Știu care este câștigătoarea de la Bravo ai stil, all stars!

Știu care este câștigătoarea de la Bravo ai stil, all stars!
Este SIVIA!
Ea se departajeat foarte mult la votul popular!
Ea domină de departe concursul.
Ea are intervenții ce acoperă cam 40% din timpul de emisie.
Debitul ei verbal este colosal.
Deci, câștigătoarea este SILVIA!
Silvia are vorbele la ea în relația cu jurații!
Ea îi întrerupe pe jurați și-i lasă fără replică.
Silvia are vorbele la ea în relația cu celelalte concurente!
Ea vine deasupra replicilor colegelor și le acoperă replicile.
Silvia are vorbele la ea în relația cu votanții!
Vine cu câteva vorbe de mulțumire, sincere și convingătoare pentru votanți, magnetizându-i!
Deci Silvia este câștigătoarea!
Acest lucru se știe cam de o lună și acum decalajul s-a accentuat.
Celelalte concurente sunt numai de decpr, un fel de recuzită pentru Silvia.


(22 mai 2018)

Esența managementului de proiecte

Esența managementului de proiecte este reducerea la minimum a cheltuielilor indirecte. Dacă cineva:

- vorbește la telefon, pentru proiect se va vedea exact câte minute a vorbit la telefon,

- dă drumul la un calorifer electric, se va vedea cât timp s-a încălzit acolo pentru proiect,

- merge cu mașina, va vedea câți km a parcurs exclusiv pentru proiect,

- a închiriat un spațiu, se va ști cu exactitate câți metri pătrați sunt utilizați pentru proiect,

- vrea să se dactilografieze un text, se va vedea exact câte pagini și deci cât a costat,

- vrea să bea apă, se va vedea cu exactitate câtâ apă se bea în timpul lucrului la proiect,

- consumă niște materii prime, se va vedea exact ce cantitate a fost consumată pentru proiect,

- ține un bec aprins se va ști cât timp a stat acel bec aprins pentru proiect.

Într-un cuvânt, exactitatea cu care se măsoară cheltuielile directe pe proiect crește aproape de 100%, penytru cine vrea să înțeleagă pentru ce se lucrează folosind managementul proiectelor. Cine a rămas înțepenit în economia globalistă a împărțirii cheltuielilor după tot felul de chei bolșevice, dintr-un management preistoric, procedează exact cum se procedează la noi, dar și în alte țări cu economii tot așa de înapoiate ca economia noastră, care tot crește și crește și crește, dar producție și servicii de calitate nu apar decât cel mult made in China. Acest articol mi-a fost inspirat de aducerea aminte a unei întâmplări când un lider de sindicat cam tâmpit, prin anii'90 mă amenința că mă dă în judecată că mă opun ca nivelul cheltuielilor de regie în proiectele lui să fie undeva la 80%, ceea ce mi se păre:

- fantezist,

- ridicol,

- de neacceptat,

- anti-project management,

- o prostie pură,

- trambilină la cheltuieli neeconomice.

Nici acum nu s-a înțeles cum stă treaba. De aceea, proiectele care se fac în pe bani europeni sunt:

- neperformante,

- prost structurate,

- non-calitative,

- neatractive,

- neeconomice, 

- neperformante,

- neprofitabile,

- aberante,

- pilărite.

