE va fi aruncat în campania electorală pentru parlamentare, înseamnă că PNL nu a dat-o-n bară 100%. Căci un profesor universitar n-ar strica prezident la Cameră, întrucât m-am săturat de mediocrii și banali.

Strategii PNL parcă nu au auzit de management politic și parcă nici nu știu să folosească modele de optimizare calitativă, care ar fi dat o ierarhizare în care Tănase STAMULE ieșea de departe pe primul loc în lista cu toți candidații, chiar incluzând ceva restricții de reprezentare a compromusului.

(02 august 2020)

Zum, zum, ZOOM....

Albinele zumzăie, ca multe alte gâze. Este un sunet plăcut vara și odihnitor, mai ales când stai pe un câmp întins și soarele nu este dogoritor. În multe cărți sunt desene cu albine, cu alte gâze care atunci când zboară  aripile lor scot acel sunet căruia nouă ne place să-i zicem zumzăit, iar pe paginile cărților apare ca text zum, zum, urmat de un semn al exclamării.

Pandemia a adus un proidus software foarte folosit în relația elev-profesor peste tot în lume numit ZOOM. Nu mă apuc să spun aici cum lucrează acest produs software, dar pentru nevoile pe care le are derularea unui curs sau a unei lecții de școală, produsul ZOOM este foarte bun căci profesorul are la dispoziție o cameră cu acre să fie văzut de studenți, are un microfon să fie auzit și există posibilitatea de a prezenta planșe sau chiar filme. Profesorul derulează și activități interactive în sensul că primește întrebări și dă răspunsuri. Nu spun că ZOOM este produsul software ideal, dar este produsul software accesibil, fiabil și sigur, cu care la nivelul anului 2020 se rezolvă problemele de e-Learning în mod fortuit, căci cu toții am fost luați pe nepregătite, deși de ani buni se vorbește de e-Learning, dar nu se face mai nimic. A trebuit să vină pandemia ca să fim împinși de la spate ca o turmă nelegiulită de ignoranți să folosin ZOOM că altfel nu mai exista o altă posibilitate de a face școală la distanță.

În nimicnicia noastră am amânat nepermis de mult momentul implementării unui minim de e-Learning și a venit SARS COV 2 să ne dea peste urechi cu brutalitate, drept care în câteva zile am făcut, fiecare în felul lui, ceea ce nu am făcut în ultimii 20 de ani.

Zum, zum fac albinele, ZOOM zicem noi de câte ori ne așezăm în fața computerului și vrem să facem lecții online, vrem să dăm teste și examene, schimbând paradigma educațională al 180 de grade, căci viața bate filmul și ori facem ce trebuie, ori dispărem ca măgarul în ceață.

(01 august 2020)

Accesibilitatea resurselor Internet

În vremuri de pandemie multe organizații nu s-au adaptat câtuși de puțin. Sunt teatre care au oferit spectacole gratuite la ore impuse, deși erau înregistrare, dar dădeau senzația falsă că sunt live. Modul întortocheat prin care respectivele organizații permiteau accesul m-au făcut nici să nu catadicsesc să văd ce oferă, căci ce depășește două click0-uri în mintea mea rezultpă că este vorba despre o mizerie de doi bani și nu merită efortul să-mi pierd timpul că pe youtube sunt lucruri mult mai mișto decât ce oferă teatrele noastre provinciale. Singurul teatru care era cu accesibilitate dintr-un click a fost Opera Națională Iași și am urmărit spectacolele oferite de Iași, care erau ușor de accesat dar erau și de calitate, căci RANCEA știe ea ce știe.

Dacă furnizorii de resurse Internet nu-și vor schimba atitudinea și nu se vor alinia la maximum două click-uri așa cum are Metropolitan Opera, vor avea o soartă tristă, căci lumea nu-și pierde timpul cu prostii, oricât de poleite ar fi. În vremuri de pandemie, accesul la o resursă Internet trebuie să fie:

- rapid,

- direct,

- sugestiv,

- adevărat,

căci nimeni nu are timp să accepte minciuni, reclame stupide care poluează mesajul și toanele unui management deșănțat, care privindu-se în oglindă se vede leu, deși este un cotoi jigărit, milog la banul public.

Accesibilitatea la resursele Internetului se realizează simplu:

- preluând interfețe deja cunoscute,

- eliminând pașii intermediari inutili,

- folosind un vocabular foarte cunoscut,

- reducând căutarea la ce mulr două click-uri,

- scoțând din derulare reclamele tâmpite.

Am văzut aplicații foarte reușite, cum totm atât de bine am văzut portaluri în care puzderia de bannere fac extrem de dificilă urmărirea informației, drept care am decis de fiecare dată să abandonez și să mă repliez. Pe Internet întotdeauna există ceva mai bun decât cred unii fără creier când proiectează din lăcomie aplicații de tot c-c-tul.

(01 august 2020)

Teatrul în vremuri de pandemie

Pandemia a schimbat totul. Inclusiv modul de a concepe un spectacol de teatru este schimbat radical. Nici actorii și nici managementul teatrelor văd că nu înțeleg că în vremuri de pandemie teatrul trebuie să arate altfel. S-a adoptat o soluție primitivă care constă în:

- spectacole în aer liber,

- locuri rărite ale spectatorilor,

- purtatl măștii de către spectatori.

Nu aceasta este soluția desigur. Spectatorii, actorii dar și managerii teatrelor trebuie să înțeleagă că vor trece mulți ani până când se vor juca spectacolele cu sold out, iar sălile de 1.000 sau 2.000 sau 4.000 de locuri vor fi pline ochi să aducă și profit.

Mulți actori se vaită că nu au cum să joace. Mă gândesc cum au dispărut dinozaurii. S-au schimbat condițiile climaterice și aceștia nu au avut capacitatea de adaptare. Așa și cu teatrul. Dacă nu se vor găsi metode de adaptare, cu siguranță că și teatrul va avea o soartă nefericită.

În vremurile comuniste exista Tatrul radiofonic și deci populația de pretutindeni urmărea voci, iar marii actori erau de fapt vocile lor. În vremurile de pandemie, teatrul are la dispoziție:

- Internetul,

- WEBCAM,

- multimedia,

- laptopul,

- software,

toate reușind să permită:

- crearea,

- înregistrarea,

- transmiterea,

- accesarea,

actului artistic chiar și în condiții de eficiență economică, doar cu condiția ca actul artistic să fie unul autentic, de înaltă calitate și mai ales live, ceea ce presupune multă muncă, exact cum era în vremurile timpurii ale televiziunii când nu exista posibilitatea difuzării de emisiuni înregistrate, prelucrate sau trucate masiv, cum se face acum fără pic de jenă.

Ne imaginăm un platou unde sunt montate decoruri, unde actorii sunt reuniți ca la ora 20,00 să intre și să joace live, iar spectacolul să fie transmis pe Internet, contra cost unui număr de spectatori care au un laptop sau orice alt device pentru a urmări actul artistic. Cine trișează, dispare, căci Internetul este neiertător prin multitudinea de producții existente pe YOUTUBE și mai ales că sunt free.

(01 august 2020)