Atât timp cât nu se pune ordine în proiecte și nu se stabilesc reguli care să blocheze nemunca și furtișagurile, tot ce se cheamă management de proiect nu este management de proiect. Acolo unde cheltuielile generale în structura proiectului depășesc 5% este de-a dreptul jaf la drumul mare. Într-un proiect se știe cu exactitate numărul lucrătorilor, ce meserie are fiecare lucrător, cât lucrează, ca outputuri are și ce salariu i se plătește. Un proiect nu este o operă de artă unde intervin inspirația și imprevizibilul. Un proiect cu management corect este mai ceva decât la farmacie, unde exactitatea este la miligram. Orice abordare, dă frâu liber includerii în proiect a tot felul de cheltuieli care nu au nicio legătură cu proiectul. Știu un loc unde cheltuielile generale ale întreprinderii erau de 10%. Când managerii și-au dat seama că este de supt din proiecte, au mărit ponderea cheltuielilor generale care se transferă spre proiecte la 15%, ca să ajungă la 40%. rezultatul a fost unul de-a dreptul crocant. S-au făcut deplasări spre locuri exotice pe banii proiectelor care ajungeau în grămada cheltuielilor generale care crescuseră indecent. S-au mai făcut angageri de personal neproductiv, concretizat prin neveste, nepoate și tot felul de neperformanți, care nu au avut niciodată vreo legătură cu vreun proiect, dar care sugeau indirect prin cheltuielile de regie umflate, banul tot din proiect. Clar că nu s-a înțeles esența proiectelor, adică a managementului de proiect. Greșeala este că atunci când sunt formați managerii de proiect și sunt certificați nu se prea vorbește în Europa tocmai de aspectul minimizării cheltuielilor indirecte, deci ale așa-ziselor cheltuieli care nu se identifică direct pe proiect, ca în managementul de secol al IXX-lea.

(21 mai 2016)

Maria BANUȘ și Rock'n Roll-ul luiJohnny HALLYDAY

În anii prolectultismului de cea mai obscenă sorginte a scris așa-zisa poezie o tipă numită Maria BANUȘ. Versurile ei erau de un simplism dus la extrem, căci ea urmărea transmiterea de mesaje directe, fără metafore și fără subînțelesuri, căci clasa muncitoare, în drumul ei spre paradis, trebuia dusă de mână în cântec plin de voioșie și în vers de un optimism debordat. Insa scria poeme în care cânta URSS, în care se adresa Americii trăgând-o de urechi, dar și referitoare la trecutul eroilor comuniști care se sacrificaseră pentru lupta spre noua societate. În același spirit, Maria BANUȘ a scris și o poezie în care preveste sfârșitul unui dans decadent, prin versuri precum:
Tu te vei stinge Rock'n Roll,
Dar valsul nu, dar valsul nu.
În acele vremuri revistele îl arătau pe tânărul blond cu ochi albaștri și cu voce baritonală, pe numele său Johnny HALLYDAY în niște poziții nefirești, cu microfonul deasupra lui, cântând frenetic. El era exponentul imperialismului, societate aflată pe buza prăpastiei, care în comparație cu comunismul glorios trebuia musai să se prăbușească. Realitatea a arătat cu totul altfel, căci comunismul ca plăsmuire a unor indivizii, chiar dacă au fost ei foarte deștepți, a avut înm sine atâtea imperfecțiuni, încât contradicțiile care s-au născut l-au făcut să se probușească în'89, cum creatorii lui nici nu și-au imaginat în visurile lor cele mai negre. Mi-am adus aminte despre subiect când am aflat în 2017 că Johnny HALLYDAY a plecat spre ceruri, iar cântecele lui deosebit de alerte vor dăinui peste ani și ani, în timp ce versurile Mariei BANUȘ au ajuns demult la lada de gunoi a subliteraturii, căci proletcultismul românesc nici pe departe nu a fost literatură, datorită mediocrității autorilor care ciugulitori de avantaje economice nu au făcut deloc artă, ci prostituție sub formă de texte rimate sau nu.

(21 mai 2018)

Până și muzeografii...

Ca toți cei care doresc măriri de salarii, muzeografii au așteptat momentul oportun. Acest moment oportun a și apărut. În noaptea muzeelor, ei au organizat proteste. Eu respect toate meseriile. De câte ori am intrat în muzee la noi am avut numai surprize dintre cele mai neplăcute, precum:

- lipsa unor materiale de prezentare,

- o răceală a atmosferei din săli,

- un personal care joacă rolul de paznic,

- neorganizarea de evenimente specifice,

- absența unei bune reclame,

- absența prezenței în mediul virtual.

Consider că muzeografii trebuie să se concentreze cu mult mai mult pe elementele de inovație, pentru a face din muzeu cu totul altceva decât sunt ele acum, adică niște depozite de vechituri. Ei trebuie să-i atragă pe elevi să vină pentru a le fi prezentate folosind obiecte autentice evenimente dintre cele mai diverse. Elevii trebuie să învețe istorie mergând la muzee sau la cetăți medievale sau pe locurile unde au avut loc mari bătălii. Lângă București este Călugăreniul. Nici nu știu dacă este vorba de acel Călugăreni unde s-a dus bătălia cu turcii de către Mihai viteazul. Este adevărat că muzeografii au muncă grea, dar munca lor trebuie să se și vadă. ea trebuie să iasă în afara pereților muzeelor. Pe mine m-a impresionat neplăcut acel protest din 20 mai 2018 cu ocazia nopții muzeelor. Ei ai vrut să arate că au salariile mici. Cred că ar fi reușit cu mult mai mult dacă la intrarea în respectivele muzee, acei muzeografi ar fi dovedit că meseria de muzeograf există, este importantă și își merită salarii mărite. Nu a fost să fie. După protest, muzeografii au intrat în același anonimat de dinainte. Ei trebuie să dea importanță meseriei lor și să facă ceea ce trebuie ca munca lor să fie recunoscută. Ei trebuie să creeze evenimente. Ei trebuie să facă publice obiectele care există în muzee și pe care lumea trebuie să le cunoască. Dacă se vor comporta ca victime, vor fi victime sigure. A fost cel mai prost moment ales, acest moment al protestului. Ei s-au comportat ca personalul josnic de la metrou sau de pe CFR care fac grevă răzbunându-se pe călători, crezând că astfel forțează mâna celor din management. Așa fac și cei din companiile aeriene. În mod normal, ar trebui ca mișcările de protest să nu afecteze în niciun fel pe cetățean, căci acesta nu are nicio vină că între salariați și management mocnește un conflict. În mod normal, ar trebui ca toate persoanele afectate să fie despăgubite. Și în cazul muzeografilor, dacă protestul lor nu a mâncat din tipul cetățenilor pentru intrarea liberă este OK. dacă însă a mâncat din acel timp, nu este în regulă și ei trebuie sancționați, căci vizitatorii nu aveau nicio vină în toată tărășenia.

Prin toate muzeele de la noi prin care am intrat am văzut numai paznici, oameni care supravegheau să nu le fur sau să le ating ceva. Nu era nimeni amabil care să dea vreo explicație. N-am văzut niciun specialist care la intrare să zică două vorbe. Adică să văd și eu că acolo este viață.

(21 mai 2018)

Pe ce se duc banii bucureștenilor

Din câte știam eu, bugetul orașului București este foarte mare, iar ceea ce ar trebui să se facă din banii lui ar trebui să se vadă de la un kilometru sau chiar și din cosmos. În realitate, banii se duc pe nimicuri, căci sunt prea mulți inși fără de talent, fără de meserii, care sug de la bugetul primăriei pe te miri ce și nu se vede nimic important. Apar din când în când idei revoltătoare care se încearcă a fi soluții la ceva, dar de fapt lucrurile sunt încurcate și în loc să fie descurcate, sunt încurcate și mai rău.

Primăria Capitalei în loc să facă:

- spitale,

- mtrou propriu

- inel interior de centură,

- o sală de spectacol uriașă,

- competiții de masă solide,

cheltuiește baii pe:

- echipe de sport profesionist,

- orchestra de muzică populară,

- spectacole cu tot felul de fomiști,

- sponsorizări de emisiuni Tv,

- conferințe de tot felul,

- asfaltări nenecesare,

- bordurizări de tot râsul.

La oameni mici, lucrări mici, șușe, noncalitate cât cuprinde. Ce dulce e banul public, nemuncit și primit cu grămada, ca din cer, căci în politică azi vine unul, mâine vine altul, dar toți au o caracteristică: sunt puși pe căpătuială. vai steaua lor!

(21 mai 2018)

Elemente inovative în culturism și fitness

Nici culturismul și nici fitness-ul nu stau pe loc. De la an la an în culturism apar elemente noi, prin calitate se înțelege de la o perioadă la alte altceva. Dacă privim numai cum arătau costumele la Mr. Olympia de-a lungul timpului, vom vedea că deja se vorbește de revoluție. Una însemna masa musculară în anii'50, cu totul altceva însemna în anii'60, modificări substanțiale au apărut în anii'70, ca în anii'80 și '90 știința să-și facă loc și în acest sport, iar în mileniul al III-lea deja lucrurile s-au mai stabilizat. Cine dorește să obțină ceva nou, nu va găsi nici în antrenamente, nici în suplimente, nici în diete, ci mergând spre alte zone fie ales sportului, fie ale artei și de acolo să preia anumite elemente care să ducă la îmbinarea performanței culturistului cu arta în execuția de elemente surpriză. Din yoga au fost deja preluate elemente, acum trebuie mers undeva mai departe, spre artele marțiale, spre gimnastica ritmică și chiar spre baletul clasic. Saltul calitativ este avsolut necesar și el se va obține din interdisciplinaritatea cu care echipele din jurul unui sprtiv vor lucra. Acum ideia de dezvoltare a masei musculare, de definire a grupelor și de obținere a simetriei nu mai are secrete pentru nimeni. Diferențe apar doar din modul de a se prezenta, cu unele mici imperfecțiuni date de emoții, de neconcordanțele de ordin tehnic sau de chestiunile de management.

Tot timpul s-a dorit perfecțiunea. Perfecțiunea a însemnat pentru fiecare perioadă cu totul altceva, căci au venit curentele din culturism cu ceea ce aduceau școlile care lucrau independent unele de altele. Acum există Internetul. Ăe Internet sunt site-uri cu informații, fotografii, rețete, structuri de antrenamente. Comerțul electronic face minuni. Nu mai există granițe în nicio direcție. Culturiștii procură orice supliment își doresc, orice costum cred că-i  avantajează și  se informază despre diete și aparate de măsură și control a performanței lor. Totul este acum dependent de capacitatea de a inova, lucru care se produce ăn:

- modul de a obține o nouă calitate a performanței,

- prezentarea în copetiție prin elemente surpriză,

- îmbinarea sportului cu știința și cu arta.

Acum istoria culturismului a arătat că nu este importantă înălțimea, că nici masivitatea nu este esențială, ceea ce arată că elementele cantitative contează foarte puțin spre zero, în schimb elemetele calitative sunt dominante. Este adevărat că un salt calitativ au la bază nenumărate salturi cantitative. Culturismul este pe partea superioară de saturație a unei curbe de tip logistică, ceea ce înseamnă că la eforturi foarte mari vor corespunde salturi extrem de mici de ordin cantitativ. Nu mai trebuie să se aștepte nimeni acum în 2018 la apariții senzaționale în niciun concurs, pentru că acum mai toate sălile au cam aceleași aparate, în târg se află cam aceleași suplimente, alcătuirea de exerciții are la bază elemente de mecanica și chimia musculară, ceea ce înseamnă că elementele de inovativitate sunt singurele care mai aduc ceva nou în culturism și în fitness.

Este importantă analiza culturismului din punct de vedere estetic pentru a vedea care sunt mutațiile produse în timp și pentru a estima cu detulă obiectivitate care este direcția spre care se merge.

(20 mai 2018)

Ce înseamnă un intructor auto foarte bun?

instructorul auto este cel care pune volanul în mână pentru prima dată unuia care dorește să devină conducător auto amator. Am cunoscut un instructor auto de nota 100, drept care eu, soția dar și cei doi copii ai mei au învățat șoferie de la el. Un instructor auto este foarte bun, dacă și numai dacă:

- este calm,

- nu face rabat,

- explică totul,

- insistă pe elementele de condus,

- în practică este perfect,

- are mașină foarte bine pusă la punct,

- știe să vorbească,

- nu urlă,

- nu înjură,

- este punctual,

- este policicos,

- dă dovadă de exigență și rigurozitate,

- știe pe ce să pună accentul,

- te convinge că a fi șofer înseamnă a fi responsabil,

- dă sfaturi dintre cele mai bune,

- atenționează când greșești,

- nu trece cu vederea erorile,

- îți inspiră încredere.

Am cunoscut și instructori foarte slabi, care aveau gândul doar cum să te ciugulească de bani pentru a se face că făcea și el ceva. Interesul acestora nu prea era ce învățai teoretic sau practic, ci să treacă timpul, iar rezultatele se vedeau la examenele din traseu mai ales. Doar instructorul auto foarte bune te face să ai plăcerea de a te urca la volan și mai ales de a conduce cât mai corect.

(20 mai 29018)